Asupra contestaţiei în anulare de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Decizia pronunţată în cauză
Prin decizia nr. 233 din 24 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2022 s-au admis recursurile declarate de A., B. şi C. împotriva Hotărârii nr. 14J din 30 septembrie 2021, pronunţate de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii(CSM), în dosarul nr. x/2021 şi s-a casat în parte hotărârea atacată şi, în consecinţă:
A fost admisă în parte acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva doamnei B. - judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi, a domnului A. ‒ judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi şi a doamnei C. ‒ fost judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi.
În baza art. 100 lit. d)1) din Legea nr. 303/2004, republicată, a fost aplicată doamnei B. ‒ judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi sancţiunea disciplinară constând în "retrogradarea din gradul profesional de tribunal în gradul profesional de judecătorie" şi continuarea activităţii în cadrul Judecătoriei Călăraşi, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), lit. c), lit. h) şi lit. m) din acelaşi act normativ.
A fost respinsă acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva doamnei B. ‒ judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) teza a doua şi lit. t) teza întâi din Legea nr. 303/2004.
În baza art. 100 lit. c) din Legea nr. 303/2004, a fost aplicată domnului A. ‒ judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi sancţiunea disciplinară constând în "mutarea disciplinară pentru o perioadă efectivă de un an la Tribunalul Ialomiţa", pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi lit. m) din aceeaşi lege.
A fost respinsă acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva domnului A. ‒ judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c), lit. h), lit. i) teza a doua şi lit. t) teza întâi din Legea nr. 303/2004.
În baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, a fost aplicată doamnei C. ‒ fost judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi sancţiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 20% pentru o perioadă de 6 luni" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) din acelaşi act normativ.
A fost respinsă acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva doamnei C. ‒ fost judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) din Legea nr. 303/2004.
În baza art. 521 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, sancţiunea disciplinară stabilită în sarcina doamnei C. nu s-a mai executat.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
A fost respins, ca nefondat, recursul declarat de Inspecţia Judiciară împotriva Hotărârii nr. 14J din 30 septembrie 2021, pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2021.
Au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de A., B. şi C. împotriva încheierii de dezbateri şi a încheierilor din 16 septembrie 2021 pronunţate de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2021.
Au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de A. şi B. împotriva Hotărârii nr. 21J din 17 noiembrie 2021, pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii ‒ secţia pentru judecători în materie disciplinară în dosarul nr. x/2021.
2. Contestaţia în anulare formulată
Împotriva hotărârii menţionate anterior a formulat contestaţie în anulare contestatoarea C., înregistrată la Completul de 5 judecători sub nr. x/2023.
Contestatoarea critică decizia atacată prin prisma motivelor prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din C. proc. civ., după cum urmează:
1. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale pentru că instanţa de recurs nu a cercetat înscrisurile aflate la dosarul de cercetare disciplinară cu deosebire cel pe care l-a ataşat cererii de recurs dar şi contestaţiei în anulare, din cuprinsul căruia se observă la rubrica "Istoric repartizare" că:
"lucrarea nr. 21-484 a fost supusă unei singure sesiuni de repartizare, modul de distribuire consemnat este automat, data repartizării este 8 februarie 2021, utilizator D., detalii repartizare…. Procesarea curentă s-a finalizat cu eroare".
Având în vedere că repartizarea aleatorie a lucrării disciplinare nr. 21-484 a fost nelegală, contestatoarea arată că toate actele întocmite de inspectorul judiciar E. pe parcursul cercetării disciplinare, precum şi acţiunea disciplinară sunt nule.
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, prin prisma faptului că i-a fost încălcat dreptul la apărare în condiţiile în care contestatoarea nu a fost legal citată pentru efectuarea cercetării disciplinare, aspect la care s-a referit pe larg în cererea de recurs, iar la cercetarea judecătorească a lipsit motivat, dovedind cu acte medicale că anterior termenului de judecată, a fost supusă unei intervenţii chirurgicale la coloana vertebrală.
