Din examinarea actelor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Acţiunea disciplinară
Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul secţiei pentru judecători în materie disciplinară sub nr. x/2021, Inspecţia Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pârâţilor A., judecător la Curtea de Apel Bucureşti, B., judecător la Tribunalul Olt şi C., judecător la Tribunalul Cluj, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi b) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, pârâtei D., judecător la Tribunalul Braşov pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi pârâtului E., judecător delegat la Tribunalul Mehedinţi pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.
2. Hotărârea instanţei disciplinare
Prin Hotărârea nr. 14/J din 28.09.2022 a secţiei pentru judecători în materie disciplinară, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, a fost soluţionată acţiunea disciplinară exercitată împotriva pârâţilor judecători, prin respingerea acţiunii disciplinare pentru abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. a) şi b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte starea de fapt, secţia disciplinară a reţinut că la data de 29.03.2021, inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare a sesizat, din oficiu, Inspecţia Judiciară, lucrarea fiind înregistrată la Direcţia de inspecţie pentru judecători sub nr. 21-1211.
Sesizarea a fost întemeiată pe constatările cuprinse în referatul Compartimentului de informare publică şi relaţii internaţionale privind articolul "x", publicat la 27.03.2021 pe website-ul "www.x.ro" în care sunt prezentate imagini cu mesaje şi comentarii de pe un grup F., denumit "G.", din care ar face parte aproximativ 2000 magistraţi.
În acelaşi articol se afirmă că protagoniştii acestor mesaje sunt magistraţi care ar fi dobândit o oarecare notorietate în ultimii ani, că unele mesaje au un profund caracter politic, cuprinzând jigniri la adresa unor politicieni şi magistraţi, acuzaţii adresate unor servicii secrete, precum şi atacuri la adresa Curţii Constituţionale a României sau jurnalişti.
Articolul de presă anterior menţionat a fost preluat şi de alte publicaţii şi televiziuni; de asemenea, au fost adoptate poziţii publice cu privire la conţinutul articolului.
Inspecţia Judiciară a reţinut că prin postările din grupul de pe reţeaua de socializare F., denumit "G.", judecători şi procurori, membri ai acestui grup, a) critică activitatea Curţii Constituţionale a României, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a preşedintelui acesteia, a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a reprezentantului României la această Curte, a Consiliului Superior al Magistraturii, b) formulează aprecieri şi comentarii cu caracter politic, c) fac aprecieri jignitoare.
La 14.03.2021 a fost constatată finalizarea verificărilor prealabile şi s-a dispus începerea cercetării disciplinare pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi b) din Legea nr. 303/2004, republicată, faţă de judecătorii E., A., B., C., D., H., I. şi J.. Totodată, s-a apreciat că există indicii cu privire la săvârşirea de către judecătorii E., A., B., C. şi D. a abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. d) Legea nr. 303/2004, republicată.
Prin procesul-verbal încheiat la 09.06.2019, cu aprobarea inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare, cercetarea disciplinară a fost prelungită cu 30 de zile, fiind finalizată la 12.07.2021.
Judecătorii vizaţi de cercetarea disciplinară nu s-au prezentat în vederea ascultării.
Pe parcursul cercetării au fost administrate probe, respectiv declaraţiile următorilor martori: K., judecător la Judecătoria Constanţa; L., judecător la Judecătoria Videle; M., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti; N., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Prin rezoluţia din 21.07.2021 s-a dispus exercitarea acţiunii disciplinare împotriva domnilor judecători A., B., C. pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi b) din Legea nr. 303/2004, republicată, împotriva doamnei judecător D. pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 şi împotriva domnului judecător E. pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004.
Deşi a avut în vedere aceeaşi situaţie de fapt reţinută de Inspecţia Judiciară, secţia disciplinară a constatat că, pentru a fi reţinută existenţa unei fapte cu caracter disciplinar, era necesar ca aceasta să fie constatată dincolo de orice îndoială şi să rezulte cu certitudine din probele administrate în cauză, situaţie ce nu s-a regăsit în cauză.
