Şedinţa publică din data de 24 aprilie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:
I. Hotărârile pronunţate de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii ("CSM") în dosarul nr. x/2022
Încheierea din 25 mai 2022 asupra excepţiilor invocate de pârâtul A.
1. Prin încheierea din 25 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, secţia pentru judecători în materie disciplinară a CSM a dispus următoarele: (i) respinge, ca neîntemeiată, excepţia de nelegalitate a cercetării disciplinare pentru lipsa calităţii de judecător a domnului A.; (ii) respinge, ca neîntemeiată, excepţia de nelegalitate a sesizării din oficiu, a cercetării disciplinare pentru neasigurarea apărării, a procedurii de invitare la audiere a domnului judecător; (iii) respinge, ca neîntemeiate, excepţia de nelegalitate a sesizării pentru neavizarea de către inspectorul-şef şi conform legii a rezoluţiei de începere a cercetării disciplinare, excepţia de nelegalitate a sesizării pentru neavizarea rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare, excepţia de nelegalitate a cercetării disciplinare pentru lipsa de imparţialitate a inspectorului-şef şi a inspectorului judiciar.
Încheierea din 25 mai 2022
2. Prin încheierea din 25 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, secţia pentru judecători în materie disciplinară a CSM a dispus următoarele: (i) din oficiu, încuviinţează, în unanimitate, proba constând în minuta încheierii penale nr. 191/C/2021 din 17.02.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Cluj, secţia penală; (ii) pune în vedere Inspecţiei Judiciare, prin reprezentant, să depună la dosar înregistrarea pronunţării soluţiei în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Cluj, secţia penală; (iii) emiterea unei adrese către Tribunalul Cluj pentru comunicarea minutei pronunţate în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Cluj, secţia penală; (iv) în unanimitate, încuviinţează audierea domnului judecător la următorul termen de judecată; (v) cu majoritate, prorogă pronunţarea asupra probelor solicitate de pârât după comunicarea minutei încheierii penale nr. 191/C/2021 din 17.02.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a înregistrării pronunţării soluţiei în dosarul nr. x/2021 şi după ascultarea domnului judecător; (vi) amână cauza şi acordă termen la 22.06.2022.
Încheierea din 22 iunie 2022
3. Prin încheierea din 22 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, secţia pentru judecători în materie disciplinară a CSM a amânat pronunţarea la 6 iulie 2022, iar, prin considerentele încheierii: (i) a respins excepţia lipsei de imparţialitate a inspectorului judiciar, excepţia nulităţii rezoluţiei inspectorului-şef motivat de faptul că acesta nu a putut analiza înregistrarea şedinţei din 17 februarie 2021, excepţia lipsei de imparţialitate a Inspecţiei Judiciare; (ii) faţă de dispoziţiile art. 255 şi art. 258 din C. proc. civ., a încuviinţat proba cu înregistrarea şedinţei de judecată din 17 februarie 2021, apreciind-o utilă soluţionării cauzei; (iii) a respins, ca inadmisibilă, cererea domnului judecător A. privind recuzarea domnului judecător B., constatând că dispoziţiile din C. proc. civ. ce reglementează instituţia recuzării sunt incompatibile cu procedura disciplinară.
Încheierea din 6 iulie 2022
4. Prin încheierea din 6 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, secţia pentru judecători în materie disciplinară a CSM, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 6 iulie 2022.
Hotărârea nr. 11J din 20 iulie 2022
5. Prin Hotărârea nr. 11J din 20 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, secţia pentru judecători în materie disciplinară a CSM, cu majoritate, a admis acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară şi, în baza art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare ("Legea nr. 303/2004"), a aplicat domnului A. - judecător în cadrul Tribunalului Cluj, sancţiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a două din acelaşi act normativ, pentru considerentele arătate în continuare.
6. În ceea ce priveşte situaţia de fapt, au fost reţinute următoarele: (i) domnul judecător îşi desfăşura activitatea, la data faptelor, în cadrul Tribunalului Cluj, secţia Penală; (ii) domnului judecător i-a fost repartizat spre soluţionare dosarul nr. x/2021, având ca obiect propunerea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj ("DIICOT") de arestare preventivă, pe o perioadă de 30 zile, începând cu 17 februarie 2021 şi până la 18 martie 2021, a trei inculpaţi aflaţi în stare de reţinere, cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000. (ii) prin încheierea nr. 191/C/2021 din 17 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, domnul judecător a admis propunerea DIICOT şi, în consecinţă, a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpaţi, fără a stabili durata şi perioada pentru care au fost luate măsurile preventive privative de libertate; (iii) în baza încheierii menţionate, au fost emise mandatele de arestare preventivă, în cuprinsul cărora, deşi nu se pronunţase prin încheiere cu privire la durata şi perioada prevenţiei, s-a consemnat că măsura arestării preventive este dispusă pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu 17.02.2021 şi până la 18.03.2021, inclusiv; (iv) împotriva acestei încheieri, inculpaţii au formulat contestaţie, în temeiul dispoziţiilor art. 204 alin. (1) din C. proc. civ., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj; în contextul dezbaterilor de la termenul de judecată din 24 februarie 2021, reprezentatul DIICOT, domnul procuror C., în timpul şedinţei de judecată, a contactat prin telefon atât pe grefierul care participase la soluţionarea propunerii de arestare preventivă, cât şi pe domnul judecător A., aducându-le la cunoştinţă aspectele contestate şi întrebând dacă a fost dată o încheiere de îndreptare; (v) în urma diligenţelor reprezentantului DIICOT, la 24 februarie 2022, ora 14:01, pe rolul Tribunalului Cluj a fost înregistrat dosarul nr. x/2021, în care domnul judecător a pronunţat încheierea nr. 228 din 24 februarie 2022, prin care a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul minutei şi dispozitivului încheierii nr. 191/C/2021 din 17 februarie 2021, în sensul că "durata arestării preventive pentru cei trei inculpaţi este 17.02.2021-18.03.2021", reţinând, în considerente, că dintr-o eroare materială, în minuta şi dispozitivul încheierii, nu a fost menţionată perioada arestării, deşi aceasta a fost prevăzută în mandatul de arestare; (vi) prin încheierea nr. 30/2021 din 24 februarie 2021, Curtea de Apel Cluj a admis contestaţiile formulate de inculpaţi, a desfiinţat în întregime încheierea nr. 191/C din 17.02.2021, a trimis cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Cluj şi a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor, reţinând, în esenţă, nelegalitatea încheierii pentru faptul că măsura arestării preventive a fost dispusă pe o durată nedeterminată, cu încălcarea art. 23 alin. (5) din Constituţie şi art. 226 alin. (2) din C. proc. pen., şi pentru lipsa motivării hotărârii, cu încălcarea art. 223 alin. (2) şi art. 226 alin. (1) din C. proc. pen. totodată, Curtea de Apel Cluj a reţinut că nemenţionarea perioadei arestării nu reprezintă o eroare materială evidentă, ci o omisiune care nu putea fi analizată în temeiul art. 278 din C. proc. pen. şi ale cărei efecte nu pot fi înlăturate în temeiul art. 279 din acelaşi Cod.
7. În raport cu situaţia de fapt, instanţa disciplinară a reţinut că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) coroborat cu art. 991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, pentru considerentele expuse rezumativ în continuare.
8. Sub aspectul laturii obiective, s-a reţinut că, prin nemenţionarea, în minuta şi dispozitivul încheierii, a duratei şi perioadei pentru care s-a dispus măsura arestării preventive şi prin lipsa motivării încheierii, domnul judecător a încălcat dispoziţiile art. 23 alin. (8) din Constituţie, ale art. 223 alin. (1) şi (2) şi art. 226 alin. (1) - (3) din C. proc. pen. şi ale art. 131 alin. (2) teza finală din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 1.375/2015. Modul defectuos în care judecătorul a gestionat actul de justiţie a fost constatat de instanţa de control judiciar.
9. Relativ la apărarea pârâtului în sensul că soluţiile pronunţate nu pot face obiectul verificării disciplinare şi că admiterea acţiunii disciplinare pentru acest motiv ar reprezenta o încălcare a principiului independenţei judecătorului, s-a reţinut că nu se pune problema criticării soluţiei adoptate de judecător, nu se analizează dacă soluţia este corectă sau nu şi nu se fac aprecieri cu privire la justeţea raţionamentului judiciar, fapta domnului judecător fiind rezultatul abordării superficiale în gestionarea cauzei respective.
10. În acest context, alături de independenţa judecătorilor, ca garanţie fundamentală a accesului efectiv la justiţie, există şi ideea de responsabilitate, iar libertatea persoanei ocupă un loc central între drepturile şi libertăţile individuale recunoscute la nivel constituţional.
11. În ceea ce priveşte nemotivarea încheierii, s-a reţinut că lipsa motivării sau insuficienta motivare a unei decizii prin care se dispune plasarea în detenţie constituie unul dintre elementele pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului ("CEDO") (S., V. şi A. împotriva Danemarcei) se bazează pentru a aprecia legalitatea în temeiul art. 5 § 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ("Convenţia"), iar o decizie prin care se dispune o detenţie pe termen lung fără nicio motivare este incompatibilă cu principiul protecţiei împotriva arbitrarului (CEDO, Stasaitis împotriva Lituaniei, Ruiz Torija împotriva Spaniei), aşa cum s-a statuat şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 972/2012).