3. instanţa de recurs a omis să analizeze motivul de recurs cu privire la încălcarea principiilor oralităţii şi contradictorialităţii, însă pentru alte critici decât cele susţinute de doamna judecător B..
Contestatoarea arată că la pag. 43 din decizia atacată, instanţa de recurs a analizat susţinerile pârâtei B. cu privire la încălcarea acestor principii.
4. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale pentru că nu a formulat recurs împotriva opiniilor separate, ci în baza art. 405 din C. proc. civ.
Mai arată că a invocat nulitatea absolută a hotărârii instanţei disciplinare pentru încălcarea dispoziţiilor art. 398 alin. (2), art. 401, art. 426 şi art. 427 din C. proc. civ., care obligau să ataşeze la dosar şi sa îi comunice opiniile separate formulate pe fiecare motiv de nulitate absolută, dar şi pe fondul acţiunii disciplinare, urmând să se constate că, în considerentele deciziei atacate nu s-a făcut referire la lipsa opiniei separate a judecătorului F. pe fondul acţiunii disciplinare exercitată de Inspecţiei Judiciare împotriva sa.
Or, acest motiv de recurs, consideră că trebuia analizat şi din perspectiva încălcării dreptului la apărare, iar argumentele de fapt şi de drept reţinute de judecătorii aflaţi în minoritate trebuiau să fie cunoscute şi de instanţa de recurs pentru a putea efectua controlul judecătoresc al hotărârii recurate.
În concluzie, instanţa de recurs s-a aflat într-o gravă eroare atunci când a reţinut că a formulat recurs împotriva opiniilor separate, întrucât motivul de nulitate absolută pe care l-a invocat, aşa cum rezultă din cererea de recurs, se referă exclusiv la încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la hotărâre, fiind incidentă sancţiunea nulităţii absolute, prezumându-se vătămarea care i-a fost produsă şi care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea ei.
Cum instanţa nu s-a pronunţat pe motivul de recurs aşa cum l-a formulat, consideră că devin incidente şi dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., fiind evidentă omisiunea de a-l analiza, deşi este determinant la soluţionarea recursului, fiind apt prin el însuşi să conducă la casarea în tot a hotărârii de sancţionare.
5.dezlegarea dată recursului pe fondul cauzei, este rezultatul unei erori materiale, fiind incidente dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.
Subliniază faptul că instanţa de recurs nu a considerat că toate acuzaţiile care i-au fost aduse de Inspecţia Judiciară intră sub incidenţa abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, republicată, ci doar actele materiale reţinute la pag. 64 ultimul paragraf şi actele materiale reţinute la pag. 65 par. 2 din decizia atacată.
În primul rând, în raport de conţinutul încheierilor de şedinţă pronunţate la 18 decembrie 2019 aflate la dosar, care fac dovada că judecătorul C. nu a făcut parte din complet, fiind înlocuit de judecătorul de permanenţă G., apreciază că eroarea materială în care s-a aflat instanţa de recurs la momentul soluţionării recursului, se verifică prin prisma încheierilor interlocutorii prin care a fost desfiinţată Hotărârea colegiului nr. 16/2019, prin care judecătorul C. a fost exclusă din compunerea completului de apel C35. Rezultă că instanţa de recurs s-a aflat în eroare întrucât, în lipsa unei alte hotărâri de colegiu, contestatoarea nu mai putea intra în compunerea acestui complet de apel.
În al doilea rând, cu privire la actele materiale reţinute la pag. 65 par. 2 din decizie arată că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, întrucât instanţa de recurs s-a raportat la data emiterii decretului de eliberare din funcţia de judecător, 22 martie 2021, deşi declaraţiile de abţinere le-a formulat în raport cu data la care a fost înscrisă demisia sa pe ordinea de zi de secţiei pentru judecători, respectiv 11 februarie 2021, fiind pe deplin justificată conduita sa.