Astfel, referitor la identificarea utilizatorilor care s-au conectat în reţeaua F. cu numele pârâţilor trimişi în judecată disciplinară, instanţa disciplinară a reţinut că grupurile F. oferă proprietarilor de pagini o platformă şi instrumentele necesare pentru a comunica, că pentru grupuri există două setări de confidenţialitate: i) grupuri publice care pot fi accesate de orice persoană, iar conţinutul mesajelor/postărilor este vizibil publicului şi ii) grupuri private al căror conţinut poate fi vizualizat doar de către membri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa disciplinară a reţinut că nu s-a făcut dovada faptului că autorii mesajelor apărute în mass-media ar fi judecătorii pârâţi din cauză, că nu s-a stabilit cu certitudine identitatea autorilor postărilor apărute pe grupul "G.", simpla apariţie în presă a acestor mesaje nefăcând dovada existenţei unei fapte care să poată fi imputată pârâţilor judecători. În acelaşi sens, s-a reţinut că nici jurnaliştii care au publicat mesajele respective, nici Inspecţia Judiciară nu au avut acces în mod direct şi nemijlocit la conţinutul original al postărilor.
Secţia pentru judecători în materie disciplinară a considerat că martorii audiaţi nemijlocit nu au fost în măsură să confirme legătura între conturile de utilizator folosite pentru a posta în cadrul grupului de discuţii (utilizatori menţionaţi ca şi membri ai grupului) şi pârâţii judecători şi nici să ofere detalii concrete referitoare la conţinutul mesajelor imputate prin acţiunea disciplinară şi nici cu privire la identitatea utilizatorilor F. care făceau parte din grupul "G.".
Din această perspectivă, instanţa disciplinară a considerat că nu poate fi atrasă răspunderea disciplinară a pârâţilor pentru fapte ce aparţin unor utilizatori ai unei reţele de socializare doar pentru simplul considerent că pârâţii ar avea calitatea de membri ai grupului "G.", în lipsa unor dovezi certe că postările reţinute prin acţiunea disciplinară sunt reale şi le aparţin.
În consecinţă, secţia disciplinară a constatat că probele administrate în cauză nu au fost apte să creeze convingerea, dincolo de orice dubiu, că afirmaţiile imputate pârâţilor au fost reale şi le-au aparţinut, astfel încât să poată atrage răspunderea disciplinară.
3. Cererea de recurs formulată de Inspecţia Judiciară
Împotriva Hotărârii nr. 14/J din 28.09.2022 a CSM - secţia pentru judecători în materie disciplinară, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, a declarat recurs Inspecţia Judiciară.
Prin memoriul de recurs, Inspecţia Judiciară solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii disciplinare exercitate împotriva domnilor judecători A., judecător la Curtea de Apel Bucureşti, B., judecător la Tribunalul Olt, C., judecător la Tribunalul Cluj, D., judecător la Tribunalul Braşov şi E., judecător la Tribunalul Mehedinţi, astfel cum acestea au fost reţinute în acţiune, cu consecinţa individualizării şi aplicării unei sancţiuni disciplinare prevăzute de lege.
În drept, îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Apreciază că nereţinerea de către secţia disciplinară în sarcina pârâţilor judecători a săvârşirii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi b) din Legea nr. 303/2004, republicată, constituie aplicarea greşită a normelor de drept material.
Intimata învederează că răspunderea disciplinară a magistraţilor este o formă specifică de răspundere pentru săvârşirea cu vinovăţie a unor fapte de încălcare a normelor constituţionale, legale şi regulamentare, prevăzute de lege ca abateri disciplinare, nefiind guvernată de dispoziţiile dreptului muncii, întrucât judecătorii sunt numiţi în funcţie, nu sunt încadraţi în baza unui contract de muncă.
