Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2023
Asupra conflictului de competenţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa – secţia I civilă la data de 25 mai 2023, sub numărul x/2023, A. a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/19.01.2011, invocând dispoziţiile art. 651, 663, 664, 666 alin. (1) şi următoarele din C. proc. civ.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
2.1. Prin încheierea nr. 6976/2023 din 07 iunie 2023, Judecătoria Constanţa – secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere prevederile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora competenţa instanţei de executare se stabileşte, ca regulă, în funcţie de domiciliul debitorului de la data sesizării organului de executare. Prin excepţie, legiuitorul a statuat că, în situaţia în care debitorul nu domiciliază în România, competenţa instanţei de executare se stabileşte prin raportare la sediul/domiciliul creditorului.
În continuare, instanţa a reţinut că, în materie de încuviinţare executare silită, competenţa materială şi teritorială revine instanţei de executare, reglementată, de principiu, de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., aspect ce rezultă din art. 651 alin. (3), respectiv art. 666 alin. (1) din acelaşi cod. Instanţa a constatat că, în urma verificărilor DEPABD, debitorul figurează fără un domiciliu în România. De asemenea, instanţa a mai reţinut că sediul creditorului este în Sectorul 1 Bucureşti. Instanţa a concluzionat că Judecătoriei Sector 1 Bucureşti îi revine competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite, dat fiind că aceasta este instanţa în circumscripţia căreia se află sediul creditorului.
2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 6771/2023 din 06 septembrie 2023, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivare, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora, dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se afla în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
Instanţa a observat că debitoarea are ultimul domiciliul cunoscut în Belgia, iar creditorul are domiciliul în Luxembourg, prin urmare instanţa competentă va fi cea de la sediul executorului judecătoresc, respectiv Judecătoria Constanţa.
Referitor la aspectele reţinute de Judecătoria Constanţa prin sentinţa de declinare a cauzei, instanţa a arătat că reprezentantul creditorului îşi are sediul în România, nu creditorul, cum în mod greşit a reţinut Judecătoria Constanţa. Or, potrivit art. 651 din C. proc. civ., competenţa se stabileşte în funcţie de sediul creditorului, iar nu în raport de sediul reprezentantului acestuia.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Dezînvestirea reciprocă a celor două instanţe aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competenţă teritorială diferite, prin prisma considerentelor privind localizarea sediului creditorului, respectiv norma de competenţă prevăzută de art. 651 alin. (1) teza a II-a şi, respectiv, cea din art. 651 alin. (1) teza a III-a din C. proc. civ.
Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."
Astfel, textul legal expus instituie regula conform căreia competenţa este acordată, succesiv, instanţei în circumscripţia căreia se regăseşte sediul/domiciliul debitorului, creditorului şi, în ultimul rând, al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.
Prin cererea de executare silită înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 25 mai 2023 se solicită încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei B., care are domiciliul în Belgia începând din 03 iunie 2021, acesta fiind singurul debitor la care executorul judecătoresc a făcut referire în cererea cu care a învestit instanţa.
De asemenea, în cauză, se constată că sediul creditorului C. este în Luxemburg, potrivit susţinerilor din cererea de încuviinţare a executării silite, aflată la dosarului Judecătoriei Constanţa.
În acest context, devin incidente dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza a III-a din C. proc. civ., care prevăd expres că, în cazul în care nici domiciliul sau, după caz, sediul debitorului şi nici al creditorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
Într-o atare situaţie, respectând ordinea instituită de către dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa de soluţionare va reveni instanţei în a cărei circumscripţie se găseşte sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor, şi anume, Judecătoria Constanţa, A. având sediul în municipiul Constanţa.
Împrejurarea că creditorul are un reprezentant cu sediul în România este lipsită de relevanţă pentru stabilirea competenţei de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite, întrucât sediul reprezentantului nu este un criteriu legal de stabilire a competenţei, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 651 din C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 octombrie 2023.