Şedinţa publică din data de 4 mai 2023
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Curţii de Apel Galaţi – secţia I civilă revizuenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., să se dispună revizuirea sentinţei civile nr. 5703/30.10.2020, pronunţată de Judecătoria Galaţi – secţia civilă în dosarul nr. x/2019, iar în rejudecare, respingerea cererii de divorţ.
2. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă
Prin sentinţa civilă nr. 8 din 18 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a fost admisă excepţia tardivităţii cererii de revizuire a sentinţei civile nr. 5703/30.10.2020, pronunţată de Judecătoria Galaţi, secţia civilă în dosarul nr. x/2019, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi, în consecinţă, a fost respinsă, ca tardiv formulată, cererea de revizuire întemeiată pe acest temei de drept; a fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire a sentinţei civile nr. 5703/30.10.2020, pronunţată de Judecătoria Galaţi, secţia civilă în dosarul nr. x/2019, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi, în consecinţă, respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe acest temei de drept.
3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 8 din 18 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a formulat cale de atac revizuenta A., prin care a solicitat admiterea "apelului", admiterea cererii de revizuire şi anularea sentinţei civile 5703/30.10.2020 a Judecătoriei Galaţi.
În motivare a arătat că, prin cererea de revizuire formulată, a solicitat anularea sentinţei civile nr. 5703/30.10.2020, pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul x/2019, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) punctul 5 şi 8 C. proc. civ.
Învederează că s-a căsătorit cu intimatul B. la data de 23 mai 2011 şi au locuit în Italia, iar în anul 2015 s-au separat în fapt, recurenta revenind în România. Înainte de a pleca în România ce doi au stabilit că intimatul va demara procedura de divorţ, soţia lăsându-i o procură în acest sens. Întrucât intimatul nu confirma iniţierea demersurilor, recurenta a formulat o cerere de desfacere a căsătoriei, aceasta fiind soluţionată prin sentinţa civilă nr. 5703 din 30 octombrie 2020 a Judecătoriei Galaţi, pronunţată în dosarul x/2019
Înainte ca hotărârea de divorţ să rămână definitivă, recurenta a dat naştere unui copil conceput cu actualul partener, devenind incidente dispoziţiile art. 414 alin. (1) din C. civ. conform cărora "copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei". Ofiţerii de stare civilă nu au putut înregistra naşterea copilului deoarece recurenta purta un alt nume decât cel al tatălui prezumtiv, astfel încât a formulat acţiune având ca obiect "încuviinţare nume minor şi tăgadă paternitate", precum şi cerere de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale având ca obiect "încuviinţare nume minor", admisă.
Pentru realizarea procedurii de citare în litigiile anterior menţionate, recurenta a luat legătura cu intimatul din prezenta cauză, acesta relatându-i că sunt divorţaţi în Maroc din anul 2016.
La data de 11 mai 2021 a intrat în posesia hotărârii nr. 1678 din 16 decembrie 2016, a cărei recunoaştere a obţinut-o prin sentinţa civilă nr. 1224 din 20 august 2021, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul x/2021, definitivă la data de 5 octombrie 2021.
Ulterior, recurenta s-a prezentat la starea civilă cu hotărârea nr. 1678 din 16 decembrie 2016 şi sentinţa civilă nr. 1224 din 20 august 2021, pronunţată de Tribunalul Galaţi, prin care s-a dispus recunoaşterea în România a acestei hotărâri, însă funcţionarii din cadrul serviciului de stare civilă i-au comunicat că nu pot înregistra divorţul din Maroc deoarece este deja înregistrat divorţul pronunţat în România, fiind necesară mai întâi anularea hotărârii de divorţ din România şi ulterior înregistrarea divorţului din Maroc şi a menţiunilor corespunzătoare rubricii fiului său conform cărora acesta este născut din afara căsătoriei sale cu pârâtul.
Prin sentinţa civilă nr. 8 din 18 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a fost admisă excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cât şi excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Apreciază recurenta că în mod greşit a admis instanţa excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În opinia Curţii de Apel Galaţi, termenul de o lună pentru promovarea cererii de revizuire întemeiată pe disp. art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a început să curgă de la data de 11.05.2021, când revizuenta a primit prin poştă hotărârea judecătorească de divorţ din Maroc (hotărârea din Maroc a fost tradusă la data de 10.02.2021 în limbile franceză şi română de către tatăl pârâtului înainte de a o expedia prin poştă).