Arată că, deşi, nici jurnaliştii, nici Inspecţia Judiciară nu au avut acces în mod direct şi nemijlocit la conţinutul original al postărilor, probele administrate în cauză au făcut dovada, dincolo de orice dubiu, că aceste postări au existat şi că aparţin pârâţilor, fiind confirmate de martorii audiaţi, membri în acelaşi grup "G." cu pârâţii judecători.
Astfel, din procesele-verbale de ascultare a domnilor judecători L., K., şi a domnilor procurori N., M. rezultă că postările şi comentariile care au fost publicate în mass-media sunt cele care au fost făcute de domnii judecători E., A., B., C., D. pe grupul de F. "G." în perioada decembrie 2020- martie 2021.
În declaraţiile date în faţa secţiei pentru judecători în materie disciplinară, martorii au arătat că mesajele apărute în presă sunt postările pe care le-au citit în perioada noiembrie 2020 - martie 2021 pe grupul de F. "G.", că nu au avut dubii cu privire la persoanele care se identifică cu nume şi prenume şi nici cu privire la calitatea acestora. Totodată, martorii au precizat că, deşi grupul era privat, nu au exclus riscul ca postările din cadrul grupului să apară în public.
Regulile grupului nu permit accesul altor persoane decât cei care au calitatea de magistraţi sau auditori de justiţie, iar crearea unui cont pe o reţea de socializare, folosind datele de identificare ale unei persoane în mod nereal, constituie infracţiunea de fals informatic, aşa cum a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în jurisprudenţa sa.
Se mai arată că, în hotărârea criticată, sunt redate frânturi din declaraţiile martorilor dar care trebuie avute în vedere în întregul lor, fiecare declaraţie coroborându-se cu celelalte declaraţii ale persoanelor ascultate şi cu înscrisurile depuse la dosar.
Toţi martorii sunt membri ai grupului, astfel încât aceştia au stabilit cu certitudine identitatea autorilor postărilor din cadrul grupului "G.", arătând că grupul este activ de mai mulţi ani, că se dobândeşte calitatea de membru al grupului în baza unei invitaţii de la un coleg magistrat, fiecare membru fiind verificat minuţios în ceea ce priveşte calitatea de magistrat sau auditor de justiţie de către administratorii grupului. Tot aceştia au arătat că au văzut acele postări în cadrul grupului, în perioada noiembrie 2020 - martie 2021.
Faptul că Inspecţia Judiciară nu a avut acces la grupul "G." nu poate duce la concluzia că mesajele postate nu sunt veridice. Dimpotrivă, a dovedit că ele au existat la momentul când martorii au luat cunoştinţă despre ele în perioada noiembrie 2020 - martie 2021. De altfel, pe parcursul verificărilor prealabile, pârâţii nu au dezminţit postările efectuate.
În continuare, arată că materialul probator administrat în cauză face dovada faptului că autorii mesajelor apărute în mass-media sunt judecătorii pârâţi din prezenta cauză, că postările apărute în presă sunt cele de pe grupul de F. "G.", conţinutul lor nefiind modificat sau alterat, făcându-se dovada existenţei faptelor care sunt imputate pârâţilor judecători.
Prin postările făcute, pârâţii au pus la îndoială probitatea morală şi profesională a unor colegi judecători din cadrul CSM şi de la Curtea Constituţională, iar prin afirmaţiile lor doreau să transmită o opinie personală, care, deşi, ar putea reprezenta ă formă a libertăţii de exprimare a unui judecător, totuşi, aceasta are o limită reprezentată de protecţia reputaţiei sau a drepturilor colegilor magistraţi.
Prin urmare, consideră că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi b) din Legea nr. 303/2004, republicată.
4. Recursul formulat de D.
Împotriva Hotărârii nr. 14/J din 28.09.2022, precum şi împotriva încheierilor din 19.01.2022, 16.02.2022, 08.06.2022 şi 05.07.2022 pronunţate de CSM - secţia pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2021, a declarat recurs recurenta-intimată D..