În concluzie, contestatoarea apreciază că dezlegarea dată recursului în ceea ce priveşte reţinerea în sarcina sa a abaterii prevăzute de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, republicată, este rezultatul unei erori materiale, fiind evident că instanţa de recurs nu a verificat apărările pe care le-a formulat în recurs şi le-a dovedit cu încheierile de şedinţa din 18 decembrie 2019, precum şi cele din 8 februarie 2021 şi 10 februarie 2021, care au fost depuse la dosar de Inspecţia Judiciară, motiv pentru, care apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a contestaţiei în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.
3. Apărările părţilor
Intimata Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca neîntemeiată.
Referitor la criticile potrivit cărora instanţa nu a analizat mai multe motive de recurs, consideră că în realitate contestatoarea tinde să supună dezbaterii instanţei motivele invocate de aceasta iniţial, în scopul de a li se conferi o nouă interpretare care să corespundă punctului său de vedere.
Intimata învederează că instanţa de recurs a grupat mai multe critici ale petenţilor şi le-a răspuns acestora printr-un considerent comun.
În ceea ce priveşte motivul de recurs constând în eroarea materială a instanţei de recurs care nu a luat în considerare înscrisurile existente la dosar care atestau că a existat o eroare la repartizare, din analiza hotărârii, intimata a constatat că instanţa a analizat această critică şi a reţinut că argumentele acesteia sunt nefondate în contextul în care procedura de repartizare s-a realizat în sistem informatic, nefiind indicate şi identificate aspecte care să atragă vicierea repartizării aleatorii .
Intimata arată că susţinerea potrivit căreia instanţa de recurs nu a verificat motivul de amânare invocat în faţa secţiei pentru judecători în materie disciplinară a CSM prin prisma înscrisurilor existente la dosar, nu a fost reţinută în mod corect întrucât chestiunile privind respingerea cererii de amânare pentru imposibilitate de prezentare au făcut obiectul analizei instanţei de recurs, regăsindu-se la fila x din decizie, iar criticile privind citarea contestatoarei în cadrul cercetării disciplinare au fost amplu detaliate în cuprinsul hotărârii confirmându-se că la dosarul disciplinar se află toate înscrisurile care atestă demersurile de comunicare a actelor de procedură către contestatoare.
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia instanţa de recurs s-a aflat în eroare când a reţinut că a formulat recurs împotriva opiniilor separate, intimata arată că în realitate contestatoarea invocând faptul că lipsa opiniilor separate formulate atrage nulitatea hotărârii, nu a putut fi reţinută de vreme ce instanţa a răspuns acestor critici, motivarea regăsindu-se la fila x din decizie.
Referitor la critica privind sancţionarea contestatoarei, din analiza hotărârii judecătoreşti, intimata a constatat că instanţa a analizat fiecare abatere disciplinară reţinută în cuprinsul rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare, detaliind în mod amplu şi lipsit de echivoc care au fost argumentele care au condus la pronunţarea soluţiilor în cauză, inclusiv a motivelor pentru care s-a dispus aplicarea unei anumite sancţiuni sau pentru care nu au fost reţinute anumite abateri disciplinare în sarcina contestatoarei .
De altfel, intimata consideră că argumentele invocate nu reprezintă veritabile critici ale hotărârii, ci contestatoarea a expus o situaţie de fapt ce a fost examinată de instanţă la analiza elementelor constitutive ale abaterii disciplinare şi cărora contestatoarea le-a conferit o interpretare personală, însă raportat la stadiul procesual al cauzei, contestaţie în anulare, acesteia nu i se poate acorda o altă relevanţă juridică, fără a fi încălcat principiul autorităţii de lucru judecat a hotărârii.
