Şedinţa publică din data de 13 februarie 2020
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Constanţa, A., B., C., D., E. şi F. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România anularea integrală a Hotărârii Consiliului Naţional al OTDR din data de 3.04.2018 pentru motive de nulitate a procedurii, precum şi pentru motive de nelegalitate, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi reluarea dezbaterilor pentru adoptarea hotărârilor în concordanţă cu dispoziţiile legale în materie.
La data de 14.05.2019 G. a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea pârâtului Ordinul Tehnicienilor Dentari din România.
2. Încheierea instanţei de fond
Prin încheierea din data de 11 septembrie 2019 Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie formulată de G., având în vedere obiectul acţiunii, respectiv anularea unei hotărâri a organului colegial al instituţiei pârâte, hotărâre ce reprezină voinţa membrilor organizaţiei respective şi nu voturile individuale date de participanţi, neavând relevanţă, din perspectiva soluţionării cauzei, poziţia pe care un membru care a votat o are faţă de acţiunea reclamanţilor.
3. Recursurile exercitate în cauză
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs G. dar şi pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, ambii criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând casarea acesteia, în sensul admiterii cererii de intervenţie accesorie astfel cum a fost formulată .
Recurentul G. a apreciat că în cauză erau întrunite condiţiile prevăzute pentru admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie întemeiate pe dispoziţiile art. 64 şi următoarele C. proc. civ. şi a subliniat că interesul său de a acţiona pentru menţinerea valabilităţii Hotărârii Consiliului Naţional al OTDR din data de 3.04.2018 rezidă din calitatea sa de membru în OTDR, de implicarea în activitatea acestuia şi de necesitatea ca organizaţia să funcţioneze cu adevărat, fără sincope, blocaje generate de orgolii, rezultate din modul de votare a unor iniţiative sau de pierderea unor prerogative sau influenţe.
Pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România a arătat că îşi însuşeşte calea de atac promovată de G., cererea acestuia întemeiată pe dispoziţiile art. 64 C. proc. civ. neputând fi refuzată de către instanţă, câtă vreme intervenientul şi-a dovedit interesul direct, născut şi actual de a păstra hotărârea atacată şi de a menţine funcţionarea organismului colegial în condiţii normale .
4. Apărările formulate în cauză
Intimaţii A., B., C., D., E. şi F. au depus note scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a încheierii primei instanţe.
Recurentul G. a depus întâmpinare faţă de recursului promovat de pârât, apreciind că se impune admiterea acestuia, casarea încheierii, admiterea cererii de intervenţie accesorie şi reluarea judecăţii suspendate de drept.
În şedinţa publică din data de 13 februarie 2020 Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului Ordinul Tehnicienilor Dentari din România în promovarea căii de atac.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale active a recurentului Ordinul Tehnicienilor Dentari din România invocată din oficiu, Înalta Curte reţine că potrivit art. 64 alin. (4) C. proc. civ. "Încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă".
Noţiunea de "parte" din textul de lege citat, trebuie înţeleasă ca vizând persoana care a formulat cererea de intervenţie principală sau accesorie, iar nu părţile iniţiale ale dosarului.
Împrejurarea că, asemenea litigiului de faţă, reclamantul sau pârâtul în favoarea căruia s-a formulat cererea de intervenţie are interes să exercite calea de atac împotriva încheierii prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie, pentru a obţine ca terţul să participe la proces, nu este de natură să acopere condiţia legitimării procesuale în exercitarea căii de atac.
Calitatea procesuală în calea de atac presupune existenţa unei identităţi între titularul dreptului dedus judecăţii - cel care a formulat cererea de intervenţie respinsă ca inadmisibilă - şi cel care exercită calea de atac, astfel încât recursul promovat de către partea în interesul căreia s-a intervenit, respectiv pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, apare ca fiind promovat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Dată fiind soluţia ce se va pronunţa asupra recursului declarat de pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, instanţa de control judiciar nu va putea analiza cererea de intervenţie accesorie în interesului acestuia depusă în recurs de către H..
Examinând recursul promovat de titularul cererii de intervenţie respinsă ca inadmisibilă de prima instanţă, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:
"(1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare.
(2) Intervenţia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta.
(3) Intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi".
În sensul dispoziţiilor citate, rezultă că prin intervenţia accesorie, terţul participă voluntar la judecată pentru a apăra drepturile uneia dintre părţile iniţiale ale procesului.
Spre deosebire de intervenientul principal, intervenientul accesoriu nu tinde la valorificarea unei pretenţii proprii, ci urmăreşte, prin apărările pe care le face, ca instanţa să pronunţe o soluţie favorabilă părţii pentru care a intervenit. Ca atare, natura juridică a intervenţiei accesorii este aceea de apărare, fără însă ca terţul să devină un simplu apărător al părţii în favoarea căreia a intervenit.
Art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabileşte interesul ca fiind una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile (în cauză, a cererii de intervenţie), interes care "...trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual", şi, chiar dacă nu este născut şi actual, "se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara" (art. 33 C. proc. civ.). În toate situaţiile, însă, interesul trebuie să fie personal şi, pentru ca cererea să fie admisă în principiu, terţul intervenient trebuie să justifice un interes propriu, dovedind că drepturile sale ar putea fi afectate prin pronunţarea unei hotărâri defavorabile părţii pentru care intervine.
Prin urmare, în analiza admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie accesorie, potrivit art. 61 alin. (3) C. proc. civ., trebuie avut în vedere interesul propriu al terţului în legătură cu modul de soluţionare a acţiunii principale, deoarece terţul care intervine trebuie să aibă un interes personal în participarea la judecata procesului ce se desfăşoară între alte persoane, chiar dacă nu pretinde un drept propriu.
Or, în cazul de faţă, raportat la obiectul litigiului şi finalitatea lui concretă, contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte constată că titularul cererii de intervenţie accesorie nu are un interes personal şi direct în soluţionarea cauzei, drepturile sale nefiind în niciun fel afectate prin hotărârea ce se va pronunţa, câtă vreme prin acţiunea reclamanţilor se constestă hotărârea organului colegial şi nu voturile individuale ale membrilor participanţi.
Pentru considerentele expuse, constatând că încheierea recurată nu este afectată de nelegalitate şi a fost pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului Ordinul Tehnicienilor Dentari din România invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de Ordinul Tehnicienilor Dentari din România împotriva încheierii din data de 11 septembrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind formulat de către o persoană fără calitate procesuală activă.
Respinge recursul declarat de G. împotriva încheierii din data de 11 septembrie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2020.