Apreciază că termenul de o lună nu poate curge de la data de 11.05.2021, când a fost comunicată hotărârea judecătorească din Maroc, deoarece legiuitorul face referire la sintagma "înscris doveditor", nu la un simplu înscris. Or, hotărârea de divorţ din Maroc nu avea calitatea de înscris doveditor la momentul la care recurenta a primit-o, ci a dobândit această calitate la data rămânerii definitive a hotărârii de recunoaştere a sentinţei de divorţ din Maroc, respectiv la data de 05.10.2021. Aşadar, termenul de o lună pentru promovarea cererii de revizuire începe să curgă de la data de 05.10.2021, când a rămas definitivă sentinţa civilă nr. 1224/20.08.2021 a Tribunalului Galaţi privind recunoaşterea hotărârii străine de divorţ.
Art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. face referire la termenul de "înscrisuri doveditoare", or, hotărârea de divorţ pronunţată în Maroc nu reprezenta un "înscris doveditor" la data la care revizuenta a primit-o şi a luat cunoştinţă de aceasta, deoarece nu putea face dovada niciunui fapt juridic câtă vreme nu era recunoscută pe teritoriul României.
Revizuenta a înţeles să urmeze procedura recunoaşterii hotărârii străine cu scopul de a valorifica acest înscris şi cu scopul de a-i oferi calitatea de "înscris doveditor". Consideră că procedura de recunoaştere a hotărârii străine putea chiar să fie respinsă dacă nu erau îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 1096 C. proc. civ., iar înscrisul ar fi rămas la fel de nefolositor şi lipsit de efecte juridice, adică "nedoveditor".
La data rămânerii definitive a hotărârii de recunoaştere a divorţului din Maroc, respectiv 05.10.2022, înscrisul reprezentat de hotărârea nr. 1678/16.12.2016 a devenit unul doveditor, putând produce efecte pe teritoriul României, iar la data de 20.10.2021 a fost înregistrată cererea de revizuire pe care o apreciază ca fiind formulată înăuntrul termenului legal.
Pentru aceste motive, solicită admiterea "apelului" şi schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul admiterii cererii de revizuire şi anulării sentinţei civile nr. 5703/30.10.2020 a Judecătoriei Galaţi.
Apreciază recurenta că în mod greşit a admis instanţa excepţia inadmisibilităţii formulării cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Din înscrisurile depuse la dosar reiese faptul că există 2 hotărâri potrivnice de divorţ (hotărârea nr. 1678/16.12.2016 a Tribunalului din Maroc — recunoscută prin sentinţa civilă nr. 1224/20.08.2021 a Tribunalului Galaţi şi sentinţa civilă nr. 5703/30.10.2020 a Judecătoriei Galaţi).
Hotărârea nr. 1678/16.12.2016 a Tribunalului din Maroc vizează divorţul soţilor prin acord, iar sentinţa civilă nr. 5703/30.10.2020 a Judecătoriei Galaţi vizează divorţul soţilor din culpă comună, acesta fiind argumentul pentru care apreciază că cele două hotărâri judecătoreşti sunt potrivnice, iar cererea de revizuire este admisibilă.
Prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reţinând că, de fapt, "prima hotărâre" nu ar fi cea din Maroc, ci cea din România deoarece "efectele juridice ale acesteia şi caracterul ei definitiv a fost dobândit abia după ce a fost recunoscută pe teritoriul României prin sentinţa civilă nr. 1224/20.08.2021 ".
Prin recunoasterea hotărârii străine din Maroc obţinută prin sentinţa civilă nr. 1224/20.08.2021, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2021, s-a validat în mod retroactiv hotărârea nr. 1678/16.12.2016 a Tribunalului din Maroc deoarece autorităţile din România vor face menţiune în registrele de stare civilă despre un divorţ care a avut loc în anul 2016, când a rămas definitivă hotărârea de divorţ din Maroc, nicidecum despre un divorţ care ar fi avut loc în anul 2021, când a fost recunoscută hotărârea de divorţ din Maroc.