Tot în acest context, menţionează că modalitatea de interpretare a instanţei de recurs a probelor şi a dispoziţiilor legale nu este conformă punctului de vedere al contestatoarei dar acest lucru nu poate determina admiterea cererii formulate, contestaţia în anulare fiind o cale de atac extraordinară, de retractare, contestatoarea urmărind în realitate schimbarea hotărârii pronunţate.
Pentru aceste motive, apreciază că, în cauză, nu sunt incidente motivele de contestaţie în anulare invocate şi pe cale de consecinţă, se impune respingerea cererii ca neîntemeiată.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
Examinând cauza şi decizia atacată în raport cu actele dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare este nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Contestaţia în anulare, cale de atac extraordinară, de retractare, este deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute de art. 503 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., potrivit cărora:
"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:
1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză."
În sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., noţiunea de "greşeală materială" reprezintă o greşeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluţia respectivă.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, întrucât este vorba de un text de excepţie, noţiunea de "greşeală materială" nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale nu pot fi valorificate greşeli de judecată, anume, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Prin consacrarea acestui motiv de contestaţie în anulare se urmăreşte îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
În oricare dintre situaţii, pretinsa greşeală materială trebuie să se fi produs în etapa recursului soluţionat prin decizia a cărei retractare se solicită şi în raport de situaţia existentă la dosar la data pronunţării acesteia.
Sintetizând expunerea motivelor contestaţiei în anulare declarate în cauză, se observă că, în raport cu dispoziţiile legale citate, criticile conţinute se referă la dezlegarea dată unora dintre motivele de recurs care se refereau la următoarele presupuse erori materiale cuprinse în considerentele deciziei atacate, respectiv eroarea de sistem informatic la repartizarea lucrării disciplinare, încălcarea dreptului la apărare prin prisma faptului că nu a fost legal citată în faza disciplinară, eroare ce priveşte dezlegarea recursului din perspectiva neîncadrării tuturor actelor materiale reţinute ca fiind încadrabile în art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, republicată. De asemenea, criticile vizează omisiunea instanţei de a cerceta toate motivele de casare invocate prin cererea de recurs.
Astfel, la fila x a considerentelor deciziei atacate se regăseşte analiza împrejurării învederate de contestatoare cu privire la nelegala repartizare a sesizării disciplinare pe motiv că procesarea informatică s-a finalizat cu indicaţia de eroare a sistemului. În acest sens, potrivit instanţei de recurs: Criticile din recurs referitoare la repartizarea aleatorie cu menţiunea "eroare" sunt nefondate, în contextul în care procedura a fost efectuată în sistem informatic, nefiind indicate şi nici identificate aspecte care să ateste vicierea repartizării aleatorii şi care să atragă nulitatea procedurii.
De asemenea, cu privire la susţinerea potrivit căreia instanţa de recurs nu a verificat motivul de amânare invocat în faţa secţiei pentru judecători în materie disciplinară prin prisma înscrisurilor existente la dosar, Înalta Curte constată că această chestiune privind respingerea cererii de amânare pentru imposibilitate de prezentare a făcut obiectul analizei instanţei de recurs care se regăsesc la fila x din decizie, iar criticile privind citarea contestatoarei în cadrul cercetării disciplinare au fost detaliate în cuprinsul hotărârii confirmându-se că la dosarul disciplinar se află toate înscrisurile care atestă demersurile de comunicare a actelor de procedură către contestatoare.
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia instanţa de recurs s-a aflat în eroare când a reţinut că a formulat recurs împotriva opiniilor separate, în realitate contestatoarea invocând faptul că lipsa opiniilor separate formulate atrage nulitatea hotărârii, nu poate fi reţinută de vreme ce instanţa răspuns acestor critici, motivarea regăsindu-se la fila x din decizie.
