Şedinţa publică din data de 22 mai 2023
Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată în revizuire
Prin Decizia nr. 1594 din 22 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva sentinţei civile nr. 1523/22.03.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, şi Deciziei nr. 2233/16.12.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, reţinând, în esenţă, că revizuirea a fost exercitată cu nerespectarea termenului de o lună, prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi calculat de la data pronunţării deciziei atacate cu revizuire, dată la care această hotărâre a rămas definitivă.
2. Recursul declarat împotriva hotărârii date în revizuire
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, a declarat recurs revizuenta A., fără a invoca expres vreunul dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că termenul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se calculează de la data comunicării hotărârii, iar nu de la data pronunţării, atunci când se invocă încălcarea autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte considerentele hotărârilor ce formează obiectul cererii de revizuire.
3. Considerentele Înaltei Curţi
Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost respinsă, ca tardivă, o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Criticile din recurs se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., prin prisma căruia vor fi analizate.
Prin decizia recurată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire pentru hotărâri potrivnice, reţinând că a fost exercitată cu nerespectarea termenului de o lună socotit de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, termen prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În cauză, problema supusă dezlegării pe calea recursului - în condiţiile în care recurentul nu critică data rămânerii definitive a ultimei hotărâri şi nici data introducerii cererii de revizuire, astfel cum au fost reţinute în hotărârea atacată - vizează momentul de la care se calculează termenul de o lună pentru introducerea revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Contrar criticilor din recurs, în cazul motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul de o lună pentru introducerea cererii de revizuire curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, aşa cum prevăd în mod expres dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.:
"Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: (...) 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."
Atât timp cât dispoziţiile citate sunt lipsite de echivoc, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea unei cereri de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. are obligaţia de a aprecia cu privire la regularitatea exercitării revizuirii cu respectarea termenului de o lună calculat de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în speţă, a Deciziei nr. 2233 din 16 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2020, definitivă la data pronunţării.
Or, în mod corect instanţa de revizuire a reţinut că, în raport cu data rămânerii definitive a ultimei hotărâri - 16 decembrie 2021 - termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 şi alin. (3) din acelaşi C. proc. civ., s-a împlinit la 17 ianuarie 2021, astfel că revizuirea transmisă prin poşta electronică la 10 februarie 2022 a fost formulată cu depăşirea termenului imperativ de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
La pronunţarea prezentei decizii, este avută în vedere jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 330/2017, nr. 331/2017, nr. 34/2018, nr. 191/2018, nr. 9/2019, nr. 10/2019, nr. 33/2019, nr. 175/2020, nr. 4/2021, nr. 152/2022 şi nr. 221/2022, referitoare la modul de calcul al termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Criticile din recurs referitoare la calcularea termenului de revizuire de la data comunicării hotărârii, atunci când caracterul potrivnic vizează considerentele hotărârilor, nu pot fi primite, având în vedere statuările Curţii Constituţionale de la par. 28-30 din Decizia nr. 823 din 9 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 martie 2022:
"Chiar dacă, în concepţia actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2), revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorităţii de lucru judecat nu poate viza decât soluţia pronunţată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăţi existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuţie.
Este adevărat că art. 461 alin. (2) din C. proc. civ. reglementează şi problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, şi anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situaţie, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Însă această ipoteză este valabilă numai în ceea ce priveşte căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu şi în ceea ce priveşte căile de atac de retractare, aşa cum este revizuirea. Astfel, după cum a observat Curtea, considerentele decizorii, prin care a fost soluţionată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta, deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existenţa unei alte căi procedurale puse la îndemâna părţii interesate încă din timpul soluţionării celui de-al doilea proces, şi anume posibilitatea acesteia de a invoca excepţia autorităţii de lucru judecat cu referire la soluţia dată privind aceeaşi chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiţii de diligenţă procesuală, se poate preveni apariţia unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv.
În consecinţă, faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunţarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiţie al părţii şi nici dreptul la apărare, întrucât demonstrarea existenţei motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoaşterea considerentelor dezvoltate de instanţa care a pronunţat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenţei identităţii de părţi, obiect şi cauză din cele două procese, lucru posibil şi în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită."
În consecinţă, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 513 alin. (6) coroborat cu art. 496 din acelaşi Cod, va fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul analizei în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1594 din 22 iunie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 22 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.