În ceea ce priveşte încheierile din 03.06.2022 şi 16.02.2022, arată că la termenul din 19.01.2022 au fost puse în discuţie cererile recurentei D. de constatare a nulităţii acţiunii disciplinare, care au fost respinse prin încheierea din 16.02.2022.
În primul rând, recurenta a invocat, nerespectarea normelor privind repartizarea aleatorie a cauzei.
Recurenta afirmă că, în cauză, nu s-a făcut dovada că lucrarea de inspecţie judiciară s-a repartizat conform prevederilor Ordinului nr. 134/2018, respectiv unei echipe de inspectori şi ulterior unui inspector din cadrul acestei echipe. Pentru că în cauză, în cauză repartizarea s-a efectuat electronic, consideră că acţiunea disciplinară este lovită de nulitate.
În al doilea rând, recurenta a invocat nerespectarea dispoziţiilor legale şi regulamentare privind citarea şi comunicarea actelor de procedură.
În acest sens, precizează că inspectorul judiciar a efectuat toate comunicările către magistraţii cercetaţi, prin grefa instanţei, la dosar fiind ataşate dovezile comunicărilor purtând semnătura grefierului şi a magistratului.
Pentru 12.07.2021, data la care inspectorul judiciar a stabilit că s-a încheiat procedura disciplinară, a fost emisă o invitaţie transmisă la 09.07.2021, ora 12:26, nesemnată, nepurtând ştampila instituţiei şi necomunicată potrivit dispoziţiilor legale, în plic închis, neexistând deopotrivă o dovadă de primire, ci la dosar fiind ataşată doar dovada de expediere a e-mailului nesemnat. De asemenea, inspectorul judiciar nu a respectat termenul regresiv de a înmâna citaţia cu cel puţin 5 zile înaintea termenului stabilit şi nici nu a dispus şi motivat scurtarea termenului.
Apreciază că nu poate fi reţinut argumentul CSM, potrivit căruia dacă recurenta ... a adresat o cerere în cursul derulării procedurii disciplinare utilizând adresa de poştă electronică şi s-ar prezuma acordul vizând comunicările procedurale la această adresă, interpretarea fiind vădit contrară legii, astfel cum s-a stabilit şi în Decizia nr. 75/2022 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al ÎCCJ.
Apreciază că vătămarea este evidentă în acest caz, recurenta aflându-se în concediu de odihnă la 12.07.2021 şi, mai mult, fiind plecată din ţară.
Aşadar, solicită a se avea în vedere că în lipsa voinţei exprese a magistraţilor cercetaţi de a fi citaţi prin mijloace electronice de comunicare sau la domiciliul/locul de muncă al oricărei alte persoane, inclusiv la adresa de e-mail a mandatatului, citaţia astfel transmisă fiind lovită de nulitate. De asemenea, nulitatea se impune atât prin prisma lipsei semnăturii electronice, potrivit textului, cât şi prin prisma lipsei oricărei semnături.
În aceste condiţii, inspectorul de caz nu ar fi fost îndrituit să constate procedura disciplinară legal încheiată, astfel că solicită să se constate că cercetarea disciplinară este lovită de nulitate.
În al treilea rând, în ceea ce priveşte încheierile din 08.06.2022 şi 05.07.2022, arată că la termenul din 08.06.2022, a formulat cereri care au vizat limitele ascultării martorilor, respinse prin încheierea din 05.07.2022, consideră că motivarea respingerii cererilor este exterioară chestiunilor pe care le-a invocat punctual, respectiv, Inspecţia Judiciară şi-a dovedit afirmaţiile imputate recurentei prin declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.
A învederat la şedinţa din 08.06.2022 că aspectele ce ţin de identificarea unei semnături electronice nu pot fi dovedite decât pe calea unei expertize tehnice, probă la administrarea căreia Inspecţia Judiciară a renunţat.
