Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2023
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de21 martie 2012, sub nr. x/2012, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Serviciul Român de Informaţii Bucureşti, UM 0167 Bucureşti şi Direcţia Judeţeană de Informaţii Botoşani, a solicitat instanţei să dispună următoarele:
- Anularea actului de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, respectiv a raportului nr. x/9.11.2011;
- Anularea actului de trecere în rezervă, respectiv a Ordinului Directorului Serviciului Român de Informaţii nr. D.P. 0469 din 15.12.2011, înregistrat în Ordinul de zi pe Unitate al Direcţiei Judeţene de Informaţii Botoşani cu nr. 246/16.12.2011, acte ce nu i-au fost comunicate;
- Obligarea pârâtului Serviciul Român de Informaţii la reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior, cu plata despăgubirilor, constând în salarii, actualizate începând cu data de 15.12.2011;
- Suspendarea actelor contestate până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, în raport de dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
2. Soluţia instanţei de fond
În rejudecare, prin sentinţa nr. 47/25 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Suceava a fost respinsă cererea de declasificare acte, fiind respinsă, ca nefondată, acţiunea reclamantului A. în contradictoriu cu pârâţii Serviciul Român de Informaţii Bucureşti, UM 016 - 3 Bucureşti şi Direcţia Judeţeană de Informaţii Botoşani, având ca obiect anularea actelor de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate şi a actului de trecere în rezervă.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut, în esenţă, că cererea de declasificare a documentelor este nefondată, având în vedere datele reţinute din consultarea documentelor, ce au stat la baza emiterii actelor contestate care pun în evidenţă gravitatea faptelor săvârşite de reclamant, iar admiterea cererii de declasificare o avea drept consecinţă "diseminarea informaţiilor".
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că retragerea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, este o măsură administrativă de protecţie a informaţiilor clasificare pentru cazul existenţei unor riscuri şi vulnerabilităţi de securitate, în contextul reglementării cuprinse în Legea nr. 182/2002.
3. Cererea de recurs şi soluţia instanţei de recurs
Împotriva sentinţei nr. 47/25 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Suceava a declarat recurs, reclamantul A..
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurentul a prezentat pe larg situaţia de fapt cu referire la fiecare act administrativ contestat, arătând că în mod nelegal a fost respinsă cererea de declasificare şi de anulare a actelor emise de părţi.
Astfel, instanţa de fond nu a motivat hotărârea, ceea ce echivalează cu nejudecarea fondului.
Instanţa de fond nu a examinat în mod real şi efectiv problemele esenţiale invocate cum ar fi: principiul egalităţii armelor, efectele juridice ale necomunicării actului administrativ, consecinţele nemotivării retragerii autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, afectele aplicabilităţii dispoziţiilor art. 60 alin. (1) şi art. 72 lit. a) din Regulamentul disciplinei militare, şi ale art. 85 alin. (3) din Legea nr. 80/1995.
Pe de altă parte, s-a arătat că în cauză erau aplicabile dispoziţiilor art. 20 alin. (1) lit. b) din Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate, aprobate prin H.G. nr. 585/2002 având în vedere că informaţiile privesc exclusiv faptele personale ale reclamantului, iar diseminarea acestor informaţii nu pot avea o influenţă negativă asupra siguranţei naţionale sau a capacităţii de apărare a ţării.
Prin decizia nr. 3131 din 14.10.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost respins recursul ca nefondat.
S-a reţinut de către instanţa de recurs că sentinţa recurată cuprinde motivele de fapt şi drept pe care se sprijină, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ţinând cont totodată de caracterul informaţiilor de care instanţa a luat cunoştinţă prin raportare la dispoziţiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, Regulamentul privind accesul judecătorilor şi procurorilor la informaţii clasificate, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 140/6 februarie 2014 dar şi de dispoziţiile art. 74 şi 5 din Legea nr. 182/2002.
De asemenea, critica formulată de recurent în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a fost considerată nefondată, instanţa de fond interpretând corect dispoziţiile legale în raport de normele juridice aplicabile situaţiei de fapt dovedite prin materialul probator administrat în cauză cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 182/2002 şi Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 140/2014.
4. Cererea de revizuire formulată în cauză
Împotriva deciziei nr. 3131 din 14.10.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat cerere de revizuire revizuentul A. solicitând admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei, admiterea recursului şi, în principal casarea sentinţei nr. 47/25.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Suceava cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe, iar în subsidiar, modificarea sentinţei nr. 47/25.11.2014 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 9 din C. proc. civ..(1865)
5. Apărările intimatului
Intimatul Serviciul Român de Informaţii a depus întâmpinare la cererea de revizuire, prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
A fost reluată starea de fapt şi au fost aduse argumente cu referire punctuală la criticile de nelegalitate aduse în recurs de recurentul reclamant sentinţei nr. 47/25.11.2014 pronunţată de Curtea de Apel Suceava.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire
1. Examinând decizia a cărei revizuire se solicită, prin prisma criticilor invocate prin cerere, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea de revizuire formulată de revizuentul A., s-a solicitat revizuirea deciziei nr. 3131 din 14.10.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2012, prin care a fost respins recursul ca nefondat, pentru motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 9 din C. proc. civ. (1865), având în vedere faptul că în speţa de faţă s-a pronunţat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din data de 11.01.2022 în cauza Corneschi împotriva României, constatându-se că a fost încălcat art. 6 din Convenţie.