Referitor la critica privind sancţionarea contestatoarei, din analiza hotărârii judecătoreşti se constată că instanţa a analizat fiecare abatere disciplinară reţinută în cuprinsul rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare, detaliind în mod amplu şi lipsit de echivoc care au fost argumentele care au condus la pronunţarea soluţiilor în cauză, inclusiv a motivelor pentru care s-a dispus aplicarea unei anumite sancţiuni sau pentru care nu au fost reţinute anumite abateri disciplinare în sarcina contestatoarei .
Or, având în vedere criticile formulate, Înalta Curte reţine că pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate pretinse greşeli de apreciere a probelor, de interpretare a unor înscrisuri depuse la dosar în probaţiune, acestea constituind critici directe ale raţionamentului instanţei de control judiciar.
Faţă de temeiurile expuse, rezultă cu evidenţă că prin motivele formulate, contestatoarea nu vizează greşeli materiale în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., aşa cum neîntemeiat susţine, deoarece tinde să pună în discuţie elemente ale cauzei care, departe de a fi greşeli care să privească aspecte de ordin formal ale judecăţii, ţin de dezlegarea dată de către instanţa de recurs aspectelor pricinii, de interpretarea înscrisurilor depuse la dosar în probaţiune.
Dacă instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare ar examina motivele contestaţiei din perspectiva celor solicitate de contestator, s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, contestaţia în anulare neputând fi însă convertită într-un recurs la recurs.
Referitor la motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., acesta vizează neexaminarea unor motive de recurs, aşa cum acestea sunt reglementate la art. 488 din C. proc. civ. şi sancţionează cu retractarea hotărârii numai omisiunea de cercetare a acestor motive de casare, iar nu şi a argumentelor de fapt şi de drept care le susţin şi care reprezintă elementele silogismului judiciar care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv.
În sensul celor expuse, sunt edificatoare considerentele Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a reţinut că obligaţia pe care o impune art. 6 paragraful 1 instanţelor naţionale de a-şi motiva deciziile nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument (de exemplu, hotărârile pronunţate în cauzele Perez împotriva Franţei şi Van der Hurk împotriva Olandei,din 19 aprilie 1994), iar noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse, şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare (de exemplu, hotărârile din cauzele Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997 şi Albina împotriva României, din 28 aprilie 2005.
Cu referire la acest motiv de contestaţie în anulare, întemeiat pe art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., contestatoarea a relevat omisiunea instanţei de recurs de a cerceta un motiv pe care l-a invocat în memoriul de recurs referitor la principiilor oralităţii şi contradictorialităţii.
Înalta Curte constată că decizia contestată nu poate fi anulată nici din perspectiva criticii privind omisiunea de a cerceta unele dintre motivele de recurs invocate.
Sub pretextul neanalizării apărărilor invocate, contestatoarea impută, de fapt, instanţei că nu a lămurit chestiunile de fapt în sensul indicat de aceasta, urmărind, în realitate, a supune judecăţii în contestaţia în anulare elemente factuale ce ţin de fondul cauzei, şi nu aspecte de ordin formal din hotărârea atacată, şi care presupun o reapreciere asupra modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente prin prisma probatoriului administrat. Or, atare analiză excedează limitelor căii extraordinare de atac, cale de atac de retractare în cadrul căreia instanţa nu procedează la o nouă judecată ori la examinarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate.
După cum s-a arătat în cele ce preced, prin exercitarea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. nu poate fi cenzurat modul în care instanţa de recurs, analizând motivul de casare, a înţeles să răspundă acestuia, întrucât ţine de esenţa judecăţii. Concluzia contrară ar presupune că, în cadrul contestaţiei în anulare, s-ar putea urmări şi corectarea unor greşeli de judecată, iar nu doar a erorilor în legătură cu aspectele formule ale judecării recursului, ceea ce nu poate fi admis.
Faţă de cele ce preced, reţinând că niciuna din criticile formulate nu pot fi circumscrise art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, Înalta Curte se va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare dedusă judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea C. împotriva deciziei nr. 233 din 24 octombrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2023.