Apreciază că prin efectul sentinţei civile nr. 1224/20.08.2021, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2021, hotărârea nr. 1678/16.12.2016 a Tribunalului din Maroc îşi produce efectele juridice în mod retroactiv, începând cu data rămânerii sale definitive (2016), iar nu începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de recunoaştere (2021).
Doar dacă ne-am fi aflat în ipoteza în care Tribunalul Galaţi ar fi respins cererea de recunoaştere şi nu ar fi existat o hotărâre care să valideze divorţul din Maroc, s-ar fi putut vorbi despre situaţia în care hotărârea nr. 1678/16.12.2016 a Tribunalului din Maroc nu ar fi avut efecte juridice în România nici înainte de pronunţarea sentinţei civile nr. 5703/30.10.2020 a Judecătoriei Galaţi, nici ulterior.
Pentru aceste motive, solicită admiterea "apelului" şi schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul admiterii cererii de revizuire şi anulării sentinţei civile nr. 5703/30.10.2020 a Judecătoriei Galaţi.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul B., prin curator special, avocat C., a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care a solicitat respingerea apelului declarat.
Arată că cererea de revizuire trebuie formulată în termen de o lună de la data la care revizuentul a descoperit înscrisul în discuţie, legea impunând descoperirea înscrisului, iar nu şi recunoaşterea lui de către o autoritate română, în situaţia în care el provine de la un stat sau de la o autoritate română.
Însăşi recurenta a recunoscut prin cererea de revizuire faptul că înscrisul i-a fost adus la cunoştinţă de fostul socru la data de 11.05.2021, când i-a fost transmis, iar cererea de recunoaştere a hotărârii marocane pe teritoriul României a fost promovată de către recurentă la data de 28.07.2021, precizând faptul că traducerea hotărârii s-a făcut la data de 14.05.2021.
Apreciază că termenul de o lună nu a fost respectat, cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 5703/2020 fiind formulată tardiv.
În ceea ce priveşte inadmisibilitatea cererii de revizuire a sentinţei civile nr. 5703/2020 a Judecătoriei Galaţi, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că hotărârea pronunţată de instanţa din Maroc în anul 2016 aparent ar fi prima hotărâre, dar efectele juridice ale acesteia şi caracterul ei definitiv a fost dobândit abia după recunoaşterea ei pe teritoriul României prin sentinţa civilă 1224/2021.
Apreciază că sentinţa civilă nr. 5703/2020, pronunţată de Judecătoria Galaţi, are autoritate de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 1224/2021, pronunţată de Tribunalul Galaţi, iar nu invers.
Hotărârea emisă de instanţa din Maroc nu poate fi reţinută ca prima hotărâre, aceasta fiind prima doar ca dată a emiterii, întrucât pe teritoriul României ea a produs efecte juridice abia la momentul rămânerii definitive a sentinţei civile de recunoaştere a ei, prin sentinţa civilă nr. 1224/2021 a Tribunalului Galaţi, la data de 01.10.2021.
5. Procedura în faţa Înaltei Curţi
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 29 iunie 2022 şi a fost repartizat aleatoriu Completului nr. 4, astfel cum reiese din fişa Ecris.
Cauza a fost supusă procedurii de regularizare, nefiind întocmit raportul de admisibilitate faţă de data iniţială a dosarului, 13 noiembrie 2019, ulterioară datei de 21 decembrie 2018, când au fost abrogate dispoziţiile art. 493 C. proc. civ.
Constatându-se încheiată procedura prealabilă, s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la 4 mai 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, termen la care Înalta Curte a calificat calea de atac exercitată în cauză ca fiind recurs şi a rămas în pronunţare asupra acestuia.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată caracterul fondat al criticilor formulate împotriva acesteia, având în vedere următoarele considerente:
În prealabil, Înalta Curte urmează a califica motivul de casare incident în cauză având în vedere împrejurarea că recurenta nu a indicat, în mod expres, cazul de casare pe care îşi întemeiază cererea de recurs.
