Şedinţa publică din data de 9 februarie 2023
Deliberând asupra recursului declarat în cauză, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 14 iulie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Sociala a Municipiului Bucureşti a formulat acţiune în regres, prin care a solicitat obligarea pârâţilor A. şi B. (foşti salariaţi) la plata sumei de 260.645 RON, faţă de actele care au stat la baza plăţii către partea civilă, respectiv sentinţa penală nr. 30/F din 16 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2009; minuta deciziei nr. 4207 din 19 decembrie 2012, pronunţată în dosarul nr. x/2012 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legalizată; minuta deciziei penale nr. 127/A din 24 aprilie 2013, pronunţată în dosarul nr. x/2012 de Curtea de Apel Bucureşti; minuta deciziei nr. 530 din 13 februarie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2012 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 1201 din 3 octombrie 2016 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis cererea formulată de reclamanta Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti în contradictoriu cu pârâţii A. şi B. şi i-a obligat pe pârâţi, în solidar, la plata sumei de 260.645 RON către reclamantă.
3. Suspendarea cauzei pe rolul instanţei de apel
Prin încheierea din 13 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a suspendat judecata apelului declarat de apelanţii-pârâţi B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 1201 din 3 octombrie 2016, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata - reclamantă Agenţia Pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti, conform art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la introducerea în cauză a moştenitorilor apelantului A..
Prin încheierea din 2 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins cererea de repunere pe rol, ca nefondată şi, pe cale de consecinţă, a dispus menţinerea măsurii suspendării judecăţii apelurilor declarate de pârâţii B. şi A. şi prorogarea pronunţării asupra cererii de disjungere, subsecvent redeschiderii judecăţii.
4. Perimarea cererilor de apel - decizia atacată cu recurs
Prin decizia civilă nr. 1317 A din 12 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a admis excepţia perimării apelurilor. A constatat perimate apelurile formulate de apelanţii-pârâţi B., C. şi D. (moştenitorii lui A.) împotriva sentinţei civile nr. 1201 din 3 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016 în contradictoriu cu intimata - reclamantă Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti.
5. Motivele de recurs
Pârâta B. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1317 A din 12 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, formulând următoarele critici:
Din perspectiva motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a invocat că prevederile art. 417 C. proc. civ., care reglementează întreruperea cursului perimării, au fost greşit aplicate de către instanţa de apel.
În dezvoltarea acestei critici a arătat că, pe parcursul judecării apelului, au fost depuse, de către intimata Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, mai multe documente în vederea identificării moştenitorilor, printre care răspunsul E., din care rezultă că nu s-a solicitat deschiderea succesiunii de pe urma defunctului A.. De asemenea, s-au depus adrese din partea celor doi fii ai defunctului, din care rezultă că nu au făcut niciun act de acceptare tacită a moştenirii, renunţând în mod expres la moştenire.
Solicitările de reluare a judecării procesului au fost respinse de către instanţa de apel, care a menţinut măsura suspendării judecării cauzei, motivând că nu au fost depuse dovezi care să ateste calitatea de moştenitor ai defunctului A.. Prin încheierea din 2 octombrie 2018, instanţa de apel a respins din nou cererea de repunere pe rol a cauzei, pentru acelaşi motiv, şi anume lipsa unui certificat de moştenitor, neluând în discuţie nici disjungerea cauzei, prorogând pronunţarea asupra cererii de disjungere, subsecvent redeschiderii judecăţii.
Recurenta-pârâtă a menţionat că se află în imposibilitatea de a prezenta un certificat de moştenitor la orice solicitare de repunere pe rol a cauzei. Hotărârea de respingere a reluării judecării cauzei nu are nicio justificare, cu atât mai mult cu cât s-a cerut şi disjungerea cauzei în ceea ce o priveşte.
În susţinerea criticilor a indicat decizia nr. 494/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a reţinut că, analizând conţinutul normei de drept prevăzută de art. 415 pct. 2 C. proc. civ., aceasta nu institute obligativitatea depunerii unui certificat de calitate de moştenitor pentru persoanele indicate ca fiind moştenitorii părţii decedate, revenind instanţei de judecată, după repunerea pe rol a cauzei, îndatorirea de a verifica calitatea de moştenitor a persoanelor indicate prin cererea de reluare a judecăţii şi, după caz, în aplicarea dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ.
În aprecierea recurentei-pârâte, prin repunerea pe rol instanţa avea posibilitatea de a constata, în lipsa moştenitorilor, existenţa unei succesiuni vacante şi de a cita în cauză Municipiul Bucureşti, prin primar, conform dispoziţiilor art. 1.139 alin. (1) C. civ. şi de a aproba disjungerea cauzei.
Faţă de argumentele expuse, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi trimiterea cauzei spre reluarea judecăţii de către instanţa de apel.
