Şedinţa publică din data de 13 februarie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 20.01.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei de contencios administrativ să constate, conform art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 2023 din 30 mai 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, iar, în rejudecare, admiterea acţiunii şi constatarea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.
În motivarea recursului s-a arătat că sentinţa primei instanţe este rezultatul unei interpretări eronate a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, judecătorul apreciind, în mod nelegal, că nota informativă furnizată de pârât la data de 25.08.2019 are un caracter prea general, informaţiile oferite neputând contura o atitudine potrivnică a subiectului cu privire la regimul politic.
Astfel, s-a reţinut că nu ar fi îndeplinită condiţia impusă de textul legal precizat şi anume aceea ca "informaţiile furnizate Securităţii să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist", deşi exprimarea admiraţiei faţă de Occident şi în special faţă de nivelul de trai de acolo venea în totală contradicţie cu propaganda regimului comunist.
De asemenea, pe fondul nemulţumirii faţă de nivelul de trai, comentariile negative la adresa conducerii locale a regimului comunist erau de natură a stârni reacţia organelor represive ale acestuia, întrucât era de neconceput proferarea de nemulţumiri la adresa reprezentanţilor B..
Odată ce comentariile persoanelor denunţate ajungeau la cunoştinţa autorităţilor fără consimţământul victimelor delaţiunilor, se produce o evidentă a imixtiune a autorităţilor, prin intermediul colaboratorilor, în viaţa personală a acestora. În speţă, faptul că ofiţerii au trasat în continuare sarcini intimatului-pârât prin care solicitat să afle comentariile persoanelor denunţate şi anturajul în prezenţa căruia erau exprimate nemulţumirile, dovedeşte, o dată în plus, faptul că informaţiile furnizate se circumscriau sferei de interes a organelor represive ale regimului.
Cum îndeplinirea condiţiei referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale nu presupune în mod obligatoriu încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi, ci doar expunerea persoanei denunţate unor posibile încălcări ale drepturilor sau libertăţilor fundamentale, a apreciat recurentul că se impunea admiterea acţiunii şi constatarea calităţii domnului A. de colaborator al Securităţii.
4. Apărările formulate de intimat
Intimatul-pârât A. a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.
În esenţă, intimatul a reluat susţinerile referitoare la nesemnarea unui angajament cu organele de securitate, la neîntocmirea notelor de raport invocate de către un ofiţer de securitate, ci de un şef de post, la caracterul fictiv al tuturor actelor întocmite, inclusiv al angajamentului din 29.05.1982.
În privinţa notei informative din 25.08.1989, s-a arătat că aceasta nu conţine date, informaţii şi fapte prin care să fie denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi nu au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, intimatul nefiind informat despre utilizarea acestor note de căre organele de securitate.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, cu o acţiune vizând constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a intimatului-pârât A. .
Verificările au fost efectuate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în baza art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, ce stabilesc obligaţia Consiliului de a verifica, din oficiu, sub aspectul constatării calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h) din acelaşi act normativ.
Din conţinutul Notei de constatare nr. x/23.08.2016, rezultă că pârâtul, profesor-maistru la şcoala generală din comuna Fărcaşele, a fost recrutat în scopul supravegherii informative a comunei, în special pe linia problemei "învăţământ", sub numele conspirativ "C.".
În acest sens, pârâtul a furnizat nota informativă din 5.11.1985 (dosar nr. x f.16 fila x din nota de constatare) în cuprinsul căreia prezintă comentariile negative ale numitului D.. la adresa conducerii comunei şi a C.A.P-ului, respectiv "de câte ori se află în grupuri de oameni nu se fereşte să facă afirmaţii duşmănoase la adresa conducerii comunei şi a C.A.P.-ului".
De asemenea, prin nota informativă din 25.08.1989 (dosar nr. x f.34, fila x din nota de constatare) a adus la cunoştinţa Securităţii comentariile negative ale numitului C. civ. la adrea nivelului de trai comparativ cu cel din S.U.A., respectiv "...L-am întâlnit la magazinul universal din comună, când venise să îşi ia drepturile alimentare pentru familie. Pe marginea acestor alimente era nemulţumit, că nu-i ajunge ceea ce i se dă, că are copii mici şi că serviciul nu-i permite să poată să plece în altă parte să se descurce. Întrebat fiind dacă a mai primit veşti de la rudele lui din S.U.A., E.. şi F.., despre care a spus că o duc bine cu de toate, doar că sunt supăraţi că al treilea frate, G.., a murit împuşcat în Canada. Îmi spunea că a văzut caseta primită din S.U.A., cu înmormântarea acestuia şi şi-a dat seama că acolo se trăieşte mai bine, în comparaţie cu aici."