12. Totodată, a fost evidenţiat faptul că arestarea preventivă este o măsură ce presupune lipsirea de libertate a inculpatului şi este cea mai aspră măsură preventivă, aducând o atingere gravă dreptului la libertate al individului, motiv pentru care arestarea preventivă are caracter excepţional, legiuitorul reglementând de o manieră amplă condiţiile de luare, menţinere şi prelungire a acesteia, precum şi durata maximă pentru care poate fi dispusă o astfel de măsură.
13. Or, în speţă, domnul judecător a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpaţi, fără a menţiona durata şi perioada pentru care se dispune această măsură, iar pronunţarea încheierii de îndreptare, din oficiu, a omisiunii nu este de natură a valida retroactiv lipsa unei menţiuni obligatorii din cuprinsul încheierii prin care s-a dispus măsura arestării preventive pe o durată nedeterminată, aşa cum a reţinut şi instanţa de control judiciar.
14. În consecinţă, instanţa disciplinară a apreciat că fapta pârâtului judecător întruneşte latura obiectivă a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a două din Legea nr. 303/2004.
15. Sub aspectul laturii subiective, în raport cu înţelesul noţiunii de "gravă neglijenţă" şi cu etalonul "magistratului diligent", s-a reţinut existenţa caracterului grav şi neîndoielnic al încălcării normelor de drept menţionate anterior, producerea unei consecinţe grave asupra înfăptuirii actului de justiţie, prin încălcarea dreptului inculpaţilor la libertate personală şi la un proces echitabil şi prin punerea în libertate a unor inculpaţi acuzaţi de săvârşirea unor infracţiuni grave, prin existenţa riscului potenţial de angajare a răspunderii statului în condiţiile art. 539 din C. proc. pen., precum şi prin mediatizarea cazului. Totodată, s-a reţinut că pârâtul a dat atenţie mai degrabă activităţilor exterioare actului de justiţie pe care trebuia să îl înfăptuiască, conduita reprobabilă nefiind justificată de volumul mare de activitate, invocat în apărare. În consecinţă, s-a reţinut că domnul judecător, conştient şi asumat, a tratat actul de judecată în mod vădit superficial, punând pe plan secund responsabilităţile decurgând din statutul său de judecător în favoarea unor alte preocupări, unele chiar incompatibile cu acelaşi statut, apare evidentă.
16. La individualizarea sancţiunii aplicate în condiţiile art. 100 din Legea nr. 303/2004, raportat la etalonul "magistratului diligent" şi la specificul actului de justiţie, la scopul regimului sancţionator, instanţa disciplinară a avut în vedere superficialitatea în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei, consecinţele faptei, mediatizarea cazului, procedurile disciplinare anterioare derulate în privinţa pârâtului şi prejudiciul de imagine, credibilitate şi reputaţie ce afectează în mod direct imaginea justiţiei.
II. Recursul exercitat împotriva hotărârilor pronunţate de instanţa disciplinară
17. Domnule judecător A. a declarat recurs împotriva încheierilor şi hotărârii menţionate la pct. I, solicitând casarea hotărârii atacate şi, în principal, trimiterea cauzei la CSM în vederea rejudecării, într-un prim subsidiar respingerea acţiunii disciplinare şi, într-un al doilea subsidiar, reindividualizarea sancţiunii aplicate, pentru motivele şi criticile expuse în continuare.
Critici referitoare la constituirea nelegală a completului de judecată disciplinar
18. Hotărârea şi încheierile atacate nu cuprind numele şi semnătura grefierului, care face parte din completul de judecată disciplinar, contrar dispoziţiilor art. 233 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 317/2004 coroborat cu art. 425 alin. (1) lit. a) şi art. 426 alin. (3) din C. proc. civ., ceea ce atrage sancţiunea nulităţii conform art. 176 pct. (4) din C. proc. civ.
Critici referitoare la încălcarea dreptului la apărare în faţa CSM
19. Cu referire la apărarea privind lipsa vinovăţiei, recurentul-pârât critică respingerea de către instanţa disciplinară a probelor solicitate în apărare, şi anume: (i) verificarea practicii sale anterioare referitoare la motivarea încheierilor prin care a dispus măsura arestării preventive; (ii) niciuna dintre soluţiile sale anterioare în materia arestării preventive nu a fost desfiinţată pentru nemotivare; (iii) audierea preşedintelui secţiei penale şi a grefierului de şedinţă pentru a se verifica practica de la Tribunalul Cluj cu privire la modul de întocmire a mandatelor de arestare şi a practicii privind erorile materiale; (iv) audierea procurorului de şedinţă cu privire la efectele soluţiei pronunţate şi a soluţiei instanţei de control judiciar, pentru a se observa că fapta imputată nu a produs nicio consecinţă negativă pentru inculpaţi.
Critici referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil şi a principiului nemijlocirii în administrarea probei cu martori
20. Inspecţia Judiciară a audiat pe grefierul de şedinţă şi pe procuror, însă nu i-a permis recurentului-pârât să le adreseze întrebări, nefiind nici măcar anunţat cu privire la audiere, iar actele de cercetare nu i-au niciodată aduse la cunoştinţă. Totodată, instanţa disciplinară a respins proba cu audierea grefierului şi a procurorului, cu încălcarea principiului egalităţii de arme, a dreptului la un proces echitabil şi a principiului nemijlocirii, prevăzute de art. 6 şi art. 16 din C. proc. civ. şi art. 6 par. 1 din Convenţie.
Critici referitoare la lipsa de imparţialitate a completului de judecată
21. La termenul din 22 iunie 2022, unul dintre membrii completului de judecată a adus la cunoştinţa instanţei disciplinare existenţa unei postări pe Facebook ce face referire la o altă activitate desfăşurată de recurentul-pârât la data întocmirii minutei din 17 februarie 2021, dar într-o altă localitate, în condiţiile în care niciuna dintre părţi nu a făcut referire la această probă, cu încălcarea principiului imparţialităţii garantat de art. 6 din Convenţie.
Critici referitoare la respingerea, ca nelegală, a cererii de recuzare
22. Respingerea, ca inadmisibilă, prin încheierea din 22 iunie 2022, a cererii de recuzare a domnului judecător B. este nelegală pentru următoarele motive: (i) este contrară dispoziţiilor art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 coroborate cu dispoziţiile din C. proc. civ. referitoare la incompatibilitate; (ii) nu prezintă relevanţă dacă CSM este sau nu instanţă de judecată; (iii) la soluţionarea cererii de recuzare a participat însuşi judecătorul recuzat.
Critici referitoare la lipsa de contradictorialitate şi nelegalitatea în administrarea probelor de către CSM
23. Recurentul-pârât susţine că nu a fost administrată proba cu înregistrarea şedinţei de judecată din 17 februarie 2021, în care a fost pronunţată soluţia ce formează obiectul analizei în cadrul prezentei proceduri disciplinare, arătând că, la termenul din 22 iunie 2022, instanţa disciplinară a încuviinţat proba, însă nu există nicio referire la modul în care s-ar fi făcut administrarea acesteia, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 260 alin. (2) şi (3), art. 261 alin. (1) şi art. 341 alin. (2) din C. proc. civ.
Critici referitoare la nelegalitatea cercetării disciplinare pentru lipsa calităţii de judecător a pârâtului
24. În condiţiile în care Inspecţia Judiciară s-a sesizat din oficiu la 18 ianuarie 2022, verificările prealabile au fost finalizate la 4 februarie 2022, iar acţiunea disciplinară a fost exercitată la 1 aprilie 2022, recurentul-pârât susţine că nu putea fi cercetat deoarece, în perioada respectivă, nu avea calitatea de judecător, ca urmare a suspendării din funcţie începând cu 13 decembrie 2021, conform Hotărârii secţiei de judecători a CSM nr. 1537/2021.
Critici referitoare la nelegalitatea sesizării din oficiu pentru lipsa confirmării de către inspectorul-şef
25. În cauză, procesul-verbal de sesizare din oficiu este semnat de o altă persoană decât inspectorul-şef D., întrucât semnătura de pe procesul-verbal de sesizare este diferită de semnătura de pe rezoluţia de exercitare a acţiunii disciplinare.
Critici referitoare la nelegalitatea sesizării pentru neavizarea de către inspectorul-şef a rezoluţiei de începere a cercetării disciplinare
26. Rezoluţia nr. 220 din 4 februarie 2022 de începere a cercetării disciplinare, întocmită şi semnată de inspectorul judiciar, nu a fost avizată de directorul direcţiei şi inspectorul-şef, contrar dispoziţiilor art. 19 alin. (3) din Normele privind efectuarea lucrărilor de inspecţie.
Critici referitoare la nelegalitatea sesizării CSM pentru avizarea nelegală a rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare
27. Rezoluţia nr. 592 din 1 aprilie 2022 de exercitare a acţiunii disciplinare a fost avizată de directorul direcţiei şi inspectorul-şef, care nu a avut posibilitatea de a analiza pe fond soluţia dispusă de inspectorul judiciar, întrucât la dosarul cauzei nu se afla o probă esenţială cu privire la vinovăţia în săvârşirea faptei, şi anume suportul tehnic cu privire la înregistrarea şedinţei de judecată în care a fost pronunţată soluţia şi redarea în scris a pronunţării.
