Şedinţa publică din data de 13 februarie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 1.11.2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Ilfov a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional anularea Deciziei nr. 279/07.09.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare încheiată în data de 15.07.2016 şi, pe cale de consecinţă, anularea creanţei bugetare rezultate din aplicarea corecţiei financiare de 25 % în sumă de 102.616,40 RON.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 1270 din 7 aprilie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta U.A.T. Judeţul Ilfov în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Ilfov, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de fond a reţinut greşit ca fiind aplicabile prevederile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, considerând că lucrările nu au fost achiziţionate prin negociere, fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare.
Pentru proiectul "Reabilitare, modernizare, dezvoltare, extindere şi echipare Centrul de Plasament nr. 6 Voluntari, jud. Ilfov", nu au fost achiziţionate lucrări prin negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare conform prevederilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006.
Contactul de lucrări nr. x/01.03.2013 a fost încheiat în baza art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, valoarea achiziţiei de lucrări încadrându-se în valoarea de 100.000 euro inclusiv T.V.A. La acest contract s-au încheiat Actul adiţional nr. x în data de 14.11.2013 prin care s-a stabilit prelungirea duratei contractului pâna la data 2.01.2014, dar şi Actul adiţional nr. x/25.11.2013 ca urmare a Notelor de Comandă suplimentară şi a Notelor de Renunţare preţul lucrărilor executate, plătibil executantului de către achizitor conform graficului de plăţi, a fost diminuat la 990.551,95 RON fără T.V.A. faţă de 991.894,91 RON fără T.V.A.
Urmare a Dispozitilor de şantier nr. 1 şi nr. 2 a fost încheiat şi contractul de lucrări suplimentare nr. x/2013 ce se întemeiază pe notele de comandă suplimentare/note de renunţare, lucrări necesare proiectului sus-menţionat. La acest contract s-a încheiat Actul adiţional nr. x în data de 13.01.2014, la contractul de lucrări prin care s-a diminuat valoarea contractului de la 308.672,26 RON fără T.V.A. la 302.053,28 RON fără T.V.A. ca urmare a reglării valorii contractului cu notele de renunţare întocmite de executantul lucrărilor.
Instanţa a considerat că documentaţia tehnică a fost întocmită cu multe omisiuni de proiectare, ce încadrează lucrările în evenimente neprevăzute şi nu imprevizibile şi nu s-a făcut dovada faptului că circumstanţele care au dus la modificarea prin act adiţional a contractului de execuţie de lucrări iniţial au avut un caracter imprevizibil.
A apreciat recurenta că lucrările au fost imprevizibile, datorită faptului că ele constau în renunţări şi lucrări suplimentare pe care însăşi instanţa le considera necesare, iar instituţia nu putea fi sancţionată pentru că a executat lucrările necesare, renunţând la lucrările care nu mai erau utile, conform situaţiei din teren sau pentru că nu a estimat la faza de studiu de fezabilitate şi proiect tehnic şi nu a anticipat, în urma realizării în condiţiile impuse prin reglementări şi normative şi a tuturor studiilor, necesităţile reale proiectului.
Ori la data la care lucrările necesare erau sesizate prin dispoziţiile de şantier şi fundamentate prin memorii tehnice elaborate de proiectant, recurenta a adaptat proiectul la circumstanţele respective prin aceste acte adiţionale, precum şi prin încheierea unui contract de lucrări suplimentare ce se impunea.
În ipoteza în care se va considera că U.A.T. Judeţul Ilfov a utilizat procedura de negociere fără publicarea unui anunţ de participare, recurenta a arătat că potrivit acestei proceduri valoarea cumulată a contractelor care vor fi atribuite şi a actelor adiţionale încheiate pentru lucrări sau servicii suplimentare ori adiţionale nu depăşeşte 20% din valoarea contractului iniţial, iar prin nota justificativă nr. x/2013 a fost motivată necesitatea lucrărilor noi, conform dispoziţiei şi memoriului tehnic.