În drept, cererea de recurs este întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
5. Apărările formulate în cauză
La 7 aprilie 2022, în termen legal, intimata-reclamantă Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti a comunicat întâmpinare, comunicată, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, invocând:
- puterea de lucru judecat dată de decizia nr. 56/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016 şi decizia nr. 1168 din 17 iunie 2020 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2020. În dezvoltare, intimata a menţionat că prin cele două decizii s-a dat deja dezlegare aspectelor privind repunerea pe rol a cauzei şi disjungerea, ceea ce face recursul inadmisibil.
- excepţia nulităţii recursului pentru nemotivarea recursului, intimata-pârâtă invocând faptul că motivele de casare au fost indicate formal.
La 26 aprilie 2022, recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată prin întâmpinare.
6. Procedura de filtrare
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor. În cuprinsul raportului s-a reţinut că recursul a fost declarat în termenul legal, recurenta-pârâtă a depus dovada achitării taxei de timbru, hotărârea recurată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, iar criticile formulate pot fi circumscrise în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Prin încheierea din 3 noiembrie 2022, completul de filtru a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Sociala a Municipiului Bucureşti şi a admis, în principiu, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 1317 A din 12 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, stabilind termen de judecată la 9 februarie 2023, când instanţa a rămas în pronunţare asupra recursului.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, pe baza motivele de recurs şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Preliminar, Înalta Curte reţine că recursul este o cale de atac exercitată împotriva deciziei pronunţate de ultima instanţă de fond, astfel că motivele de recurs trebuie să se raporteze la considerentele acesteia şi să le combată, prin expunerea unui raţionament juridic contrar.
În litigiul pendinte, pârâta B. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1317A din 12 octombrie 2021 prin care instanţa a constatat perimate apelurile formulate de apelanţii-pârâţi B., C. şi D. (moştenitorii lui A.) împotriva sentinţei civile nr. 1201 din 3 octombrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în contradictoriu cu intimata- reclamantă Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti.
În conformitate cu dispoziţiile art. 416 C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni."
Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare, potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ.
Aşadar, controlul legalităţii unei astfel de hotărâri în calea de atac a recursului este limitat la verificarea respectării condiţiilor pentru constatarea perimării. Raportat la dispoziţiile art. 416 C. proc. civ., constatarea perimării poate interveni numai după prealabila verificare a următoarelor condiţii: cauza să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni; rămânerea în nelucrare să se fi datorat culpei părţii; neintervenirea unei cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; inexistenţa unei cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; şi inexistenţa unei cauze de stingere a procesului prevăzute de o normă specială.
Drept urmare, în cadrul prezentului recurs nu pot face obiectul controlului de legalitate criticile ce vizează hotărârea prin care s-a respins cererea de redeschidere a procesului, prin care recurenta-pârâtă a susţinut că această soluţie nu are nicio justificare, invocând că s-a cerut disjungerea cauzei în ceea ce o priveşte.
Pentru acelaşi motiv nu pot fi analizate nici criticile prin care recurenta-pârâtă a învederat că, prin repunerea pe rol a cauzei, instanţa de apel avea posibilitatea de a constata, în lipsa moştenitorilor, existenţa unei succesiuni vacante şi de a cita în cauză Municipiul Bucureşti, prin primar, şi totodată de a dispune disjungerea cauzei în ceea ce o priveşte, având în vedere că prin apelul declarat a invocat citarea la o adresă greşită.
Înalta Curte constată că singurele critici care pot fi examinate în legătură cu decizia recurată sunt cele prin care s-a susţinut că instanţa de apel ar fi aplicat greşit dispoziţiile legale care reglementează întreruperea cursului perimării.
Luând în examinare critica referitoare la aplicarea prevederilor art. 417 C. proc. civ., care reglementează întreruperea cursului perimării, Înalta Curte constată că este neîntemeiată pentru argumentele expuse în continuare.
În conformitate cu art. 417 C. proc. civ., "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes."
Aceste dispoziţii reglementează un singur caz de întrerupere a termenului de perimare, şi anume acela în care perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Astfel, legiuitorul a impus îndeplinirea cumulativă a două condiţii pentru ca un act de procedură să poată avea caracter întreruptiv de perimare, şi anume: actul de procedură trebuie să fie îndeplinit de partea care justifică un interes şi să aibă scopul de a continua judecata pricinii.
În ceea ce priveşte înţelesul sintagmei "în vederea judecării procesului", se reţine că judecătorul este în măsură să analizeze, în contextul parcursului procesual al litigiului şi în funcţie de împrejurările concrete, dacă este întrunită condiţia impusă prin textul de lege enunţat, în sensul ca actul de procedură - pe care partea îl consideră ca având efect întreruptiv al termenului de perimare - să aibă într-adevăr aptitudinea de a conduce la reluarea judecării cauzei după suspendare, demonstrând intenţia reală a părţii de a continua soluţionarea procesului. În acest sens sunt şi considerentele Curţii Constituţionale din Decizia nr. 679/2021 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 417 C. proc. civ.