Critici referitoare la nelegalitatea cercetării disciplinare pentru încălcarea dreptul la apărare
28. În susţinerea acestei critici, recurentul-pârât invocă încălcarea dreptului la apărare sub următoarele aspecte: (i) necomunicarea documentelor la adresa indicată, cu încălcarea art. 741 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, întrucât, deşi a menţionat primirea obiecţiunilor transmise de pârât prin poşta electronică la 23-24 martie 2022, inspectorul judiciar nu a confirmat primirea, nu a răspuns obiecţiunilor, iar pârâtul nu a mai primit nicio informaţie despre dosar până la momentul citării sale în faţa instanţei disciplinare; (ii) efectuarea actelor procedurale de o altă persoană decât inspectorul, întrucât la dosarul cauzei există nişte mesaje fără vreun conţinut care ar fi fost expediate către adresa de poştă electronică utilizată de pârât, de pe adresa unei alt angajat Ia Inspecţiei Judiciare, care nu a fost desemnat să efectueze acte în dosarul disciplinar; în consecinţă, se solicită a se constata că orice corespondenţă iniţiată o altă persoană este nelegală faţă de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 şi art. 25 din Normele pentru efectuarea lucrărilor de Inspecţie; (iii) necomunicarea procedurală a înscrisurilor, întrucât la dosarul cauzei nu există nicio dovadă a comunicării şi recepţionării procedurale a mesajelor provenite de la alt inspector din cadrul Inspecţiei Judiciare; sub acest aspect, se face referire la adresa de poştă electronică x@x.ro.
Critici referitoare la lipsa audierii în faza de cercetare disciplinară
29. Pentru efectuarea cercetării disciplinare în lipsa magistratului, inspectorul trebuia să comunice invitaţia la audiere de cel puţin două ori, în condiţii procedurale, iar magistratul să nu se prezinte. Contrar dispoziţiilor menţionate, potrivit înscrisurilor de la dosar, niciuna dintre comunicările efectuate de inspectorul judiciar nu a fost legală, pentru următoarele motive: (i) invitaţia la audiere pentru 10 martie 2022 a fost primită de pârât, sub semnătură, la 14 martie 2022, ulterior datei fixate pentru audiere, contrar dispoziţiilor art. 159 din C. proc. civ. (ii) pârâtul nu s-a prezentat în mod justificat la audierea din 24 martie 2022, deoarece convocare a fost nelegală, în condiţiile în care nu îi fusese transmis întregul dosar de verificare prealabilă, respectiv nu i-au fost comunicate: copia înregistrării audio a şedinţei de judecată din 17 februarie 2021 în dosarul nr. x/2021, trimisă de Tribunalul Cluj, fapt confirmat prin procesul-verbal din 24 martie 2022; declaraţiile martorilor audiaţi la 8 martie 2022, contrar dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 317/2004; (iii) invitaţia pentru audiere la 25 martie 2022 este nelegală, întrucât: invitaţia transmisă prin poşta electronică a fost primită de la un alt inspector judiciar decât inspectorul judiciar E.; la dosar nu există dovada recepţionării mesajului, contrar dispoziţiilor art. 154 alin. (61) din C. proc. civ. invitaţia de participare la audiere nu a fost primită cu respectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 159 din C. proc. civ., aplicabile în virtutea art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 şi art. 20 alin. (2) din Normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie, în condiţiile în care audierea urma să aibă loc la Bucureşti, iar pârâtul locuia la Oradea. (iv) invitaţia la audiere pentru 28 martie 2022 este nelegală pentru aceleaşi motive referitoare la nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 159 din C. proc. civ.
Critici referitoare la lipsa de imparţialitate a inspectorilor implicaţi
30. Contrar dispoziţiilor art. 72 din Legea nr. 317/2004, care prevăd că "inspectorii judiciari îşi desfăşoară activitatea în mod independent şi imparţial", procedura în faţa Inspecţiei Judiciare nu a fost imparţială, pentru următoarele motive: (i) este pentru prima dată când se începe cercetarea unui magistrat pentru trimiterea spre rejudecare a unui dosar; mai mult, există un caz identic, în care au fost eliberaţi inculpaţi cercetaţi în dosarul "F.", în care, însă, împotriva magistraţilor implicaţi nu a fost exercitată acţiunea disciplinară; (ii) lipsa de imparţialitate a inspectorului-şef, care, în procesul-verbal de sesizare din oficiu a "apreciat" că există indiciile săvârşirii abaterii disciplinare, contrar dispoziţiilor art. 17 şi 19 din Normele privind efectuarea lucrărilor de inspecţie, conform cărora abia la sfârşitul verificărilor prealabile inspectorul stabileşte dacă există sau nu există indicii cu privire la comiterea unor abateri disciplinare; (iii) lipsa de imparţialitate a inspectorului judiciar în cursul cercetării disciplinare, motivată de următoarele elemente: comunicarea incompletă a dosarului de cercetare disciplinară, prin necomunicarea înregistrării şedinţei de judecată transmise de Tribunalul Cluj; invitarea pentru audiere la Bucureşti, în condiţiile în care cunoştea că judecătorul este lipsit de venituri din cauza suspendării din funcţie, fiindu-i imposibilă deplasarea; (iv) invitarea la audiere cu nerespectarea termenului de 5 zile înainte de data fixată pentru audiere sau după ce trecuse data audierii ori de la o zi la alta, fără comunicarea actelor.
Critici referitoare la abaterea disciplinară
31. Recurentul-pârât susţine că nu a fost respectată independenţa justiţiei, întrucât acţiunea disciplinară a fost exercitată ca urmare a datelor publicate în presă şi ca urmare a unei soluţii de admitere a unei căi de atac, cu trimiterea spre rejudecare, care nu poate atrage răspunderea disciplinară a magistratului, conform dispoziţiilor art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.
32. Încheierea analizată reprezintă un accident, o eroare generată de oboseala ca urmare a navetei pe care o făcea deja de doi ani între Cluj şi Oradea (unde locuiam) şi a utilizării greşite a funcţiei cut-paste în loc de copy-paste, astfel că reprezintă o eroare scuzabilă de tehno-dactilografiere, iar nu o neglijenţă.
33. Se arată că, după redactarea încheierii, realizând că din minută lipseşte durata arestării, a procedat la îndreptarea erorii materiale strecurate, întrucât toate cele trei mandate de arestare au fost întocmite corect, odată cu minuta.
34. În esenţă, apărarea recurentului-pârât este structurată pe două aspecte principale, şi anume că încheierea de arestare este motivată, în acelaşi stil care îl caracterizează de ani întregi, iar lipsa duratei arestării din minuta se datorează unei erori de tehno-redactare, iar nu neştiinţei sau neglijenţei.
35. Cu privire la motivarea încheierii de arestare, recurentul-pârât arată că aceasta cuprinde aspectele referitoare la sesizarea instanţei, temeiul legal al modului de soluţionare şi cazul de arestare incident, analiza aspectelor de legalitate şi temeinicie a propunerii, expunerea aspectelor de oportunitate a luării măsurii, motivele pentru nu se poate dispune controlul judiciar sau arestarea la domiciliu.
36. Cu privire la gravitatea încălcării comise, se artă că, după o zi în libertate, ca urmare a contestaţiei admise de curtea de apel, inculpaţii au fost arestaţi de Tribunalul Cluj, în cadrul rejudecării, prelungirea măsurii fiind dispusă tot de către recurentul-pârât.
37. În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată, este criticat faptul că instanţa disciplinară a avut în vedere numai circumstanţele nefavorabile referitoare la sancţiunile aplicate anterior, fără a lua în considerare, contrar art. 49 alin. (6) din Legea nr. 317/2004, nicio circumstanţă personală favorabilă, cum sunt: vechimea în funcţia de judecător din 1994, evaluarea cu calificativul "foarte bine" a activităţii profesionale, nu a avut nicio casare cu trimitere spre rejudecare în ultimii 6 ani, exercitarea funcţiei de vicepreşedinte de instanţă, calitatea de membru ales al CSM, fost cadru universitar asociat, deţinerea titlului de "doctor în drept", faptul că are persoane în întreţinere, conducerea unui program naţional de educaţie juridică pentru elevi, este inventatorul unei aplicaţii de educaţie juridică pentru mobil, este consultant al Consiliului Europei şi Uniunii Europene pentru reforma justiţiei din Moldova, Ucraina, Bosnia şi Herţegovina.
38. În consecinţă, se solicită aplicarea unei sancţiuni mai uşoare.
III. Întâmpinarea
39. Intimata Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de domnul judecător A. împotriva hotărârilor pronunţate de instanţa disciplinară.
