Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2023
După deliberare, asupra conflictului negativ, constată următoarele:
1. Cererea
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la 21 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, contestatoarea Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova a solicitat, în contradictoriu cu intimata A., anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 571/2021 de către Biroul Executorului Judecătoresc B..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 712 şi următ. C. proc. civ.
2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti
Prin sentinţa civilă nr. 3551 din 7 aprilie 2023, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatoarea Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în contradictoriu cu intimata A., în favoarea Judecătoriei Craiova.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că a fost învestită cu o contestaţie la executare, formulată în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 42 din 14 ianuarie 2021 pronunţată de Tribunalul Dolj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, iar, prin cererea de executare silită formulată de creditoarea A., la 10 septembrie 2021, s-a solicitat deschiderea procedurii de executare silită împotriva debitoarei Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. (CNCF CFR SA) – Sucursala CF Craiova, în temeiul titlului executoriu menţionat.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a constatat că, la data sesizării executorului judecătoresc, Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova avea sediul în Craiova, Bd. x, jud. Dolj, iar nu în Bucureşti.
Totodată, a reţinut că, în cererea de executare silită, intimata nu a indicat sediul sucursalei din Craiova, executorul judecătoresc menţionând sediul din sectorul 1, fără a face alte verificări în prealabil, raportându-se la sediul central al contestatoarei, deşi cererea privea sucursala acesteia.
În raport de aceste aspecte, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a apreciat că instanţa competentă este instanţa unde se află sediul sucursalei CFR, iar nu instanţa de la sediul central din Bucureşti, întrucât în titlul executoriu este menţionată sucursala CFR din Craiova.
De asemenea, a arătat că, deşi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dat o încheiere de încuviinţare a executării silite, această împrejurare nu atrage, în mod automat, competenţa sa de soluţionare a contestaţiei la executare, întrucât o interpretare contrară, în sensul că instanţa care a încuviinţat executarea silită este competentă să judece contestaţia la executarea silită, ar lăsa fără aplicabilitate şi fără sens dispoziţiile art. 714 alin. (1) raportate la cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ.. Iar, dacă legiuitorul ar fi intenţionat să atribuie competenţa de soluţionare a contestaţiilor la executare în favoarea instanţei care a încuviinţat efectiv executarea silită, ar fi prevăzut acest lucru în mod expres.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a apreciat că nu este aplicabilă în cauză Decizia nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, întrucât aceasta a avut în vedere situaţia pluralităţii de debitori, punându-se problema incidenţei principiului unicităţii instanţei de executare (atunci când sunt mai multe instanţe competente în raport de domiciliul/sediul fiecărui debitor în parte).
Reţinând că petenta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. – Sucursala CF Craiova are sediul social în Craiova, a stabilit că instanţa de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare este Judecătoria Craiova.
3. Hotărârea Judecătoriei Craiova
Prin sentinţa civilă nr. 6299 din 28 septembrie 2023, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. În baza art. 133 alin. (2) C. proc. civ., constatând ivit conflictul negativ de competenţă, aplicând prevederile art. 134 din acest act normativ, a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Craiova a reţinut că, în speţă, Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti, prin încheierea pronunţată la 23 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, a admis cererea de încuviinţare a executării silite împotriva debitoarei Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala CF Craiova, formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc B., la solicitarea creditoarei A..
De asemenea, a constatat că revine judecătoriei care a încuviinţat executarea silită, competenţa de a soluţiona contestaţia la executare, potrivit art. 714 C. proc. civ., principiul unicităţii instanţei de executare presupunând că, odată ce o anumită instanţă a încuviinţat executarea silită, trebuie să se ţină seama de împrejurarea că instanţa de executare a fost deja determinată prin efectul pronunţării încheierii de încuviinţare a executării silite.
Judecătoria Craiova a arătat că, în speţă, este aplicabilă Decizia nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, prin care s-a reţinut unicitatea instanţei care soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, precum şi faptul că nu există două instanţe de executare în cadrul aceleiaşi executări silite, iar atunci când legiuitorul a dorit să confere şi altei instanţe competenţa de a soluţiona o contestaţie la executare a indicat în mod expres acest lucru.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecăţii în dosarul în care s-a ivit prezentul conflict de competenţă, debitoarea Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în contradictoriu cu intimata A., a formulat contestaţie la executare împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 571/2021 de către Biroul Executorului Judecătoresc B..
Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Craiova şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima dintre instanţe reţinând incidenţa dispoziţiilor 714 coroborate cu cele ale art. 651 C. proc. civ., iar cea de a doua instanţă aplicând Decizia nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.
Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
În conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, rezultă că, în cazul contestaţiei la executare, competenţa teritorială este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
Înalta Curte constată că, în cauză, prin încheierea din camera de consiliu din 23 septembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2021, a fost încuviinţată executarea silită la cererea creditoarei A., în contradictoriu cu debitoarea Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova.
Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, decizie obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din acelaşi act normativ, s-a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Astfel, în motivarea deciziei anterior menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.
Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine tot acestei instanţe, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) C. proc. civ.
Faţă de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, rezultă că, în speţă, instanţa de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, instanţă care a încuviinţat executarea silită.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 16 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.