Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin Decizia nr. 1457 din 14 iunie 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a constatat perimat recursul declarat de reclamantele A. SRL, prin administrator judiciar provizoriu B.., şi C. SRL, prin lichidator judiciar D.., împotriva Deciziei civile nr. 761/2017 din 17 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
2. Recursul
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, a declarat recurs A. SRL, formulând criticile arătate în continuare.
Se susţine că dosarul a fost suspendat la 17 septembrie 2019, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2017, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 416 din C. proc. civ., întrucât judecata nu a fost suspendată pentru neîndeplinirea vreunei obligaţii de către parte, ci din motive neimputabile acesteia.
Totodată, se invocă faptul că, în cauză, erau incidente dispoziţiile art. 63 alin. (11) din Decretul Preşedintelui României nr. 240/2020, prin care s-a prevăzut suspendarea de drept a proceselor civile pe toată durata stării de urgenţă.
II. Procedura de filtrare a recursului
În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, pentru următoarele argumente: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare" (iii) prezentul proces a început la 13 aprilie 2016, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu 21 decembrie 2018.
În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, constatându-se că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate, iar prin încheierea completului de filtru din 16 ianuarie 2023, a fost admis în principiu recursul şi a fost fixat termen de judecată pe fond la 13 februarie 2023.
III. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând recursul, prin prisma criticilor care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge, ca nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
În Dosarul nr. x/2016, prin cererea depusă la 5 iunie 2018 şi reiterată la 13 septembrie 2019, recurentele A. SRL şi SC C. SRL au solicitat suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, în urma disjungerii, a fost înregistrat sub nr. x/2017 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
Prin încheierea din 17 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a suspendat judecata recursului, reţinând că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., deoarece contractul de închiriere nr. x din 15.01.2015, în privinţa căruia se solicită constatarea nulităţii în cauză, constituie mijloc de probă în dosarul penal, astfel că soluţia ce urmează a fi dată în dosarul respectiv ar putea avea o înrâurire hotărâtoare asupra deciziei ce urmează să se dea în prezentul litigiu.
Conform art. 413 alin. (2) din C. proc. civ., "suspendarea va dura până când hotărârea pronunţată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă".
În urma verificărilor efectuate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a constatat că, în dosarul penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, până la soluţionarea căruia s-a dispus suspendarea judecăţii în Dosarul nr. x/2016, a fost pronunţată Ordonanţa de clasare din 30 septembrie 2020, iar plângerea formulată împotriva acesteia a fost soluţionată de Judecătoria Craiova, prin încheierea definitivă nr. 59 din 25 martie 2021.
Astfel, în mod corect s-a reţinut că încheierea definitivă nr. 59 din 25 martie 2021 constituie ultimul act de procedură, după comunicarea căruia partea putea solicita repunerea cauzei pe rol şi reluarea judecăţii, conform art. 415 pct. 2 din C. proc. civ., care prevede că "judecata cauzei suspendate se reia (...) prin cererea de redeschidere a procesului (...) a părţii interesate (...) în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1 - 6".
Or, în condiţiile în care niciuna dintre părţile dosarului nr. x/2016 nu a formulat cerere de reluare a judecăţii, în intervalul cuprins între 4 aprilie 2021 - data comunicării încheierii definitive din 25 martie 2021 - şi 28 martie 2022 - data întocmirii referatului prevăzut de art. 420 alin. (1) din C. proc. civ. - instanţa în mod temeinic şi legal a constat că s-a împlinit termenul de perimare de 6 luni, prevăzut de art. 416 alin. (1) din acelaşi Cod, în care litigiul a rămas în nelucrare din motive imputabile părţilor, care nu au formulat cerere de reluare a judecăţii, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 417 - 418 din C. proc. civ.
Susţinerile din recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 63 alin. (11) din anexa nr. 1 la Decretul Preşedintelui României nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, conform cărora, în temeiul decretului, "judecarea proceselor civile, altele decât cele prevăzute la alin. (1) [cauzele de urgenţă deosebită], se suspendă de plin drept pe durata stării de urgenţă, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop", nu pot fi primite, întrucât măsura suspendării de drept a operat exclusiv în perioada stării de urgenţă, care, potrivit art. 1 din decret, s-a încheiat la 15 mai 2020, anterior datei de 4 aprilie 2021, când a început să curgă termenul de perimare.
Pentru aceste considerente, nefiind constatate motive de reformare a hotărârii atacate, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul prezentei cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. SRL împotriva Deciziei nr. 1457 din 14 iunie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2016.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.
GGC - ED