Având în vedere pronunţarea Hotărârii C.E.D.O. în cauza Corneschi împotriva României, ce a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 722/03.08.2022, Înalta Curte va proceda la analizarea incidenţei dispoziţiilor art. 322 pct. 9 din C. proc. civ. şi verificarea admisibilităţii cererii de revizuire.
În primul rând, se reţine că au fost respectate dispoziţiile art. 324 alin. Final din C. proc. civ., în sensul că cererea de revizuire a fost introdusă în termenul prevăzut de acest text de lege: "Pentru motivele prevăzute la art. 322 pct. 9 şi 10, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I."
Astfel, hotărârea C.E.D.O. a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 722/03.08.2022, iar cererea de revizuire a fost formulată la data de 02.11.2022 (data poştei şi cea a înregistrării cererii la registratura Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Pe de altă parte, în cadrul analizei îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, din perspectiva hotărârii împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire, Înalta Curte are în vedere că în speţă este aplicabilă Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 233/15.02.2011, potrivit căreia, dispoziţiile art. 322 pct. 9 din C. proc. civ. (1865) sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri judecătoreşti prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi şi libertăţi fundamentale, încălcări constatate de C.E.D.O.
Prin urmare, este posibilă formularea cererii de revizuire şi împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care nu a fost evocat fondul, cum este cea din cazul de faţă, prin care recursul a fost respins ca nefondat.
Faţă de conţinutul hotărârii Curţii Europene pentru Drepturile Omului Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că cererea de revizuire este întemeiată.
Dispoziţiile art. 322 pct. 9 din C. proc. civ. prevăd că se poate solicita revizuirea unei hotărâri "dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate";
Astfel, Înalta Curte reţine că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în hotărârea pronunţată asupra cererii reclamantului nr. 21609/16, a concluzionat că a fost încălcat art. 6 din Convenţie.
Totodată, Înalta Curte reţine că, consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă, în sensul că soluţiile date de instanţele naţionale, amendate de CEDO, au menţinut practic revizuentul în aceeaşi situaţie anterioară sesizării acestora, revizuentul fiind trecut în rezervă, ca o consecinţă firească a retragerii autorizaţiei de acces la informaţiile clasificate.
Astfel, Înalta Curte, apreciind întemeiate dispoziţiile art. 322 pct. 9 din C. proc. civ., va admite cererea de revizuire urmând a proceda la rejudecarea recursului.
III Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Se constată faptul că recurentul reclamant şi-a întemeiat cererea de recurs împotriva sentinţei nr. 47/25.11.2014 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2012 pe dispoziţiile art. 304 pct. 5,7,9, şi 3041 din C. proc. civ., arătându-se că prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, respectiv că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii;
Cu privire la critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 din C. proc. civ., potrivit căruia "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2)", Înalta Curte o reţine ca fiind întemeiată.
Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesemnarea cererii reconvenţionale, nesocotirea principiilor publicităţii, oralităţii, contradictorialităţii, dreptului la apărare.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în hotărârea prin care a soluţionat plângerea reclamantului, a concluzionat că a fost încălcat art. 6 din Convenţie, reţinând că limitările aplicate dreptului reclamantului la procedură contradictorie şi la egalitatea armelor nu au fost compensate în cadrul procedurilor interne astfel încât să se păstreze esenţa însăşi a dreptului său la un proces echitabil.
Această perspectivă a C.E.D.O. conturează pe deplin critica reclamantului, adusă sentinţei recurate, potrivit căreia prima instanţă a încălcat principiile fundamentale ale procesului civil, cel al contradictorialităţii şi egalităţii armelor, principii care converg în final în principiul dreptului la apărare.
Prin urmare, s-a produs o încălcare a dreptului la apărare, garantat de art. 24 din Constituţia României, hotărârea pronunţată în aceste condiţii fiind nulă, devenind astfel incidente dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Astfel, se constată că modul în care a fost soluţionată cauza s-a realizat fără accesul reclamantului şi avocatului acestuia la documentele şi informaţiile clasificate, ce au stat în final la baza deciziei de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, respectiv la baza deciziei de trecere în rezervă, iar pe de altă parte, deciziile contestate fiind întemeiate pe aceste documente, reclamantul nu a cunoscut niciodată motivele concrete care au fost avute în vedere la luarea măsurilor.