Nemulţumirea revizuentei priveşte soluţia adoptată de instanţă cu privire la excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ. şi la excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ.
Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii."
Motivul de nelegalitate incident evocă prevederile art. 175 şi art. 176 din C. proc. civ., referitoare la nulitatea condiţionată sau necondiţionată a actelor de procedură, precum şi pe cele ale art. 178, ce vizează regimul juridic al nulităţii, şi ale art. 179 din acelaşi cod, ce privesc efectele acesteia.
Nulitatea, ca sancţiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelaţie cu actele de procedură pe care instanţa, părţile sau alţi participanţi le-au îndeplinit pe parcursul activităţii judiciare.
Prin critica subsumată motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ. recurenta-revizuentă a susţinut nelegalitatea sentinţei nr. 8 din 18 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia I civilă, întrucât s-a admis excepţia tardivităţii, invocată din oficiu, şi a fost anulată, ca tardiv declarată, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ., precum şi excepţia inadmisibilităţii formulării cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., ambele formulate de revizuenta A. împotriva sentinţei civile nr. 5703 din 30 octombrie 2020 a Judecătoriei Galaţi, secţia civilă, pronunţată în dosarul x/2019
Ambele critici sunt fondate, urmând a fi analizate succesiv în cele ce urmează.
În ceea ce priveşte critica de nelegalitate privind soluţionarea greşită a excepţiei tardivităţii formulării cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti" (..), "în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) punctul 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă."
În cauză, prin cererea de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuenta a solicitat anularea sentinţei civile nr. 5703 din 30 octombrie 2020 a Judecătoriei Galaţi, secţia civilă, pronunţată în dosarul x/2019, apreciind că înscrisul nou apărut este reprezentat de hotărârea de divorţ pronunţată în Maroc la data de 16 decembrie 2016, a cărei recunoaştere pe teritoriul României a obţinut-o ca urmare a pronunţării sentinţei civile 1224 din 20 august 2021 de către Tribunalul Galaţi în dosarul x/2021
Curtea de Apel Galaţi a invocat, din oficiu, la termenul din data de 13 aprilie 2022, excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ., pe care a admis-o. Pentru a pronunţa această soluţie, curtea a arătat că înscrisul intitulat "hotărârea de divorţ nr. 1678/16.12.2016" emanat de la o instanţă marocană nu era necesar a fi recunoscut sub aspectul efectelor juridice pe care le-ar produce în România pentru a deschide revizuentei calea formulării cererii de revizuire, ci trebuia doar să ajungă la cunoştinţa ei prin orice mijloc, bineînţeles, conţinutul lui putând fi cunoscut (tradus, eventual). Cum revizuenta a recunoscut, prin cererea de revizuire, că înscrisul i-a fost adus la cunoştinţă chiar de fostul său socru la data de 11 mai 2021, când i-a fost transmis, iar cererea de recunoaştere a hotărârii marocane pe teritoriul României a fost promovată de reclamanta-revizuentă la data de 28.07.2021, termenul de o lună, defipt de art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu a fost respectat de revizuentă şi, în aceste condiţii, cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 5703/30.10.2020 a Judecătoriei Galaţi sub acest motiv a fost tardiv formulată.
Înalta Curte constată că hotărârea de divorţ nr. 1678 din 16 decembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, de către Tribunalul de Primă Instanţă din Khouribga – Divizia Jurisdicţiei Familiale din Regatul Maroc, prin care s-a dispus divorţul revizuentei A. de soţul acesteia, B., hotărâre rămasă definitivă la data de 24 noiembrie 2016, a fost recunoscută pe teritoriul României prin sentinţa civilă nr. 1224 din 20 august 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 de către Tribunalul Galaţi, secţia I civilă.
Sentinţa civilă nr. 1224 din 20 august 2021, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, a fost comunicată revizuentei la data de 1 septembrie 2021, conform procesului-verbal de înmânare de la dosarul x/2021
În acord cu dispoziţiile art. 466 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile pronunţate în primă instanţă pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel", termenul de apel fiind de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, în acord cu dispoziţiile art. 468 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.