IV. Considerentele Înaltei Curţi
40. În acord cu jurisprudenţa consolidată a Completului de 5 judecători (Deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători nr. 129/2017, nr. 139/2017, nr. 164/2017, nr. 5/2018 - pct. 70, nr. 173/2018 - pct. 78, nr. 92/2019 - pct. 48), cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 381/2018 şi cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârile din 21 iunie 2016 pronunţate în cauzele Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos Santos şi Figueiredo împotriva Portugaliei (cererile nr. 9023/13 şi 78077/13) şi Ramos Nunes de Carvalho E Sá împotriva Portugaliei (cererile 55391/13, 57728/13 şi 74041/13), "recursul" reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 împotriva hotărârilor pronunţate de CSM în materie disciplinară "nu este acea cale extraordinară de atac prevăzută de C. proc. civ., ci o veritabilă cale de atac devolutivă împotriva hotărârii organului disciplinar (...) - cale de atac soluţionată de (...) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin luarea în considerare a tuturor aspectelor şi prin verificarea atât a legalităţii procedurii, cât şi a temeiniciei hotărârii instanţei disciplinare" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 381/2018, par. 25).
Referitor la criticile vizând nelegala constituire a instanţei disciplinare
41. Recurentul-pârât critică încheierile şi hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2021 pentru nelegala constituire a instanţei disciplinare, întrucât nu conţin numele şi semnătura grefierului, contrar dispoziţiilor art. 233 alin. (1), art. 425 alin. (1) lit. a) şi art. 426 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 317/2004, critici care nu pot fi primite pentru argumentele arătate în continuare.
42. Conform art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, dispoziţiile acestei legi care reglementează procedura de soluţionare a acţiunii disciplinare se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. în măsura în care nu sunt incompatibile cu aceasta.
43. Jurisprudenţa Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este consolidată în sensul că, în aplicarea normei de trimitere de la art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, nu devin incidente în mod automat prevederile C. proc. civ., ci numai în măsura în care nu sunt incompatibile cu dispoziţiile speciale ce reglementează procedura de soluţionare a acţiunii disciplinare, cuprinse în Legea nr. 317/2004.
44. Sub acest aspect, în jurisprudenţă s-a arătat că un argument esenţial este reprezentat de faptul că, atunci când îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în materia răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, CSM nu este o instanţă de judecată în sensul art. 126 alin. (2) din Constituţie şi al prevederilor Legii nr. 304/2004, ci o instanţă extrajudiciară (Decizia Curţii Constituţionale nr. 148 din 16 aprilie 2003), care îndeplineşte o activitate administrativ-jurisdicţională (Decizia Curţii Constituţionale nr. 391 din 17 aprilie 2007), în calitate de organ administrativ-jurisdicţional (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, Decizia nr. 266/2017, pct. 66; Decizia nr. 271/2017, pct. 45; Decizia nr. 293/2017, pct. 19; Decizia nr. 36/2020, pct. 16).
45. În acord cu jurisprudenţa menţionată, dispoziţiile din C. proc. civ. referitoare la constituirea instanţei prin participarea grefierului de şedinţă, cu toate efectele procedurale adiacente, printre care menţionarea grefierului în cuprinsul hotărârii şi semnarea de către grefier a hotărârii, nu sunt aplicabile în procedura administrativ-jurisdicţională de soluţionare a acţiunii disciplinare desfăşurată în faţa CSM, atunci când îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Completului de 5 judecători (Decizia nr. 278 din 12 decembrie 2022)
46. În consecinţă, sunt neîntemeiate criticile recurentului-pârât referitoare la constituirea instanţei disciplinare.
Referitor la criticile vizând încălcarea principiului egalităţii de arme, a dreptului la un proces echitabil şi a principiului nemijlocirii în ceea ce priveşte martorii audiaţi de Inspecţia Judiciară şi respingerea de către instanţa disciplinară a probei cu martori solicitate de recurentul-pârât
47. Aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 126 din 27 mai 2019), precum şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 615/2019, par. 23), conform dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 317/2004, procedura răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor cuprinde trei etape: (i) etapa administrativă, desfăşurată de Inspecţia Judiciară, care cuprinde două faze: faza verificărilor prealabile şi faza cercetării disciplinare; (ii) etapa jurisdicţională, care constă în soluţionarea de către CSM, prin secţiile sale, a acţiunii disciplinare exercitate de Inspecţia Judiciară; (iii) etapa judiciară, care constă în soluţionarea de către Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a căilor de atac exercitate împotriva hotărârilor pronunţate de CSM, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor.
48. Astfel, în etapa administrativă desfăşurată de Inspecţia Judiciară, în cadrul căreia, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, "se stabilesc faptele şi urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârşite, precum şi orice alte date concludente din care să se poată aprecia asupra existenţei sau inexistenţei vinovăţiei", nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 321 alin. (3) din C. proc. civ., care prevăd că "martorul va răspunde mai întâi la întrebările puse de preşedinte, iar apoi şi la întrebările puse, cu încuviinţarea acestuia, de către partea care l-a propus, precum şi de către partea adversă". În consecinţă, nu pot fi primite susţinerile din recurs referitoare la faptul că domnul judecător nu a avut posibilitatea de a adresa întrebări martorilor care au fost audiaţi de către inspectorul judiciar în faza administrativă a procedurii disciplinare.
49. Contrar susţinerilor din recurs, se constată procesele-verbale de ascultare a martorilor audiaţi în cadrul cercetării disciplinare se regăsesc la dosarul Inspecţiei Judiciare nr. x, dosar care a fost comunicat integral domnului judecător, prin poşta electronică, aşa cum rezultă din dovezile de comunicare ataşate la filele x ale dosarului menţionat.
50. Totodată, se constată că, prin încheierea din 22 iunie 2022, cu respectarea dispoziţiilor art. 255 şi art. 258 din C. proc. civ., instanţa disciplinară a respins proba testimonială solicitată de domnul judecător, apreciind că nu este utilă soluţionării cauzei în raport cu obiectul acţiunii disciplinare şi tezele probatorii invocate, vizând modalitatea de tehnoredactare a minutei încheierii prin care s-a dispus arestarea şi a mandatelor de arestare, respectiv a pronunţării soluţiei, precum şi pentru lămurirea aspectelor referitoare la periclitarea anchetei penale prin punerea inculpaţilor în libertate şi afectarea imaginii justiţiei. Astfel, în condiţiile în care magistratul a propus probe în apărare, iar asupra acestora instanţa disciplinară s-a pronunţat cu respectarea cadrului şi motivat, nu poate fi primită susţinerea din recurs referitoare la încălcarea principiului egalităţii de arme ori a dreptului la un proces echitabil, prevăzute de art. 6 din C. proc. civ. şi art. 6 par. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
51. Raportat la susţinerile din recurs, pentru considerentele expuse nu pot fi primite nici criticile referitoare la încălcarea principiului nemijlocirii, nefiind nici indicate şi nici identificate dispoziţiile legale care stabilesc obligaţia instanţei disciplinare de a proceda la readministrarea probelor administrate în cursul cercetării disciplinare.
Referitor la criticile vizând lipsa de imparţialitate a completului de judecată
52. Criticile din recurs referitoare la imparţialitatea completului de judecată nu pot fi primite, în condiţiile în care nu a fost indicată şi nici nu a fost identificată o dispoziţie care să interzică instanţei disciplinare, în procedura administrativ-jurisdicţională în soluţionarea acţiunii disciplinare, să administreze probe, aşa cum a procedat secţia pentru judecători în materie disciplinară la termenul din 22 iunie 2022, când a pus în discuţia părţilor necesitatea administrării probei constând în postările de pe pagina de Facebook a pârâtului şi, ulterior, a încuviinţat administrarea probei cu respectarea dispoziţiilor art. 255 şi art. 258 din C. proc. civ.
Referitor la criticile vizând soluţia dată cererii de recuzare a domnului judecător B.
53. În jurisprudenţa recentă a Completului de 5 judecători (Decizia nr. 255 din 23 noiembrie 2022, par. 199-200), s-a reţinut că practica judiciară a Completului de 5 judecători este una consolidată în sensul că, în aplicarea normei de trimitere de la art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2017, nu devin incidente în mod automat dispoziţiile cuprinse în C. proc. civ., ci numai în măsura în care acestea sunt compatibile cu normele speciale care reglementează procedura de soluţionare a acţiunii disciplinare. Aceasta întrucât, atunci când îndeplinesc rolul de instanţă de judecată în materia răspunderii disciplinare a judecătorilor/procurorilor, secţiile CSM nu sunt "instanţe de judecată, în sensul art. 126 alin. (2) din Constituţie şi al prevederilor Legii nr. 304/2004, ci reprezintă o instanţă extrajudiciară, care îndeplineşte o activitate administrativ-jurisdicţională, fiind astfel un organ administrativ-jurisdicţional" (Decizia nr. 266/2017; Decizia nr. 293/2017; Decizia nr. 62/2019; Decizia nr. 36/2020). În considerarea acestei jurisprudenţe, sesizate fiind cu soluţionarea unor cereri de recuzare, secţiile CSM au apreciat mult timp, printr-o practică constantă, adeseori confirmată de către instanţa de recurs, în etapa judiciară a procedurii disciplinare, că recuzarea, reglementată prin normele C. proc. civ., cu referire la instanţa de judecată, este incompatibilă cu procedura administrativ-jurisdicţională desfăşurată în faţa secţiilor CSM, ca instanţe disciplinare. S-a argumentat că nu sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. referitoare la recuzarea judecătorului, întrucât s-ar putea ajunge ca prin manifestări unilaterale de voinţă ale celui cercetat disciplinar, unicul organ administrativ-jurisdicţional competent să fie pus în imposibilitatea de a judeca acţiunea disciplinară. În raport cu revirimentul constatat în practica administrativ-jurisdicţională a CSM, precum şi a Completului de 5 judecători, în prezent, se apreciază că instituţia abţinerii şi instituţia recuzării, ca mijloace de asigurare a respectării principiului imparţialităţii judecătorului, diferenţiate sub aspectul autorului cererii - fie judecătorul, fie una dintre părţile litigiului - este necesar să beneficieze de o abordare unitară, considerându-se că, sunt în principiu, admisibile, putând exista împrejurări de natură să provoace îndoieli întemeiate cu privire la imparţialitatea unuia sau mai multor membrii ai acestei " instanţe extrajudiciare", or, singurul remediu ar putea fi recuzarea. Ipotezele de incompatibilitate vizate sunt cele reglementate prin art. 42 din C. proc. civ., iar acestea, evocând o "imparţialitate subiectivă", consacră, de regulă, o incompatibilitate relativă, aleatorie, astfel că ea poate face obiectul unei cereri de recuzare, cerere care este subsidiară lipsei unei declaraţii de abţinere a celui vizat prin recuzare.