Din această perspectivă, în conformitate cu hotărârea C.E.D.O., limitările aplicate dreptului reclamantului la procedură contradictorie şi la egalitatea armelor nu au fost compensate în cadrul procedurilor interne astfel încât să se păstreze esenţa însăşi a dreptului său la un proces echitabil.
Înalta Curte reţine că reclamantul nu a avut în niciun mod acces la informaţiile clasificate, nefiind pusă în discuţie posibilitatea de a-şi angaja un avocat care să deţină certificat ORNISS, astfel încât acesta nu a avut posibilitatea să-şi facă apărările adecvate.
În aceste condiţii, Înalta Curte reţine incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din C. proc. civ.
Cu referire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 teza I din C. proc. civ., potrivit căruia " Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază", Înalta Curte reţine următoarele.
Obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. 1865 are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.
Îndeplinirea acestor cerinţe legale este mult restrânsă în cazul de faţă, datorită caracterului de informaţii clasificate, în raport de care nici instanţa de judecată nu poate realiza o motivare detaliată.
Cu toate acestea, în conformitate cu hotărârea CEDO, având în vedere totuşi lipsa oricărei indicaţii cu privire la faptele exacte reţinute împotriva reclamantului, se constată lipsa de precizie a exprimării instanţei atunci când s-au referit la orice motiv concret de securitate naţională care, în opinia autorităţilor, împiedicau dezvăluirea probelor şi informaţiilor clasificate care îl priveau pe reclamant, acestea nefiind în niciun mod explicate.
Se reţine în acest context că sunt întemeiate şi dispoziţiile art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., urmând a se dispune casarea sentinţei .
Având în vedere că înlăturarea pentru viitor a încălcării prevederilor art. 6 din C.E.D.O este posibilă şi se poate realiza prin schimbarea deciziei supuse revizuirii, precum şi faptul că prin hotărârea pronunţată, C.E.D.O. a stabilit că (par. 119) "cea mai potrivită formă de reparaţie în cauzele în care procedurile interne contestate de reclamant au determinat încălcări ale cerinţelor art. 6 din Convenţie este, de regulă, redeschiderea procesului în timp util şi rejudecarea cauzei în conformitate cu toate cerinţele unui proces echitabil," Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecare.
În rejudecare, se vor asigura garanţiile dreptului la apărare, precum şi aplicarea corectă a unuia din principiile fundamentale ale procesului civil-principiul egalităţii armelor-care constă în posibilitatea acordată părţilor de a participa în mod activ şi de a beneficia de un tratament egal în prezentarea şi argumentarea drepturilor lor, precum şi a probelor pe care acestea se întemeiază, oferind fiecărei părţi posibilitatea rezonabilă de a-şi susţine cauza în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de net dezavantaj în raport cu adversarul ei.
Se va avea în vedere informarea reclamantului cu privire la posibilitatea de a fi reprezentat de un avocat care deţine certificat ORNISS în condiţiile prevăzute de lege, se va pune în discuţie şi posibilitatea depunerii documentelor ce conţin informaţii clasificate în formă anonimizată, astfel cum intimatul pârât a arătat că a procedat în alte cauze, va fi avută în vedere poziţia intimatului pârât cu privire la menţinerea clasificării informaţiilor în discuţie, din perspectiva Legii nr. 182/2002 şi a H.G. nr. 585/2002, urmând a se aprecia dacă o astfel de măsură este suficient motivată prin prisma prejudiciului potenţial asupra ordinii publice.
De asemenea, instanţa va avea în vedere în cadrul motivării sentinţei la motivarea sentinţei oferirea unor explicaţii coerente, (chiar dacă acestea trebuie să fie sumare, pentru a nu se divulga informaţiile clasificate), cu privire la întinderea controlului pe care l-a efectuat şi la fondul acuzaţiilor îndreptate împotriva reclamantului, aceasta fiind singura modalitate prin care se poate verifica de către instanţa de control judiciar că prima instanţă şi-a exercitat în mod efectiv şi corespunzător competenţele conferite de lege.
Având în vedere modul de soluţionare a recursului prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 7 din C. proc. civ., nu va mai fi analizat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., aspectele invocate de recurentul reclamant din această perspectivă, urmând a fi avute în vedere de instanţa de trimitere.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în revizuire
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 322 pct. 9 C. proc. civ., va admite cererea de revizuire formulată de revizuentul A..
Potrivit dispoziţiilor art. 327 din C. proc. civ., va anula decizia nr. 3131/14.10.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2012, şi în rejudecare, va admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 47 din 25 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 3131 din 14 octombrie 2015, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Anulează decizia nr. 3131 din 14 octombrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 47 din 25 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 ianuarie 2023.