Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Prin Decizia penală nr. 123 din data de 20 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2019 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 25 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 68 alin. (7) din C. proc. pen., încheierea prin care se soluţionează abţinerea nu este supusă niciunei căi de atac.
În cauză, Înalta Curte a constatat că prin încheierea din data de 25 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost soluţionată cererea de abţinere formulată de doamna judecător B. în Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, încheiere ce nu este supusă niciunei căi de atac.
II. Împotriva Deciziei penale nr. 123 din data de 20 februarie 2020, petentul A. a declarat apel.
Prin Decizia penală nr. 76 din data de 26 mai 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2020 a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 123 din data de 20 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2019.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că petentul a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei decizii definitive prin care Înalta Curte a analizat, în procedura de admisibilitate, contestaţia formulată de petent împotriva încheierii Curţii de Apel Suceava prin care a fost soluţionată cererea de abţinere formulată de unul dintre membrii completului de judecată.
III. Împotriva acestei decizii a formulat apel petentul A., cauza înregistrând-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, fiind stabilit prim termen la data de 19 octombrie 2020, când instanţa a pus în discuţie, din oficiu, admisibilitatea recursului, punctul de vedere al reprezentantului Ministerului Public fiind menţionat în practicaua prezentei decizii.
IV. Examinând apelul declarat prin raportare la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibil, pentru considerentele următoare:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
Totodată, conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestaţiei sau apelului rămân definitive la data pronunţării lor şi devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.
În cauză, petentul a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a nesocoti coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Or, recunoaşterea acestei căi de atac constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele ce preced, constatând că hotărârea atacată, respectiv Decizia penală nr. 76 din data de 26 mai 2020 este definitivă, va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva acestei decizii.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelantul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 76 din data de 26 mai 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2020.
GGC - ED