54. În ceea ce priveşte participarea domnului judecător B. la soluţionarea cererii de recuzare, se reţine că judecătorul recuzat a participat la examinarea admisibilităţii cererii de recuzare în condiţiile art. 47 alin. (4) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, art. 51 alin. (1) din C. proc. civ. lasă la aprecierea instanţei ascultarea judecătorului recuzat.
Referitor la criticile vizând lipsa de contradictorialitate în administrarea probei cu înregistrarea şedinţei de judecată din 17 februarie 2021 şi nelegalitatea sesizării pentru avizarea şi confirmarea nelegală a rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare
55. Contrar susţinerilor din recurs, se constată că proba constând în copia înregistrării şedinţei de judecată din 17 februarie 2021 din dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Cluj, în care a fost pronunţată încheierea penală nr. 191/C/2021 din 17 februarie 2021, a fost administrată în cursul cercetării disciplinare, fiind ataşată la dosarul Inspecţiei Judiciare şi a fost comunicată domnului judecător la 24 martie 2022, aşa cum rezultă din adresa de comunicare şi dovezile de transmitere şi recepţionare a corespondenţei (adresa de comunicare şi fişierul conţinând înregistrarea) transmise magistratului prin poşta electronică .
56. În acest context, nu pot fi primite criticile din recurs referitoare la administrarea probei cu înregistrarea dezbaterilor din şedinţa publică de la 17 februarie 2021 în dosarul nr. x/2021 şi nici cele referitoare la nelegalitatea Rezoluţiei nr. 592 din 1 aprilie 2022, în susţinerea cărora se invocă faptul că directorul Direcţiei de inspecţie pentru judecători şi inspectorul-şef nu ar fi avut posibilitatea de a analiza pe fond soluţia dispusă din cauza lipsei de la dosar a înregistrării respective.
57. Pentru aceleaşi argumente nu pot fi primite nici criticile din recurs vizând lipsa de contradictorialitate în administrarea probei de către CSM.
Referitor la proba cu înscrisurile invocate de instanţa disciplinară, din oficiu, la termenul din 22 iunie 2022
58. La termenul din 22 iunie 2022, în dosarul nr. x/2021, domnul judecător B., membru al secţiei pentru judecători în materie disciplinară a CSM, a învederat existenţa unor postări pe pagina publică de Facebook a domnului judecător A. referitoare la o activitate desfăşurată de magistrat la data şedinţei de judecată din 17 februarie 2021, într-o altă localitate decât cea unde se afla sediul instanţei, iar secţia a pus în discuţie necesitatea administrării acestei probe. După ce părţile şi-au exprimat opinia cu privire la administrarea probei respective, secţia pentru judecători în materie disciplinară a CSM, cu majoritate, faţă de dispoziţiile art. 258 raportat la art. 255 din C. proc. civ., a încuviinţat proba constând în postările de pe pagina publică de Facebook a domnului judecător, care se referă la o activitate desfăşurată de magistrat la 17 februarie 2021, apreciind-o utilă soluţionării cauzei.
59. Postările de pe pagina publică de Facebook a domnului judecător A., care se referă la o activitate desfăşurată de magistrat la 17 februarie 2021, au fost ataşate la dosarul nr. x/2021, la filele x, anterior pronunţării hotărârii la 20 iulie 2022, cu respectarea dispoziţiilor art. 255 raportat la art. 258 din C. proc. civ., instanţa disciplinară apreciind proba ca fiind utilă cauzei, motiv pentru care nu pot fi primite criticile formulate de recurent sub acest aspect.
Referitor la criticile vizând nelegalitatea cercetării disciplinare pentru lipsa calităţii de judecător a pârâtului
60. Prin criticile din recurs, recurentul-pârât susţine, în esenţă, că cercetarea disciplinară împotriva sa în dosarele Inspecţiei Judiciare nr. 22-188 şi nr. x şi în dosarul secţiei pentru judecători în materie disciplinară a CSM nr. 4/J/2021 este nelegală, întrucât a fost efectuată în perioada în care era suspendat din funcţia de judecător, începând cu 13 decembrie 2021, prin Hotărârea secţiei pentru judecători a CSM nr. 1537 din 14 decembrie/2021, în temeiul art. 62 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 303/2004, pe perioada cuprinsă între data pronunţării hotărârii secţiei corespunzătoare a CSM de aplicare a sancţiunii disciplinare constând în "excluderea din magistratură" prevăzută de art. 100 lit. e) din Lege nr. 303/2004 şi data eliberării din funcţie.
61. Dispoziţiile art. 521 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 317/2004 prevăd că "eliberarea din funcţie a unui judecător sau procuror, în condiţiile art. 65 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau numirea unui judecător în funcţia de procuror ori a unui procuror în funcţia de judecător nu împiedică continuarea procedurii disciplinare" şi că, în ipoteza în care se aplică o sancţiune disciplinară magistratului eliberat din funcţie, "sancţiunea disciplinară astfel stabilită nu se mai execută".
62. Art. 65 din Legea nr. 303/2004 enumeră cazurile de eliberare din funcţie, printre care şi sancţiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură", prevăzută de art. 100 lit. e) din aceeaşi lege.
63. Raportat la susţinerile din recurs, se constată că nu este indicată şi nu a fost identificată o dispoziţie legală care să interzică derularea procedurii disciplinare împotriva unui magistrat suspendat din funcţie.
64. Mai mult decât atât, din interpretarea dispoziţiilor citate anterior, rezultă că raţiunea legiuitorului este de a permite derularea procedurii judiciare inclusiv în privinţa magistraţilor care au fost eliberaţi din funcţie, ca urmare a aplicării sancţiunii disciplinare constând în "excluderea din magistratură", cum este în speţă cazul domnului judecător, căruia i-a fost aplicată această sancţiune prin hotărâre a secţiei pentru judecători în materie disciplinară a CSM şi care a fost suspendat din funcţie până la soluţionarea recursului exercitat împotriva hotărârii respective.
65. Atât timp cât legiuitorul a permis derularea procedurii judiciare în situaţia eliberării din funcţie ca urmare a rămânerii definitive a sancţiunii disciplinare de "excludere din magistratură", a fortiori, raţiunea legii este aceea de a permite derularea procedurii disciplinare în perioada în care judecătorul a fost suspendat din funcţie în temeiul art. 62 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 303/2004, pe perioada cuprinsă între data pronunţării hotărârii secţiei corespunzătoare a CSM prin care este aplicată sancţiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură", prevăzută de art. 100 lit. e) din Lege nr. 303/2004, şi data eliberării din funcţie ori data deciziei pronunţate de Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (în soluţionarea recursului declarat împotriva hotărârii secţiei corespunzătoare a CSM în materie disciplinară) prin care se aplică o altă sancţiune decât sancţiunea "excluderii din magistratură", aplicată de instanţa disciplinară.
66. Pentru aceste argumente, sunt nefondate criticile respective din recurs.
Referitor la criticile vizând nelegalitatea sesizării din oficiu a Inspecţiei Judiciare pentru lipsa confirmării inspectorului-şef
67. Criticile din recurs referitoare la faptul că semnătura de pe procesul-verbal de sesizare din oficiu nu aparţine inspectorului-şef, nefiind similară cu semnătura de pe rezoluţia de exercitare a acţiunii disciplinare, sunt nefondate, întrucât, potrivit susţinerilor intimatei, procesul-verbal a fost semnat de inspectorul-şef adjunct al Inspecţiei Judiciare, în exercitarea atribuţiilor ce îi revin potrivit art. 69 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, conform cărora "inspectorul-şef adjunct este înlocuitorul de drept al inspectorului-şef, ajută inspectorul-şef în activitatea de verificare şi avizare a actelor şi rezoluţiilor întocmite de către inspectorii judiciari şi îndeplineşte toate celelalte atribuţii stabilite de inspectorul-şef".