Astfel, în jurisprudenţa instanţelor s-a reţinut în mod constat că, pentru a avea drept efect întreruperea termenului de perimare, actul de procedură trebuie să aibă aptitudinea obiectivă de a determina reluarea judecăţii, cerinţă care însă nu este îndeplinită atunci când cererea de repunere pe rol a fost respinsă.
În litigiul pendinte, prin încheierea din 13 martie 2018, curtea de apel a încuviinţat cererea de suspendare formulată de pârâta B. şi a suspendat judecata apelurilor în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la introducerea în cauză a moştenitorilor apelantului A..
Prin încheierea din 2 octombrie 2018, curtea de apel a respins cererea de repunere pe rol formulată la 11 aprilie 2018 de intimata-reclamantă Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti, ca nefondată şi, pe cale de consecinţă, a dispus menţinerea măsurii suspendării judecăţii apelurilor declarate de apelanţii-pârâţi B. şi A.. A reţinut curtea de apel că dispoziţiile art. 415 C. proc. civ. nu permit reluarea judecăţii decât prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moştenitorilor, în cauză însă "motivele din cererea de redeschidere a judecăţii, astfel cum sunt indicate de intimată la dosar apel, sunt străine total de acest singur motiv legal care ar permite reluarea judecăţii."
Această soluţie are caracter definitiv ca urmare a respingerii recursului prin decizia nr. 56 din 16 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, motiv pentru care criticile invocate de recurenta-pârâtă sub acest aspect nu mai pot fi analizate în cadrul prezentei cauze, după cum a învederat şi intimata-reclamantă prin întâmpinare.
Prin urmare, se constată că cererea de repunere pe rol formulată în cauză de intimata-reclamantă nu a avut efect de întrerupere a termenului de perimare, fiind lipsită de efecte juridice sub aspectul curgerii acestui termen, deoarece nu a fost urmată de repunerea efectivă a cauzei pe rol.
Pe această concluzie se întemeiază şi raţionamentul curţii de apel, care, analizând condiţiile perimării, a reţinut că pentru a fi apt să producă efectul întreruptiv de perimare, actul de procedură trebuie să fie eficient, în sensul că sunt îndeplinite toate cerinţele pentru ca, în concret, cauza să fie repusă pe rol.
Raportat la circumstanţele litigiului, Înalta Curte reţine că, în mod corect, instanţa a constatat că este incidentă sancţiunea perimării cererilor de apel, deoarece de la data îndeplinirii ultimului act de procedură, respectiv din 13 martie 2018, când s-a dispus suspendarea cauzei, pricina a rămas în nelucrare, din motive imputabile părţilor, mai mult de 6 luni.
Cum perimarea operează de drept, prin simpla împlinire a termenului de perimare, odată împlinit acest termen, constatând îndeplinite şi celelalte condiţii legale, instanţa era obligată să constate perimarea. În acest context, trebuie menţionat şi că actele de procedură efectuate de recurenta-pârâtă, respectiv cererile de repunere pe rol depuse la 18 mai 2021 şi 12 octombrie 2021 au fost formulate după împlinirea termenului de perimare (13 septembrie 2019), motiv pentru care nu pot avea efect întreruptiv.
Cât priveşte decizia nr. 494 din 6 martie 2019, pronunţată de instanţa supremă în dosarul nr. x/2016, la care face referire recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că într-adevăr litigiul s-a purtat între acelaşi părţi, iar obiectul recursului a vizat tot o decizie de perimare, însă soluţia pronunţată nu se impune în prezenta cauză, dat fiind că sancţiunea perimării operează în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui litigiu. Astfel, prin această decizie, instanţa de recurs a reţinut că, în mod greşi, s-a constatat de către curtea de apel că a operat o prezumţie de desistare a părţilor.
Or, circumstanţele din prezenta cauză sunt diferite, întrucât la momentul suspendării cauzei, curtea de apel a analizat "împrejurarea depunerii la dosar a declaraţiilor prin care prezumtivii moştenitori ai apelantului-pârât decedat A. au învederat instanţei că nu au înţeles să accepte succesiunea tatălui şi având în vedere şi relaţiile sosite în sensul predecesului soţiei apelantului-pârât decedat". Prin urmare, s-a constatat că nu au fost indicaţi moştenitorii apelantului-pârât A. în sensul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. De asemenea, relevant este şi că prin decizia nr. 56 din 16 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2016 a fost respins recursul declarat împotriva încheierii din 2 octombrie 2018, de respingere a cererii de repunere pe rol şi menţinere a suspendării, s-a reţinut că indicarea domiciliilor acestor doi străini de succesiune nu duce la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 415 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru a da posibilitatea instanţei să repună cauza pe rol şi să dispună alte măsuri procedurale, cum ar fi disjungerea cauzei.
În consecinţă, se constată că în prezenta cauză au fost aplicate în mod corect dispoziţiile art. 417 C. proc. civ., astfel că nu este incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recursul urmând a fi respins în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE:
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 1317 A din 12 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2023.