Învederează că aspecte similare au fost reţinute şi în Hotărârea nr. 14P din 8 decembrie 2021 pronunţate de CSM, secţia pentru procurori în materie disciplinară, definitivă prin Decizia nr. 168 din 12.09.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, secţia disciplinară reţinând că nu are suficientă forţă probatorie conţinutul unui email transcris într-un text Word care nu a putut fi confirmat nici de instituţia depozitară, nici de către emitent sau destinatar.
A învederat imposibilitatea dovedirii acuzaţiilor prin declaraţii de martori raportat la natura juridică de înscrisuri electronice ale afirmaţiilor ce se impută a se fi desfăşurat pe o reţea de socializare.
Recurenta învederează că i-a fost încălcat dreptul la viaţă privată faţă de aspectul că adresa de email alocată de către angajator şi corespondenţa purtată la locul de muncă intră sub protecţia vieţii private, cu atât mai mult, corespondenţa purtată pe un grup secret de F. ar trebui să beneficieze de o protecţie identică.
În ceea ce priveşte Hotărârea nr. 14J din 28.09.2022 a instanţei disciplinare, observă, relativ la considerentele hotărârii, că aceasta s-a întemeiat pe insuficienţa probatorie a declaraţiilor martorilor audiaţi în a susţine acuzaţiile formulate.
Subliniază că, pe de o parte, niciunul dintre martorii audiaţi nu a ştiut care anume ar fi afirmaţiile ce se impută recurentei ..., fără a le putea reda, iar pe de altă parte, arată că înţelege să conteste considerentele hotărârii, care nu au conferit eficienţă jurisprudenţei CEDO evocate constant de-a lungul judecării cauzei disciplinare.
Astfel, a susţinut că instanţa disciplinară a analizat declaraţiile martorilor în mod inutil, fără a face aplicabilitatea directă a cauzei CEDO Kozan c. Turciei, din cuprinsul căreia ar fi derivat obligaţia constatării naturii strict private/secrete a grupului, ducând la imposibilitatea dovedirii ab initio a oricăror afirmaţii proferate în cadrul grupului prin proba cu martori.
Pe cale de consecinţă, apreciază că prin raportare la caracterul similar, de grup secret, în cadrul căruia s-au purtat conversaţiile ce fac obiectul acuzaţiilor din prezenta cauză, numărând conform declaraţiilor martorului administrator al grupului, N., circa 2.000 de membri, deci un sfert faţă de grupul de referinţă din cauza CEDO Kozan c. Turciei, prezentând aceleaşi caracteristici tehnice de grup imposibil de găsit la căutarea pe F., secţia disciplinară ar fi trebuit să constate caracterul său privat şi, implicit, de conversaţii subsumate vieţii private a membrilor săi.
Recurenta arată că în speţă este incidentă o cauză de dezincriminare, urmare a intrării în vigoare, la 16.12.2022 a art. 271 din Legea nr. 303/2022.
Arată că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2022, art. 271 nu a mai reluat în cuprinsul său abaterea prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, ce a făcut obiectul acţiunii disciplinare exercitate împotriva recurentei ....
Consideră că, deşi nu există vreo normă în materie disciplinară care să prevadă aplicarea legii mai favorabile, similar legii penale şi contravenţionale, este necesară aplicarea acesteia prin prisma asimilării regimului juridic al răspunderii disciplinare cu cel al răspunderii penale.
Solicită, să se constatate că i s-a adus, în fapt, o acuzaţie în materie penală, faţă de care s-a încălcat dreptul la apărare, astfel cum a detaliat în capitolele dedicate invocării neregularităţilor procedurale.
Adiţional, în lumina principiului ne bis in idem, solicită să se constate că raportat la aceeaşi faptă, faţă de recurenta D. s-a dispus atât respingerea sesizării, cât şi admiterea ei şi exercitarea acţiunii disciplinare, întrucât, potrivit art. 47 alin. (4) lit. b) din Regulamentul adoptat prin Ordinul nr. 136/2018, inspectorul de caz a adoptat două soluţii, cea de respingere a sesizării definitivându-se prin neexercitarea căii de atac în faţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, de către persoana care a făcut sesizarea, în cauză aceasta operând din oficiu.
