Şedinţa publică din data de 24 aprilie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea pronunţată în revizuire
Prin Decizia nr. 4635 din 13 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de Inspectoratul General pentru Imigrări împotriva sentinţei civile nr. 227 din 14 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022.
2. Recursul
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, a declarat recurs revizuentul Inspectoratul General pentru Imigrări, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pentru criticile arătate în continuare.
În mod eronat s-a reţinut în hotărârea atacată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în sensul existenţei unor hotărâri potrivnice.
Raportat la dispoziţiile art. 430 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat priveşte nu numai soluţia cu privire la fondul procesului sau la o anumită excepţie procesuală, ci şi considerentele hotărârii.
În cauză, autoritatea de lucru judecat vizează considerentele hotărârii referitoare la aplicarea prevederilor art. 1061 alin. (2) lit. e) raportat la art. 82 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, în ceea ce priveşte existenţa pericolului la securitatea naţională, chestiune reţinută cu autoritate de lucru judecată în hotărârile anterioare, cu referire la prevederile art. 82 alin. (4) şi ar. 96 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă.
3. Întâmpinarea
Intimatul A. A a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, argumentând că hotărârea dată în revizuire este legală şi temeinică.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând recursul, Înalta Curte îl va respinge, ca nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
În speţă, prin cererea formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuentul a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 227 din 14 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, susţinând că încalcă autoritatea de lucru judecat, principiul securităţii juridice şi necesitatea previzibilităţii hotărârilor judecătoreşti, fiind potrivnică, în ceea ce priveşte existenţa riscului la securitatea naţională pe care îl prezintă intimatul, următoarelor hotărâri judecătoreşti: sentinţa civilă nr. 15980 din 17 noiembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă în dosarul cu nr. x/2021; sentinţa civilă nr. 1/2022 din 3 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul cu nr. x/2021; sentinţa civilă nr. 4/2022 din 6 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul cu nr. x/2021; Hotărârea civilă nr. 1020/2021 din 25 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021.
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
De esenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este ca hotărârile definitive potrivnice să fie pronunţate în cauze diferite, în privinţa cărora să existe tripla identitate de părţi, cauză, obiect, pentru a se putea verifica respectarea autorităţii de lucru judecat.
În jurisprudenţa Curţii Constituţionale, s-a reţinut că efectul admiterii revizuirii îl constituie "anularea celei din urmă hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare, dat fiind faptul că revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă, iar în cadrul judecării acesteia nu este permisă şi soluţionarea fondului pricinii", astfel că, "în ipoteza în care constată existenţa motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 (...), instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate şi nu decide care dintre hotărârile potrivnice în discuţie este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanţa se pronunţă asupra identităţii de părţi, obiect şi cauză în procesele soluţionate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorităţii de lucru judecat a celei mai întâi pronunţate. Or, în verificarea existenţei triplei identităţi menţionate, nu este necesar ca instanţa care soluţionează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanţele şi-au fondat soluţiile pronunţate, ci soluţia pronunţată şi impusă prin dispozitivul hotărârilor".
În aceste condiţii, întemeiat s-a reţinut şi s-a argumentat în considerentele hotărârii atacate că, în privinţa litigiilor în care au fost pronunţate hotărârile invocate în susţinerea motivului de revizuire, nu se verifică identitatea de obiect şi de cauză, deoarece litigiile respective au vizat măsuri distincte dispuse în privinţa intimatului în temeiul unor dispoziţii diferite referitoare la regimul străinilor în România.
Astfel, în acord cu instanţa de revizuire, se constată existenţa unor cauze şi obiecte diferite ale litigiilor în care au fost pronunţate hotărârile ce formează obiectul revizuirii, după cum urmează: (i) dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, în care a fost pronunţată Hotărârea civilă nr. 1020 din 25 iunie 2021, a avut ca obiect contestaţia formulată de intimat, în calitate de refugiat, împotriva refuzului acordării dreptului de şedere pe termen lung pe teritoriul României; (ii) dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 15980 din 17 noiembrie 2021, a avut ca obiect plângerea formulată de intimat împotriva măsurii prin care s-a dispus anularea formei de protecţie acordate străinului - statutul de refugiat, în raport cu dispoziţiile art. 25 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) şi art. 100 lit. b) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România; (iii) dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 4 din 6 ianuarie 2022, a avut ca obiect Decizia de returnare sub escortă nr. x/DIMB/S4/GE, prin care s-a constat faptul că şederea refugiatului pe teritoriul României este nelegală, motivat de faptul că nu a respectat obligaţia de a părăsi teritoriul României, stabilită potrivit legislaţiei privind azilul; (iv) dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 1 din 3 ianuarie 2022, a avut ca obiect plângerea intimatului împotriva măsurii luării în custodie publică, măsură accesorie punerii în executare a unei decizii de returnare; (v) dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 227 din 14 februarie 2022, a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză, a avut ca obiect contestaţia intimatului împotriva Deciziei nr. x/DIMB/S4/ITI din 27.12.2021, referitoare la tolerarea rămânerii pe teritoriul României.
Se constată, astfel, că obiectul şi cauza litigiilor în care au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti, atât hotărârea a cărei revizuire se solicită, cât şi hotărârile a căror autoritate de lucru judecat se invocă în revizuire, sunt diferite şi sunt întemeiate pe dispoziţii distincte cu privire la regimul străinilor în România, dispuse în privinţa intimatului, motiv pentru care nu se poate reţine identitatea de cauză şi de obiect, cerută în cazul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., aşa cum s-a reţinut în mod constant în jurisprudenţa Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (spre exemplu, Deciziile nr. 116/2021, nr. 191/2021, nr. 146/2022, nr. 272/2022, nr. 32/2023).
Susţinerile din recurs referitoare la temeinicia revizuirii formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 430 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. pentru caracterul potrivnic al considerentelor hotărârilor, chiar în condiţiile în care nu se verifică identitatea de obiect şi de cauză în litigiile indicate în revizuire, nu pot primi relevanţa propusă, având în vedere statuările din jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 417 din 17 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 29 octombrie 2021, paragrafele 17 - 19. În acelaşi sens, Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 27 mai 2020, paragrafele 17 şi 18; Decizia nr. 346 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 19 noiembrie 2020, paragrafele 16 şi 17), în care, sub acest aspect, s-au reţinut următoarele:
"(...) revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă - se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepţia actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorităţii de lucru judecat nu poate viza decât soluţia pronunţată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, conform art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăţi existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuţie.
(...) art. 461 alin. (2) din acelaşi cod reglementează şi problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, şi anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situaţie, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce priveşte căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu şi în ceea ce priveşte căile de atac de retractare, aşa cum este revizuirea, ceea ce justifică, de altfel, soluţia pronunţată de instanţă în cazul încuviinţării cererii de revizuire pentru cazul hotărârilor potrivnice, constând în anularea celei din urmă hotărâri şi, după caz, trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce priveşte considerentele prin care a fost soluţionată pe cale incidentală o chestiune litigioasă (aşanumitele considerente decizorii), Curtea a observat că nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta, deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existenţa unei alte căi procedurale puse la îndemâna părţii interesate încă din timpul soluţionării celui de-al doilea proces, şi anume posibilitatea acesteia de a invoca excepţia autorităţii de lucru judecat cu referire la soluţia dată cu privire la aceeaşi chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiţii de diligenţă procesuală, se poate preveni apariţia unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv. Se valorifică astfel efectul pozitiv al lucrului judecat, consacrat de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit căruia oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă."
Pentru toate aceste considerente, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul analizei în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Inspectoratul General pentru Imigrări împotriva Deciziei nr. 4635 din 13 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 24 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.