Referitor la criticile vizând nelegalitatea sesizării CSM pentru neavizarea rezoluţiei de începere a cercetării disciplinare de către directorul Direcţiei de inspecţie pentru judecători şi de către inspectorul-şef
68. Contrar susţinerilor din recurs, se constată că Rezoluţia nr. 220 din 4 februarie 2022, prin care domnul inspector judiciar E. a dispus începerea cercetării disciplinare, este avizată de directorul Direcţiei de inspecţie pentru judecători şi este confirmată de inspectorul-şef la 8 februarie 2022 .
Referitor la criticile vizând nelegalitatea cercetării disciplinare pentru încălcarea dreptului la apărare sub aspectul comunicării actelor de cercetare disciplinară
69. În ceea ce priveşte comunicarea actelor de cercetare disciplinară şi înştiinţarea magistratului cercetat, se constată că, la 07.02.2021 şi 10.02.2021, inspectorul judiciar l-a contactat pe domnul judecător, prin mesaj şi apel telefonic, cu solicitarea de a-i pune la dispoziţie o adresă de poştă electronică pentru comunicarea actele din dosarul procedurii disciplinare (procesele-verbale din 07.02.2021 şi 10.02.2021, dosarul nr. x/a1), magistratul refuzând dialogul şi să răspundă solicitării, situaţie în care inspectorul judiciar a efectuat demersuri pentru identificarea unei modalităţi de comunicare şi a procedat la transmiterea actelor la o adresă de poştă electronică utilizată într-un alt dosar disciplinar, nr. x, la adresa de domiciliu comunicată de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (proces-verbal din 14.02.2021, dosarul nr. x/a1), precum şi prin intermediul Tribunalului Cluj, dovezile de comunicare fiind ataşate la dosarul disciplinar. Comunicarea actelor de procedură de pe o adresă de poştă electronică aparţinând Inspecţiei Judiciare, dar alocată unei alte persoane decât inspectorul judiciar E., nu atrage vicierea procedurii de comunicare, atât timp cât comunicarea provenea de la autoritatea competentă şi era asigurată aducerea la cunoştinţa destinatarului a informaţiilor.
Referitor la criticile vizând lipsa audierii în faza de cercetare disciplinară
70. Potrivit art. 25 alin. (8) din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie, "în situaţiile în care, din cauza neprezentării în mod repetat a magistratului vizat sau a imposibilităţii repetate de îndeplinire a procedurii de comunicare cu acesta, indiferent de natura motivului, există posibilitatea depăşirii termenelor prevăzute de art. 46 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 317/2004, cercetarea disciplinară se efectuează şi în lipsa acestuia".
71. În circumstanţele expuse anterior cu privire la demersurile efectuate de inspectorul judiciar pentru comunicarea actelor de procedură şi având în vedere refuzul domnului judecător de a comunica o adresă pentru efectuarea comunicărilor, se constată, contrar susţinerilor din recurs, următoarele: (i) invitaţia de participare la cercetarea disciplinară pentru data de 10 martie 2022 a fost transmisă şi recepţionată prin poşta electronică la 28.02.2022, fiind comunicată şi prin serviciul de poştă; (ii) invitaţia de participare la cercetarea disciplinară pentru data de 24 martie 2022 a fost comunicată domnului judecător la 17 martie 2022; (iii) prin intermediul unui mesaj transmis prin poşta electronică la 24 martie 2022, domnul judecător a confirmat primirea rezoluţiei de începere a cercetării disciplinare şi copia electronică a dosarului de inspecţie, invocând încălcarea art. 25 alin. (1) din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie şi a dreptului la apărare prevăzut de art. 46 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, motivat de faptul că nu a primit şi copia înregistrării audio a şedinţei de judecată din 17 februarie 2021 în dosarul nr. x/2021, despre care afirmă că nu se face vorbire în rezoluţie; (iv) copia înregistrării audio a şedinţei de judecată a fost comunicată domnului judecător la 24 martie 2022, conform dovezilor ataşate la dosarul nr. x; (v) invitaţia de participare la cercetarea disciplinară pentru data de 25 martie 2022 a fost comunicată magistratului la 24 martie 2022, iar invitaţia similară pentru data de 28 martie 2022 i-a fost comunicată la 25 martie 2022, la aceeaşi adresă de poştă electronică utilizată de domnul judecător pentru a formula obiecţiunile din 24 martie 2022.
72. În circumstanţele expuse, în contextul termenelor prevăzute de lege pentru efectuarea cercetării, se reţine că actele de inspecţie au fost comunicate cu respectarea garanţiilor procesuale şi procedurale prevăzute de C. proc. civ., iar conduita magistratului relevă refuzul de participare, care nu împiedică derularea şi încheierea cercetării, conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, fiind întrunite cerinţele prevăzute de art. 25 alin. (8) din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie, referitoare la aptul că în mod repetat magistratul nu a dat curs invitaţiilor de participare la cercetarea disciplinară.
73. Omisiunea de comunicare, odată cu invitaţia de participare la cercetarea disciplinară la 24 martie 2022, a înregistrării audio a şedinţei de judecată din 17 februarie 2021 în dosarul nr. x/2021, remediată prin comunicarea electronică la aceeaşi dată, nu poate fi privită ca o încălcare a dreptului la apărare, în condiţiile în care mijlocul respectiv de probă conţinea redarea şedinţei conduse de magistratul cercetat, astfel că se prezumă în mod rezonabil că judecătorului îi erau cunoscute aspectele pe care le atestă proba respectivă, care nu presupuneau formularea de apărări faţă de o împrejurare nouă, necunoscută.
74. Pentru aceste considerente nu pot fi primite criticile din recurs circumscrise susţinerilor referitoare la lipsa audierii în faza de cercetare disciplinară.
Cu referire la abaterea prevăzută de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004
75. În cauză, prin hotărârea atacată, în sarcina domnului judecător A. a fost reţinută săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004, conform căruia constituie abatere disciplinară "exercitarea funcţiei cu (...) gravă neglijenţă, dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni", coroborat cu art. 991 alin. (2) din lege, care prevede că "există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual".
76. Cu referire la abaterea reglementată de dispoziţiile citate, în jurisprudenţa în materia răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor s-a reţinut că abaterea presupune îndeplinirea cumulativă a următoarele condiţii: (i) în exercitarea funcţiei, magistratul să încalce norme de drept material ori procesual; (ii) încălcarea normelor să se producă din culpă. Culpa este definită unitar de legiuitor în materie atât civilă (art. 16 alin. (3) din C. civ.), cât şi penală (art. 16 alin. (4) din C. pen.), ca fiind atitudinea autorului faptei care fie prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei, deşi trebuia să îl prevadă. Pentru abaterea disciplinară în discuţie, forma de vinovăţie impusă de lege este neglijenţa gravă (culpa lata), în sensul că şi omul cel mai puţin avizat, cu un minim de diligenţă, ar fi prevăzut rezultatul faptei sale; (iii) încălcarea normelor de drept să genereze consecinţe grave; (iv) încălcarea să aibă caracter evident, neîndoielnic, fără justificare, în vădită contradicţie cu norma legală. Pentru a se reţine existenţa unei grave neglijenţe, este necesar ca încălcarea să vizeze o normă de drept imperativă onerativă/prohibitivă ori să rezide în adoptarea unei decizii în afara oricăror norme de drept sau pe baza unei erori macroscopice, pentru care un observator rezonabil (persoană informată şi de bună-credinţă) nu poate găsi o justificare (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, Deciziile nr. 48 din 27 februarie 2017, nr. 130 din 24 aprilie 2017 şi nr. 173 din 5 octombrie 2020).
77. Realizând propria apreciere cu privire la situaţia de fapt, Înalta Curte constată că, probatoriul administrat atestă următoarele: (i) soluţionând dosarul nr. x/2021, domnul judecător A. a pronunţat încheierea penală nr. 191/C/2021 din 17 februarie 2021, prin care a admis propunerea Ministerului Public şi, în consecinţă, a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpaţilor din cauza respectivă, fără a stabili durata şi perioada pentru care a fost luată măsura preventivă privativă de libertate, iar, în baza încheierii, au fost emise mandatele de arestare preventivă pe numele inculpaţilor în cuprinsul cărora a fost consemnată măsura arestării preventive pe o durată de 30 de zile, începând cu 17.02.2021 şi până la 18.03.2021, inclusiv; (ii) împotriva încheierii menţionate, inculpaţii au formulat contestaţie în temeiul dispoziţiilor art. 204 alin. (1) din C. proc. civ., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, prin încheierea penală nr. 30/2021 din 24 februarie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a admis contestaţiile formulate de inculpaţi, a desfiinţat în întregime încheierea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, dispunând punerea de îndată în libertate a inculpaţilor, în considerentele încheierii pronunţate, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că, prin încheierea atacată a fost dispusă măsura arestării preventive pe o durată nedeterminată, cu încălcarea art. 23 alin. (5) din Constituţie şi art. 226 alin. (2) din C. proc. pen., încheierea atacată este nemotivată, cu încălcarea art. 23 alin. (8) din Constituţie şi art. 226 alin. (3) din C. proc. pen., iar nelegalitatea încheierii nu este înlăturată ca urmare a faptului că, la data soluţionării contestaţiei, prin încheierea penală nr. 228 din 24 februarie 2021, domnul judecător a dispus, în baza art. 278 din C. proc. pen., îndreptarea erorii materiale în sensul că durata arestării preventive dispuse pentru cei trei inculpaţi este 17 februarie 2021 - 18 martie 2021.
