Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de revizuire
Revizuenta A. a formulat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 533R din 16 iulie 2021 (Decizia nr. 533/2021), prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii recursului şi a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 3354A din 19 septembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, susţinând că încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 542R din 26 iunie 2019 (Decizia nr. 542/2019), pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2016, prin care a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii recursului promovat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
2. Hotărârea pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire
Prin Decizia nr. 1169 din 25 mai 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 533/2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
3. Recursul declarat împotriva hotărârii date în revizuire
Împotriva deciziei menţionate la pct. 2 a declarat recurs revizuenta A., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. civ., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători sub nr. x/2022.
În susţinerea motivelor de recurs, se arată că în mod eronat instanţa de revizuire a reţinut că poziţia contestatoarei în cadrul executării silite este aceea de parte (debitor) şi nu de terţ, prin interpretarea greşită a considerentelor Deciziei penale nr. 1207/2014, pentru următoarele argumente: (i) prin încheierea de şedinţă din 15.09.2014, s-a dispus că măsurile asigurătorii să fie luate până la soluţionarea definitivă a cauzei, iar, din dispozitivul deciziei, rezultă că măsurile asigurătorii luate de instanţa penală prin încheierea din 15.09.2014 aveau caracter temporar, fiind limitate în timp, respectiv până la soluţionarea definitivă a cauzei (14.10.2014); (ii) prin decizia penală au fost menţinute numai măsurile asigurătorii prevăzute în mod expres în dispozitivul deciziei, printre care nu sunt prevăzute bunurile revizuentei; (iii) astfel, din moment ce în dispozitivul deciziei, nu există nicio menţiune privind poprirea conturilor revizuentei ori a părţilor sociale deţinute la diverse societăţi, înseamnă că această măsură asiguratorie nu a fost menţinută în privinţa sa, în acest sens fiind atât dispoziţiile art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., cât şi faptul că, prin încheierea din 15.09.2014, instanţa penală a dispus luarea măsurilor asigurătorii până la soluţionarea definitivă a cauzei; (iv) în consecinţă, aşa cum reiese din dispozitivul şi considerentele Deciziei penale nr. 1207/2014, instanţa a indicat în mod expres care dintre măsurile asigurătorii dispuse în cursul procesului penal care a făcut obiectul dosarului nr. x/2005 au fost menţinute, respectiv cele instituite asupra bunurilor mobile şi imobile nominalizate, care sunt indisponibilizate în continuare pentru garantarea executării măsurii confiscării speciale a sumelor de bani de la inculpatul B., iar nu şi cele instituite asupra conturilor bancare sau participaţiilor deţinute de revizuentă. (v) raportat la dispoziţiile art. 226 şi art. 229 din Codul de procedură fiscală, recurenta-revizuentă a formulat contestaţiile în calitate de terţ, şi nu în calitate de debitor a unei obligaţii fiscale.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
De esenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este ca hotărârile definitive potrivnice să fie pronunţate în cauze diferite, în privinţa cărora să existe tripla identitate de părţi, cauză, obiect, pentru a se putea verifica respectarea autorităţii de lucru judecat.
În jurisprudenţa Curţii Constituţionale, s-a reţinut că efectul admiterii revizuirii îl constituie "anularea celei din urmă hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare, dat fiind faptul că revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă, iar în cadrul judecării acesteia nu este permisă şi soluţionarea fondului pricinii", astfel că, "în ipoteza în care constată existenţa motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 (...), instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate şi nu decide care dintre hotărârile potrivnice în discuţie este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanţa se pronunţă asupra identităţii de părţi, obiect şi cauză în procesele soluţionate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorităţii de lucru judecat a celei mai întâi pronunţate. Or, în verificarea existenţei triplei identităţi menţionate, nu este necesar ca instanţa care soluţionează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanţele şi-au fondat soluţiile pronunţate, ci soluţia pronunţată şi impusă prin dispozitivul hotărârilor".
