Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2023
Asupra conflictului de faţă constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman sub nr. x/2022 din data de 08 iunie 2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta societatea B. S.A., anularea procesului-verbal de analiză şi evaluare nr. x ELE/21.02.2022 PA: x şi a fişei de calcul NC nr. x.12.2021.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 2, art. 25 alin. (1) din Ordinul ANRE nr. 121/2005.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1224 din 23 mai 2023, Judecătoria Roman a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că acţiunea privind contestarea procesului-verbal de analiză şi evaluare şi a fişei de calcul este, în fapt, o veritabilă acţiune în anularea unor acte, fiind aplicabile dispoziţiile art. 107 din C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
În cazul de faţă, instanţa a reţinut că pârâtul îşi are sediul în localitatea Târgu Mureş, judeţul Mureş, care, potrivit Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 102 din 10 iunie 2021 privind stabilirea localităţilor care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor din fiecare judeţ, publicată în Monitorul Oficial nr. 625/25 iunie 2021, este în circumscripţia Judecătoriei Târgu Mureş.
2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Târgu Mureş a pronunţat sentinţa civilă nr. 2589 din 21 septembrie 2023, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman. Judecătoria a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivare, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamantul a dedus judecăţii o cerere în anulare act, urmărind obţinerea anulării procesului-verbal de analiză şi evaluare şi a fişei de calcul, astfel încât acesta să nu poată fi obligat la plata contravalorii energiei electrice recalculate pentru perioada 07.11.2016 - 06.11.2019 şi pe care ar fi ţinut să o plătească în raport de fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, săvârşită la locul de consum nr. x, de la domiciliul acestuia din sat Bârna, jud. Neamţ.
Având în vedere că presupusa faptă ilicită a fost săvârşită la punctul de consum din localitatea Bâra, jud. Neamţ, instanţa a considerat că acest aspect atrage competenţa alternativă prevăzută de art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ.. De asemenea, având în vedere raportul dintre părţi, respectiv aceea de consumator şi profesionist, instanţa a reţinut că în speţă este aplicabil şi art. 113 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Înalta Curte reţine că dezînvestirea reciprocă a celor două instanţe aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competenţă teritorială diferite, prin prisma obiectului litigiului, respectiv norma de competenţă de drept comun din art. 107 din C. proc. civ. şi cele din art. 113 alin. (1) pct. 8 şi 9 din acelaşi cod, care instituie o competenţă teritorială alternativă.
Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede: "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel’’.
Instanţa constată că, în prezentul litigiu, reclamantul contestă obligaţia sa de plată a contravalorii energiei electrice consumate şi neînregistrate, conform procesului-verbal şi fişei de calcul întocmite de reprezentanţii pârâtei, solicitând anularea acestor acte.
Reclamantul a considerat că în mod eronat pârâta a considerat ca ar fi vorba despre o intervenţie neautorizată, în condiţiile în care nu există nicio probă certă care să concluzioneze în această modalitate.
De asemenea, reclamantul a menţionat că, pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ a fost înregistrat dosarul penal cu nr. x/2019, în care se fac cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt de energie.
Astfel, ceea ce contestă reclamantul în prezentul litigiu este obligaţia sa de plată a contravalorii energiei electrice recalculate, stabilită prin actele emise de intimată, izvorând dintr-o pretinsă faptă ilicită. În consecinţă, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., conform cărora, în afară de instanţa prevăzută la art. 107 din C. proc. civ., este competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.
Fiind astfel în discuţie un caz de competenţă teritorială alternativă, în cauză sunt incidente şi prevederile cuprinse în art. 116 din C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Aşadar, în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, iar prin opţiunea justificată legal de dispoziţiile art. 116 din C. proc. civ. se stabileşte pe deplin competenţa teritorială a instanţei.
Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Roman, în a cărei circumscripţie s-a săvârşit pretinsa faptă ilicită, reclamantul a învestit în mod legal această instanţă, fixând în mod definitiv competenţa în favoarea acesteia, iar opţiunea acestuia nu poate fi contestată nici de către pârât, nici de către instanţă.
În concluzie, întrucât, în aplicarea art. 116 din C. proc. civ., reclamantul a înţeles să introducă acţiunea la Judecătoria Roman, pretinsa faptă ilicită fiind săvârşită în circumscripţia acesteia, la domiciliul reclamantului din comuna Bâra, sat Bâra, judeţul Neamţ, acestei instanţe îi revine competenţa de a soluţiona cererii de chemare în judecată.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 octombrie 2023.