78. Din probele administrate în cauză, rezultă că, în urma dezbaterilor de la termenul din 24 februarie 2022 în dosarul Curţii de Apel Cluj, având ca obiect contestaţia formulată de inculpaţi împotriva încheierii penale nr. 191/C/2021 din 17 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, reprezentantul Ministerului Public a contactat, prin intermediul aplicaţiei WhatsApp, atât pe domnul judecător A., cât şi pe grefierul de şedinţă de la Tribunalul Cluj, semnalându-le deficienţele încheierii şi neconcordanţa acesteia cu mandatele de arestare. În urma demersurilor efectuate de reprezentantul Ministerului Public, la 24 februarie 2022, ora 14:01, a fost înregistrat dosarul nr. x/2021, în care domnul judecător A. a pronunţat încheierea nr. 228 din 24 februarie 2022, prin care a admis sesizarea din oficiu şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul minutei şi dispozitivului încheierii nr. 191/C/2021 din 17 februarie 2021, în sensul că "durata arestării preventive pentru cei trei inculpaţi este 17.02.2021-18.03.2021", arătând, în considerentele încheierii, că dintr-o eroare materială nu a fost scrisă perioada arestării, deşi aceasta a fost menţionată în mandatul de arestare.
79. Sub aspectul laturii obiective, se reţine că modul deficient în care domnul judecător a procedat cu ocazia pronunţării minutei şi redactării încheierii nr. 191/C/2021 din 17 februarie 2021, reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 23 alin. (5) din Constituţie şi a normelor de drept procesual, cuprinse în art. 226 alin. (2) din C. proc. pen., conform cărora:
- art. 23 alin. (5) din Constituţie:
"Art. 23 - Libertatea individuală
(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile"."
- art. 226 alin. (2) din C. proc. pen.:
"Art. 226. - Admiterea propunerii de arestare preventivă în cursul urmăririi penale
(2) Arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă pentru cel mult 30 de zile. (...)"
80. Contrar celor reţinute de instanţa disciplinară, Înalta Curte reţine că aspectele referitoare la motivarea încheierii au făcut obiectul analizei instanţei în calea de atac a contestaţiei formulate împotriva încheierii şi excedează limitele prezentei analize a condiţiilor de angajare a răspunderii disciplinare, în cadrul căreia nu se realizează o examinare a legalităţii sau temeiniciei încheierii nr. 191/C/2021 din 17 februarie 2021.
81. Susţinerile recurentului-pârât întemeiate pe principiul independenţei judecătorului nu pot fi primite, întrucât, în procedura disciplinară, aşa cum s-a arătat, nu sunt analizate legalitatea şi temeinicia soluţiilor pronunţate de judecător, ci se verifică dacă modul în care judecătorul şi-a exercitat funcţia, întruneşte elementele constitutive ale abaterilor disciplinare reglementate de aceeaşi lege, Legea nr. 303/2004, care reiterează în legislaţia primară principiul invocat, consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituţie. De altfel, aşa cum prevede expres art. 2 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, principiul independenţei judecătorului reprezintă o garanţie constituţională şi legală conferită oricărui justiţiabil în privinţa dreptului fundamental de a fi examinat cazul său în mod echitabil, având la bază doar interpretarea şi aplicarea legii. În raport cu această precizare a legii, este de observat că, examinând întrunirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare imputate pârâtului, gravitatea consecinţelor produse ca urmare a modului de exercitare a funcţiei este evaluată tocmai din perspectiva condiţiilor în care se poate dispune lipsirea de libertate a unei persoane, în condiţiile dreptului fundamental la libertate individuală, reglementat de art. 23 din Constituţie.
82. În acest context, se constată că, în sensul celor expuse anterior, probatoriul administrativ relevă fără echivoc faptul că judecătorul a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpaţilor din cauza respectivă, fără a stabili durata şi perioada pentru care a fost luată măsura preventivă privativă de libertate, ceea ce demonstrează încălcarea evidentă şi neîndoielnică a dispoziţiilor art. 23 alin. (5) din Constituţie şi art. 226 alin. (2) din C. proc. pen., care prevăd expres că arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă pentru cel mult 30 de zile, ceea ce impune precizarea în actul procedural prin care se dispune măsura atât perioadei de timp pentru a măsurii, cât şi a momentului de început şi de sfârşit al acesteia.
83. Încălcarea normelor constituţionale şi de drept procesual enunţate anterior a fost săvârşită de către magistrat cu gravă neglijenţă, întrucât şi omul cel mai puţin avizat, cu un minim de diligenţă, ar fi prevăzut rezultatul faptei, reprezentat de nelegalitatea actelor procedurale constând în întocmirea minutei şi încheierii analizate cu consecinţa nelegalităţii măsurii de arestare preventivă şi punerii de îndată în libertate a persoanelor în privinţa cărora a fost dispusă măsura respectivă, conform art. 204 alin. (12) din C. proc. pen.
84. Totodată, în examinarea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare, se constată că încălcarea normelor constituţionale şi de drept procesual prezintă caracter evident, neîndoielnic, fără justificare, în vădită contradicţie cu dispoziţiile menţionate.
85. Consecinţele produse prin încălcarea normelor constituţionale şi de drept procesual penal prezintă, în evaluarea gravităţii, valenţe excepţionale, corelative dreptului fundamental la libertate căruia i s-a adus atingere prin modalitatea în care judecătorul a procedat. Sub acest aspect, atingerile aduse dreptului la libertate prin deficienţele de prezentare a motivelor esenţiale de fapt şi de drept care justifică în mod obiectiv şi în raport cu particularităţile fiecărui caz restrângerea temporară a acestui drept, au fost în mod constant analizate şi sancţionate atât în jurisprudenţa CEDO (S., V. şi A. împotriva Danemarcei; Stasaitis împotriva Lituaniei; Ruiz Torija împotriva Spaniei, paragrafele 29 şi 30), cât şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 972/2012).
86. Or, în sensul celor expuse anterior, modul în care a procedat magistratul, prin dispunerea măsurii de arestare preventivă pe o durată nedeterminată, a adus atingere în mod efectiv dreptului fundamental la libertate, consecinţe care, prin prisma caracterului excepţional asociat măsurilor privative de libertate, prezintă gradul specific de gravitate la care se face referire în cuprinsul art. 991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.
87. Împrejurarea că domnul judecător a procedat la îndreptarea deficienţelor minutei şi încheierii nr. 191/C/17.02.2021, nu pot remedia sau înlătura consecinţele faptei, constând în lipsirea de libertate a trei persoane ca urmare a gravei neglijenţe în ceea ce priveşte menţionarea duratei şi perioadei arestării preventive, ceea ce a avut ca efect şi punerea în libertate, chiar dacă pentru o scurtă perioadă de timp, a unor inculpaţi acuzaţi de săvârşirea unor infracţiuni cu grad ridicat de pericol. Pentru aceste considerente nu pot fi primite criticile din recurs referitoare la încălcarea de către instanţa disciplinară a dreptului la apărare prin respingerea probei constând în audierea procurorului de şedinţă cu privire la efectele soluţiei pronunţate.
88. În consecinţă, pentru argumentele arătate, Înalta Curte reţine că, prin hotărârea atacată, în mod corect s-a apreciat că este întrunită latura obiectivă a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a doua din Legea nr. 303/2004, ca urmare a faptului că domnul judecător, pronunţând minuta şi încheierea nr. 191/C/17.02.2021, în dosarul nr. x/2021, prin care a dispus arestarea preventivă a trei inculpaţi, cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale şi procedurale, nu a menţionat durata şi perioada pentru care a dispus măsura.
89. În sensul celor expuse anterior, abaterea prevăzută de art. 99 li. t) teza a doua coroborat cu art. 991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 implică, sub aspectul laturii subiective, existenţa unei grave neglijenţe (culpa lata), în sensul în care şi omul cel mai puţin avizat, cu un minim de diligenţă, ar fi prevăzut rezultatul faptei sale de încălcare evidentă, neîndoielnică, fără justificare, în vădită contradicţie cu norma legală.
90. În raport cu aceste repere, în analiza laturii subiective, instanţa disciplinară în mod corect a luat în considerare etalonul "magistratului diligent", care acţionează cu grijă faţă de interesul public de înfăptuire a justiţiei şi de apărare a intereselor generale ale societăţii şi îşi subordonează conduita exigenţelor ce decurg din îndatoririle profesionale şi normele deontologice pe care trebuie să le respecte.
91. În acord atât cu instanţa disciplinară, cât şi cu susţinerile domnului judecător, Înalta Curte achiesează la realitatea juridică în care nu orice tip de greşeală de judecată atrage răspunderea disciplinară, care poate fi angajată în anumite condiţii particulare apte să demonstreze întrunirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare analizate.