În cauză, prin cererea sa de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuenta A. a pretins că Decizia nr. 533 din 16 iulie 2021 (Decizia nr. 533/2021), a cărei anulare se solicită, este potrivnică Deciziei nr. 542 din 26 iunie 2019 (Decizia nr. 542/2019), ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în litigii având ca obiect contestaţiile sale la executare formulate împotriva executărilor silite pornite de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti (DGRFP Bucureşti), în temeiul Deciziei penale nr. 1207 din 14 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2005 (Decizia penală nr. 1207/2014), caracterul potrivnic decurgând din dezlegarea diferită a chestiunii de drept referitoare la calitatea revizuentei de debitor sau terţ în procedura de executare silită.
În ceea ce priveşte cele două litigii în care au fost pronunţate hotărârile indicate în revizuire, se constată aspectele arătate în continuare.
Dosarul nr. x/2015
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimatele DGRFP Bucureşti şi ANAF, contestaţie la executare, solicitând: anularea proceselor-verbale de sechestru asiguratoriu pentru bunuri mobile nr. x/03.03.2015, nr. x/04.03.2015, nr. x/04.03.2015, nr. x/04.03.2015, nr. y/04.03.2015, emise în dosarul de executare nr. x/19.12.2014; anularea adresei de înştiinţare privind înfiinţarea popririi nr. x/04.03.2015; anularea tuturor măsurilor asigurătorii instituite în Dosarul nr. x/2005 care se întemeiază pe Decizia penală nr. 1207/2014.
Prin Sentinţa civilă nr. 7106/21.10.2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, unde dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2015.
Prin Sentinţa civilă nr. 5299/24.03.2016, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea A., ca neîntemeiată.
Prin Decizia civilă nr. 3354A din 19.09.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 5299/24.03.2016, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2015.
Prin Decizia nr. 533/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de A. împotriva Deciziei civile nr. 3354A din 19.09.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pentru considerentele arătate în continuare.
În baza titlului executoriu reprezentat de Decizia penală nr. 1207/2014, creditoarea a declanşat executarea silită împotriva recurentei A., instituind sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile reprezentate de părţi sociale deţinute de către debitoarea A. la SC C. SRL, SC D.. SRL, SC E. SRL, SC F. SRL, SC G. SRL şi s-a luat măsura indisponibilizării sumelor existente, precum şi a celor viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în RON şi/sau în valută deschise la mai multe bănci.
Astfel, raportat la dispoziţiile art. 2 alin. (3), art. 172 şi art. 173 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. 483 alin. (2) şi art. 718 alin. (1) din C. proc. civ., recurenta A. are, în dosarul de executare nr. x/19.12.2014, calitatea de debitor, iar nu de terţ, întrucât, în dosarul penal, în care s-a pronunţat Decizia penală nr. 1207/2014, a avut calitatea de terţ intervenient, în calitate de fostă soţie a inculpatului H., iar, prin decizia penală, s-a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse prin Ordonanţa DIICOT din 12.01.2005 şi a sechestrului asigurator instituit prin încheierea de şedinţă din 20.05.2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor (...) H., (...), măsuri asigurătorii al căror obiect a fost extins prin încheierea de şedinţă din 15.09.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2005, inclusiv asupra conturilor şi activelor societăţilor comerciale la care aceştia figurează ca împuterniciţi, beneficiari reali, asociaţi sau administratori, situate în ţară sau în străinătate, ale soţiilor, rudelor de gradul I ale acestora şi ale altor persoane în posesia cărora se afla bunuri cu privire la care exista presupunerea rezonabilă că provin din faptele penale deduse judecăţii.
Dosarul nr. x/2016
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatele DGRFP Bucureşti şi ANAF, a formulat contestaţia la executare împotriva procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. x/11.10.2016, solicitând anularea executării silite şi, în subsidiar, anularea procesului-verbal de sechestru asigurător şi ridicarea sechestrului asigurator cu privire la două bunuri imobile situate în Bucureşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 759/16.02.2017, pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, s-a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea A., s-a dispus anularea executării silite demarate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător aplicat prin procesul-verbal de sechestru cu privire la bunurile imobile situate în Bucureşti.