Având în vedere dispoziţiile legale anterior menţionate, sentinţa civilă nr. 1224 din 20 august 2021, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, a rămas definitivă la data de 4 octombrie 2021 (termen prorogat, în acord cu dispoziţiile art. 181 alin. (2) din C. proc. civ., din data de 2 octombrie 2021, sâmbătă, pentru prima zi lucrătoare care urmează, luni), aceasta fiind data la care hotărârea de divorţ nr. 1678 din 16 decembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, de către Tribunalul de Primă Instanţă din Khouribga – Divizia Jurisdicţiei Familiale din Regatul Maroc, a devenit un înscris apt să producă efecte juridice în România, dobândind forţa probantă a unui înscris autentic potrivit art. 1.107 coroborat cu art. 434 din C. proc. civ.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că data de la care curge termenul pentru formularea cererii de revizuire este data rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 1224 din 20 august 2021, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, întrucât de la acest moment hotărârea de divorţ nr. 1678 din 16 decembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016 de către Tribunalul de Primă Instanţă din Khouribga – Divizia Jurisdicţiei Familiale din Regatul Maroc, are forţa probantă recunoscută de dispoziţiile art. 434 din C. proc. civ., anterior acestui moment nefiind aptă să producă consecinţe juridice.
În aceste condiţii, termenul de o lună reglementat de dispoziţiile art. 511 alin. (1) punctul 5 din Codul de procedură a început să curgă de la data 4 octombrie 2021 şi s-a împlinit la data de 1 noiembrie 2021, cererea de revizuire fiind introdusă la data de 20 octombrie 2021, în termen procedural.
În concluzie, Înalta Curte apreciază ca fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ., motiv pentru care îl va admite şi va respinge, ca nefondată, excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte critica de nelegalitate privind soluţionarea greşită a excepţiei inadmisibilităţii formulării cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor acestui text de lege "revizuirea unei hotărări pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 8.există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Curtea de apel a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ. motivat de faptul că sentinţa civilă nr. 5703/30.10.2020 a Judecătoriei Galaţi are autoritate de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 1224/20.08.2021 a Tribunalului Galaţi (de recunoaştere a hotărârii de divorţ marocane), iar nu invers, şi, în aceste condiţii, este inadmisibil a se retracta sentinţa civilă nr. 5703/30.10.2020 a Judecătoriei Galaţi.
Înalta Curte apreciază fondată şi această critică întrucât prin sentinţa civilă nr. 1224/20.08.2021 a Tribunalului Galaţi a fost recunoscută hotărârea de divorţ nr. 1678 din 16 decembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, de către Tribunalul de Primă Instanţă din Khouribga – Divizia Jurisdicţiei Familiale din Regatul Maroc, hotărâre rămasă definitivă la data de 24 noiembrie 2016.
Având în vedere împrejurarea că efectul pe care l-a produs sentinţa civilă nr. 1224/20.08.2021 a Tribunalului Galaţi este unul confirmativ şi nu unul constitutiv, urmare a acestei hotărâri desfacerea căsătoriei recurentei a fost recunoscută pe teritoriul României ca având loc din anul 2016, iar nu din anul 2021, data pronunţării sentinţei de recunoaştere.
În aceste condiţii, în mod greşit a apreciat Curtea de Apel Galaţi ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 5703/30.10.2020, pronunţată de Judecătoria Galaţi, secţia civilă în dosarul nr. x/2019, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., în condiţiile în care efectele hotărârii de divorţ pronunţate în Maroc şi recunoscute pe teritoriul României trebuie luate în calcul începând cu anul 2016.
Pentru aceste considerente, având în vedere caracterul fondat al criticilor aduse sentinţei civile nr. 8 din 18 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, precum şi împrejurarea că instanţa nu a intrat în judecata fondului, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de revizuenta A. împotriva sentinţei civile nr. 8 din 18 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, va casa hotărârea recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel în vederea soluţionării, pe fond, a cererii de revizuire.
Având în vedere dispoziţiile art. 58 alin. (4) din C. proc. civ., stabileşte remuneraţia definitivă a curatorului special, avocat C., la suma de 510 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 8 din 18 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.
Stabileşte remuneraţia definitivă a curatorului la suma de 510 RON.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 mai 2023.