Instanţa de fond a apreciat că nu este îndeplinită condiţia impusă de textul legal, aceea ca "informaţiile furnizate Securităţii să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist", deşi exprimarea admiraţiei faţă de Occident şi în special faţă de nivelul de trai de acolo venea în totală contradicţie cu propaganda regimului comunist.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, are calitatea de colaborator al Securităţii "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale".
Astfel cum reiese din interpretarea acestei prevederi legale, calitatea de "colaborator al Securităţii", presupune întrunirea a trei condiţii cumulative: - furnizarea de informaţii, indiferent sub ce formă; - informaţiile să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; - informaţiile să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Din această perspectivă, se constată caracterul întemeiat al criticilor recurentului subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea primei instanţe fiind rezultatul aplicării greşite a dispoziţiilor legale precizate.
Analizând în concret notele informative anterior menţionate, Înalta Curte constată că activitatea de semnalare către ofiţerul de legătură din cadrul Securităţii a persoanelor care comentează negativ la adresa orânduirii noastre socialiste reprezintă, în mod evident, o denunţare a atitudinii potrivnice regimului comunist, atitudine considerată gravă în respectiva perioadă, susceptibilă de a atrage persecuţii din partea organelor represive ale regimului.
Contrar celor reţinute prin sentinţa recurată, comentariile referitoare la nivelul de trai şi la comparaţia cu cel din occident reprezintă atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, anii '80 fiind guvernaţi de o politică restrictivă în toate domeniile, inclusiv în cel alimentar. Astfel de comparaţii dintre condiţiile de trai au constituit pentru organele de Securitate, întotdeauna, motive de deschiderea a unor dosare de urmărire informativă, fiind cunoscut faptul că propaganda oficiată a partidului punea accent pe superioritatea regimului comunist în detrimentul celui capitalist, considerat exploatator. În consecinţă asemenea comentarii se referă la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
De asemenea, odată ce comentariile persoanelor denunţate ajungeau la cunoştinţa autorităţilor fără consimţământul victimelor delaţiunilor, se producea o evidentă imixtiune a autorităţilor, prin intermediul colaboratorilor, în viaţa personală a acestora.
O.U.G. nr. 24/2008 nu impune ca efectele negative să se fi produs efectiv, fiind suficient ca informaţiile "să vizeze" îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, adică expunerea persoanei denunţate unor posibile acţiuni informative ale Securităţii.
În cauză, nu prezintă relevanţă susţinerile intimatului-pârât referitoare la nesemnarea unui angajament cu organele de securitate, la nedenunţarea de activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, precum şi cele prin care pretinde că nu a fost informat despre utilizarea datelor de către organele de securitate, iar datele nu vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, întrucât îndeplinirea condiţiei referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale nu presupune în mod obligatoriu încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi, ci doar expunerea persoanei denunţate unor posibile încălcări ale drepturilor sau libertăţilor fundamentale.
Informaţiile furnizate de intimatul-pârât erau apte, fără îndoială, să ducă la supravegherea sau sancţionarea celor denunţaţi, să expună persoanele denunţate unor posibile încălcări ale drepturilor sau libertăţilor fundamentale, şi vizau, astfel, îngrădiri ale unor drepturi şi libertăţi fundamentale.
Având în vedere contextul politic şi social, este exclus ca intimatul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza o astfel de informaţie, asupra persoanei la care se referea în denunţul său se putea desfăşura o acţiune de investigare din partea Securităţii, ori o accentuare a formelor de supraveghere, dacă persoana denunţată era deja urmărită. Or, toate aceste acţiuni vizau încălcarea dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, încălcarea dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965 şi art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Pentru considerentele expuse, reţinând incidenţa cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. şi art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte va admite recursului promovat, va casa sentinţa recurată şi va admite acţiunea reclamantului, constatând calitatea pârâtului A. de colaborator al Securităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, împotriva sentinţei nr. 2023 din 30 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:
Admite acţiunea reclamantului şi constată calitatea pârâtului A. de colaborator al Securităţii.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2020.