Prin Decizia civilă nr. 3020 A din 10.08.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelantele-intimate Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 759/16.02.2017, pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în Dosar nr. x/2016.
Prin Decizia civilă nr. 542/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiate, excepţia nulităţii recursului şi excepţia inadmisibilităţii recursului şi a respins, ca nefondat, recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Deciziei civile nr. 3020/10.08.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în Dosarul nr. x/2016, reţinând considerentele arătate în continuare.
Excepţia inadmisibilităţii recursului, formulată prin prisma dispoziţiilor art. 718 alin. (1) cu trimitere la art. 715 alin. (4) din C. proc. civ., se raportează la obiectul cererii, iar nu la partea care promovează calea de atac a recursului. Prin urmare, hotărârea este supusă recursului dacă prin contestaţia la executare o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, indiferent dacă recursul este formulat de partea care a formulat contestaţia sau de partea adversă. Ca atare, excepţia inadmisibilităţii, astfel cum a fost formulată, este neîntemeiată.
Pe fond, s-a reţinut că, în cauza ce a făcut obiectul dosarului penal nr. x/2005, au fost dispuse o serie de măsuri asigurătorii prin Ordonanţa DIICOT din 12.01.2005, precum şi sechestrul asigurător instituit prin încheierea de şedinţă din 20.05.2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, iar, prin Decizia penală nr. 1207/2014 nu se face vreo referire la imobilul din str. x, care face obiectul prezentei cauze.
În ceea ce priveşte criticile din recurs, se reţin următoarele.
Prin recurs, subsumat motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., hotărârea atacată este criticată, în esenţă, pentru faptul că instanţa de revizuire în mod greşit nu a observat faptul că hotărârile ce formează obiectul revizuirii formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. sunt potrivnice în ceea ce priveşte calitatea recurentei-revizuente de terţ, iar nu de debitor al creanţelor ce formează obiectul procedurii de executare silită întemeiată pe Decizia penală nr. 1207/2014, calitate în care a formulat contestaţiile la executare în ambele dosare, astfel că este îndeplinită cerinţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză.
Din expunerea rezumativă a litigiilor în care au fost pronunţate hotărârile ce formează obiectul revizuirii formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., contrar susţinerilor din recurs şi în acord cu cele reţinute în hotărârea recurată, se constată că nu este îndeplinită cerinţa referitoare la identitatea de obiect.
Astfel, în timp ce Dosarul nr. x/2015, în care a fost pronunţată Decizia nr. 533R din 16 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a avut ca obiect contestaţia la executare împotriva măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor mobile reprezentate de părţile sociale deţinute la SC C. SRL, SC D.. SRL, SC E. SRL, SC F. SRL, SC G. SRL şi sumele prezente şi viitoare aflate în conturi deschise la mai multe unităţi bancare aparţinând debitoarei A., Dosarul nr. x/2016, în care a fost pronunţată Decizia civilă nr. 542R din 26 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a avut ca obiect contestaţia la executare formulată de A. împotriva procesului-verbal de sechestru asigurator asupra a două bunuri imobile situate în Bucureşti.
În raport cu obiectul diferit al celor două litigii, prin Decizia nr. 542R/26.06.2019, s-a reţinut că bunurile imobile situate în Bucureşti nu se regăsesc printre cele menţionate în încheierea din 15.09.2014 şi în dispozitivul Deciziei penale nr. 1207/2014, contestatoarea A. având calitatea de terţ, iar prin Decizia nr. 533R din 16 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a reţinut că bunurile mobile, constând în părţile sociale şi sumele prezente şi viitoare aflate în conturi deschise la mai multe unităţi bancare aparţinând numitei A., fac parte din bunurile asupra cărora s-au instituit măsuri asigurătorii prin aceleaşi hotărâri penale, contestatoarea având în privinţa bunurilor respective calitatea de debitor.
În consecinţă, pentru argumentele expuse în precedent, în acord cu cele reţinute în hotărârea recurată, se constată că, în privinţa hotărârilor invocate în revizuire, nu se verifică tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, corelativă motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul analizei în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1169 din 25 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2021.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.
GGC - ED