92. În cauză, ansamblul circumstanţelor în care a fost săvârşită fapta imputată relevă următoarele: (i) a existat o încălcare evidentă, neîndoielnică, fără justificare, în vădită contradicţie cu dispoziţiile procedurale referitoare la faptul că măsura arestării preventive se dispune pentru o anumită perioadă de timp expres indicată în minuta şi în dispozitivul hotărârii judecătoreşti, cerinţe a căror respectare se impune şi omului cel mai puţin avizat, cu un minim de diligenţă; (ii) prevederea de către magistrat a rezultatelor faptei sale se impunea cu necesitate în contextul măsurii asupra căreia avea de apreciat, măsură cu implicaţii excepţionale asupra libertăţii individuale a persoanei şi, concomitent, asupra interesului public a cărui satisfacere este urmărită prin măsura dispusă în cauza respectivă; (iii) consecutiv, gravitatea consecinţelor faptei imputate derivă, pe de o parte, din încălcarea dreptului fundamental la libertate individuală al persoanelor faţă de care s-a dispus măsura arestării preventive pe perioadă nedeterminată şi fără cunoaşterea momentului de început şi de sfârşit al privării de liberate, iar pe de altă parte, din punerea în libertate a unor persoane acuzate de săvârşirea unor infracţiuni grave; cu alte cuvinte, prin neglijenţa de care a dat dovadă, magistratul a eşuat deopotrivă, atât în respectarea drepturilor fundamentale ale persoanei, cât şi în satisfacerea interesului public major de apărare a valorilor sociale protejate de normele de drept penal.
93. Aspectele reţinute în hotărârea atacată cu privire la prezentarea în mass-media a situaţiei, cu consecinţe asupra percepţiei publice a sistemului judiciar, la preocupările extrajudiciare ale magistratului în perioada de timp care s-a suprapus cu soluţionarea dosarului nr. x/2021, în care a fost pronunţată încheierea nr. 191/C/17.02.2021, precum şi la dialogul purtat cu reprezentantul Ministerului Public, ca urmare a dezbaterilor aferente contestaţiei soluţionate de curtea de apel, reprezintă elemente în circumstanţiere avute în vedere de instanţa disciplinară, care nuanţează aprecierea cu privire la atitudinea psihică a judecătorului faţă de circumstanţele faptei imputate, precum şi cu privire la reverberaţiile în spaţiul public ale conduitei profesionale neconforme.
94. Pentru aceste argumente nu pot fi primite susţinerile prin care recurentul-pârât tinde să minimalizeze gravitatea neglijenţei săvârşite şi să o transforme într-un simplu proces inerent de uitare curentă, banală, cotidiană, întrucât exercitarea funcţiei de judecător presupune în mod necesar o atenţie sporită, cu atât mai mult cu cât, în cauza pe care o avea de soluţionat, magistratul era învestit cu adoptarea unei măsuri care implică o maximă responsabilitate prin prisma potenţialei ingerinţe în libertatea individuală, iar gravitatea neglijenţei, precum şi caracterul evident, neîndoielnic şi fără justificare al acesteia sunt reliefate de omisiunea menţionării elementelor primordiale esenţiale ale actelor procedurale îndeplinite, şi anume durata şi perioada pentru care a fost dispusă arestarea preventivă.
95. Apărările recurentului-pârât în sensul că a procedat la îndreptarea erorilor din minuta şi dispozitivul încheierii nu pot primi relevanţa propusă, întrucât consecinţele neglijenţei grave în exercitarea funcţiei se produseseră deja, ele neputând fi remediate sau înlăturate prin pronunţarea încheierii de îndreptare a erorii materiale.
96. În condiţiile în care, pentru considerentele expuse în precedent, în conţinutul abaterii disciplinare nu s-au reţinut aspectele referitoare la motivarea încheierii, care au făcut obiectul analizei în calea procedurală de atac, nu pot fi primite criticile recurentului referitoare la respingerea de către instanţa disciplinară a probelor constând în practica de motivare a încheierilor prin care se dispune măsura arestării preventive.
97. În procesul de individualizare a sancţiunii disciplinare, în raport cu dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte are în vedere faptul că, potrivit considerentelor anterioare, în sarcina domnului judecător a fost reţinută săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a doua din aceeaşi lege.
Individualizarea sancţiunii disciplinare
98. Referitor la individualizarea sancţiunii disciplinare, în cadrul unei analize privind constituţionalitatea dispoziţiilor art. 100 din Legea nr. 303/2004, Curtea Constituţională a reţinut următoarele: (i) prevederile respective reglementează "sancţiuni disciplinare alternative şi distincte, cu consecinţe diferite asupra raportului de serviciu în care este implicat magistratul [pornind de la cea mai uşoară sancţiune (avertismentul), continuând cu sancţiunea care produce efecte asupra indemnizaţiei de încadrare (diminuarea cu până la 20% pe o perioadă de până la 6 luni) şi sancţiunea cu efecte asupra locului muncii (mutarea pentru o perioadă de până la un an la o altă instanţă sau la un alt parchet), apoi sancţiunea gravă care înlătură temporar magistratul de la exercitarea atribuţiilor legale (suspendarea din funcţie pe o perioadă de până la 6 luni), pentru a culmina cu sancţiunea cea mai gravă, cu efecte definitive asupra raportului de serviciu (excluderea din magistratură)]"; (ii) textul "nu prevede criterii concrete pe baza cărora instanţa de disciplină, secţia Consiliului Superior al Magistraturii - sau instanţa judecătorească - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători poate dispune una dintre aceste măsuri disciplinare. Însă, stabilind că acestea se aplică judecătorilor şi procurorilor, "proporţional cu gravitatea abaterilor", în mod implicit norma face trimitere la criterii precum natura abaterii (care variază de la manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei la desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu, de la refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu la absenţe nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care afectează în mod direct activitatea instanţei ori a parchetului etc.) sau conduita persoanei supuse procedurii disciplinare, sub aspectul imputabilităţii faptei, al repetitivităţii sale, al existenţei mai multor sancţiuni disciplinare etc"; (iii) "deşi legea nu prevede expres criterii în funcţie de care instanţa disciplinară să stabilească aplicarea sau refuzul aplicării uneia dintre măsurile disciplinare alternative, prin utilizarea sintagmei "proporţional cu gravitatea abaterilor", norma condiţionează aplicarea sancţiunii (care variază ca intensitate şi consecinţe juridice asupra raportului de serviciu) de întrunirea circumstanţelor care determină un anumit grad de gravitate a abaterii, circumstanţe pe care instanţa disciplinară le constată şi le consemnează în actul de aplicare a sancţiunii".
99. În circumstanţele cauzei, se apreciază că natura abaterii disciplinare, constând în exercitarea funcţiei cu gravă neglijenţă, şi consecinţele faptei, constând în atingerea gravă adusă dreptului fundamental la libertate individuală şi valorilor şi relaţiilor sociale protejate de dreptul penal, ]n sensul celor expuse în precedent, conturează o gravitate care justifică aplicarea unei sancţiuni apte să sancţioneze conduita reprobabilă şi care să aibă potenţialul de a-l determina pe magistrat să conştientizeze deficienţele reţinute în sarcina sa şi să îşi adapteze pentru viitor conduita profesională.
100. În procesul de individualizare a sancţiunii disciplinare sunt avute în vedere, ca elemente atenuante, circumstanţele profesionale ale magistratului, constând în vechimea de peste 24 de ani în funcţia de judecător, precum şi elementele carierei în sistemul judiciar, reliefate de titlul de "doctor în drept", exercitarea funcţiei de conducere în cadrul instanţei, calitatea de membru al CSM, implicarea constantă în activităţi extrajudiciare de educaţie juridică şi calitatea de consultant al unor organisme europene în domeniul reformei sistemelor judiciare.
101. În raport cu circumstanţele expuse, este justificată aplicarea celei de-a doua sancţiuni, în ordinea severităţii, prevăzute de art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, dimensionată la maximul de diminuare a indemnizaţiei şi prin reducerea la jumătatea a perioadei de aplicare a diminuării, în limitele permise de textul de lege, şi anume "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 25% pe o perioadă de 6 luni".
Pentru toate considerentele expuse, concluzionând în sensul că este fondat recursul în ceea ce priveşte reindividualizarea sancţiunii aplicate de instanţa disciplinară, în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, va fi admis recursul declarat de A., va fi casată în parte hotărârea atacată, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004 va fi aplicată domnului judecător sancţiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 25% pe o perioadă de 6 luni" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a doua din aceeaşi lege, vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate referitoare la admiterea acţiunii disciplinare exercitate de Inspecţia Judiciară şi va fi respins recursul declarat de A. împotriva încheierilor din 11 mai 2022, 25 mai 2022, 22 iunie 2022 şi 6 iulie 2022, pronunţate în dosarul nr. x/2022.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A. împotriva Hotărârii nr. 11J din 20 iulie 2022, pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2022.
Casează în parte hotărârea atacată.
În baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, aplică domnului A. - judecător în cadrul Tribunalului Cluj, sancţiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 25% pe o perioadă de 6 luni" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a doua din aceeaşi lege.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierilor din 11 mai 2022, 25 mai 2022, 22 iunie 2022 şi 6 iulie 2022, pronunţate de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 24 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.