4. Apărările formulate de intimat
Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a depus întâmpinare, solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legale a hotărârii primei instanţe şi a actelor administrative atacate.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Ilfov a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 279/07.09.2016 şi nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare încheiată în data de 15.07.2016, prin care pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional a constatat că autoritatea contractantă a utilizat procedura negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare şi a aplicat o corecţie financiară de 25% din valoarea actului adiţional nr. x/25.11.2013 la contractul de execuţie lucrări nr. x/01.03.2013 încheiat între U.A.T. Judeţul Ilfov şi S.C. A. S.R.L., în cadrul proiectului "Reabilitare, modernicare, dezvoltare, extindere si echipare Centru de Plasament nr. 6 Voluntari, judetul Ilfov", axa 3, domeniu majoritar 3.2.
Instanţa de fond a respins acţiunea şi a menţinut actele contestate, validând constatările organelor de control referitoare la neîndeplinirea de către reclamantă a condiţiilor pentru aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, în sensul că nu s-a făcut dovada că circumstanţele care au dus la modificarea prin act adiţional a contractului de execuţie de lucrări iniţial au avut un caracter imprevizibil, încălcându-se principiul concurenţei şi al transparenţei cu efecte directe asupra eficientei utilizări a fondurilor publice, iar Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Ilfov a criticat hotărârea pronunţată, invocând cazul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, iar soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.
Răspunzând punctual criticilor formulate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate susţinerile conform cărora dispoziţiile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 nu sunt aplicabile în cauză, întrucât lucrările noi ar fi fost achiziţionate conform art. 19 din acelaşi act normativ.
Astfel, dispoziţiile art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 pot fi aplicate doar pentru acele lucrări suplimentare/adiţionale a căror necesitate nu ar fi putut fi anticipată în niciun fel prin realizarea, în condiţiile impuse prin reglementările şi normativele în vigoare, a tuturor studiilor şi depunerea tuturor diligenţelor care se impuneau, în vederea identificării necesităţilor reale ale autorităţii contractante, anterior atribuirii contractului iniţial, astfel încât constatarea acestora ar fi fost posibilă, în mod obiectiv, doar după începerea derulării contractului respectiv.
În cauză, însă, lucrările atribuite suplimentar au la baza 2 dispoziţii de şantier (note de comanda suplimentara/note de renuntare), emise în timpul executării lucrărilor din contractul de lucrari atribuit iniţial şi au valori de 34.393,92 RON, respectiv 308.672,26 RON.
Cum valoarea contractului de lucrări de bază este de 991.894 RON fără T.V.A., în mod corect, pârâtul, dar şi instanţa de fond au constatat că valoarea cumulată a notelor de comandă suplimentare a fost mai mare de 20% din valoarea iniţială a contractului, astfel că reclamanta trebuia să atribuie aceste lucrări în cadrul unei proceduri competitive, iar nu prin invocarea art. 19 sau art. 122 din O.U.G. nr. 34/2006.
De asemenea, în mod corect, instanţa de fond a reţinut neîndeplinirea condiţiilor pentru aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, câtă vreme nu s-a făcut dovada caracterului imprevizibil al circumstanţelor care au condus la modificarea prin act adiţional a contractului de execuţie de lucrări iniţial.
Contrar susţinerilor recurentei, omisiunile de proiectare din documentaţia tehnică nu pot fi catalogate drept evenimente imprevizile, care să permită aplicarea prevederilor legale referitoare la atribuirea în mod direct a lucrărilor suplimentare, ele putând fi încadrate, cel mult, în categoria evenimentelor neprevăzute, a căror existenţă nu a fost contestată.
În acest context, aplicarea nelegală a procedurii prevăzute de art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 a determinat nerespectarea principiilor instituite de art. 2 din acelaşi act normativ, în cauză nefiind asigurate promovarea concurenţei între operatorii economici, tratamentul egal şi nediscriminarea acestora, transparenţa şi integritatea procesului de achiziţie publică, precum şi utilizarea eficientă a fondurilor publice.
Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa primei instanţe reflectă o corectă aplicare şi interpretare a normelor legale, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Ilfov împotriva sentinţei nr. 1270 din 7 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2020.