Aşadar, întrucât inspectorul judiciar a reţinut neîntrunirea elementelor constitutive ale tuturor abaterilor prevăzute de art. 99 lit. a), b) şi d) din Legea nr. 317/2004, "în sarcina judecătorilor menţionaţi" (în această categorie fiind incluşi toţi cei 8 magistraţi cercetaţi), fără a distinge nominal sau în funcţie de abaterea avută în vedere în sarcina fiecăruia, apreciază că, pe de o parte, dispozitivul soluţiei pronunţate de secţia disciplinară contrazice considerentele, soluţia fiind nelegal adoptată, iar, pe de altă parte, considerentele hotărârii intră în puterea lucrului judecat iar recurenta D. nu ar mai putea fi supusă unei proceduri de exercitare a acţiunii disciplinare vizând aceleaşi fapte.
5. Recursurile incidente formulate de recurenţii-intimaţi A. şi B.
Împotriva Hotărârii nr. 14/J din 28.09.2022, pronunţată de secţia pentru Judecători în materie disciplinară a CSM, în dosarul disciplinar nr. x/2021, precum şi împotriva încheierilor din 13.12.2021,16.02.2022 şi 05.07.2022 au formulat recurs incident recurenţii A. şi B..
Prin memoriile de recurs, având acelaşi conţinut cu privire la nelegalitatea încheierilor şi a hotărârii atacate, respectiv nerespectarea normelor privind repartizarea aleatorie a cauzei, nerespectarea dispoziţiilor legale şi regulamentare privind citarea şi comunicarea actelor de procedură, constatarea nulităţii actelor administrative emise de inspectorul-şef, nelegalitatea prelungirii cercetării disciplinare, incidenţa unei cauze de dezincriminare, recurenţii-intimaţi A. şi B. au reiterat solicitările şi criticile invocate prin recursul principal promovat de recurenta D..
6. Întâmpinarea formulată de intimata-recurentă Inspecţia Judiciară
Intimata Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare prin care a răspuns, atât, criticilor invocate prin cererea de recurs a recurentei D., cât şi celor din recursurile incidente, arătând că acestea sunt nefondate.
Astfel, în ceea ce priveşte încheierile din 19.01.2022 şi 16.02.2022, arată că, la termenul din 19.01.2022, au fost puse în discuţie cererile formulate de D. de constatare a nulităţii acţiunii disciplinare care au fost respinse prin încheierea din 16.02.2022.
Cu privire la nerespectarea normelor privind repartizarea aleatorie a cauzei, invocate de recurenta D., se susţine că au fost încălcate dispoziţiile prevăzute de art. 73 din Legea nr. 317/2004, art. 69, art. 74, art. 75 din Ordinul nr. 134/2018 privind Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare, prin aceea că la dosar nu există dovezi privind repartizarea aleatorie.
Învederează că potrivit dovezilor de la dosar, repartizarea s-a făcut electronic potrivit art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.
Totodată, din actele dosarului rezultă că au fost respectate dispoziţiile art. 74 şi art. 75 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare, redistribuirea lucrării fiind făcută în condiţiile prevăzute expres de textele de lege aplicabile.
În ceea ce priveşte nerespectarea dispoziţiilor legale şi regulamentare privind citarea şi comunicarea actelor de procedură, recurenta Inspecţia Judiciară că procedura de citare şi comunicare a actelor s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 46 din Legea nr. 317/2004, republicată.
Potrivit art. 40 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie, în vederea ascultării recurentei a fost întocmită invitaţia de participare la cercetarea disciplinară, comunicată prin procedura prevăzută la art. 40 alin. (2)-(3) din acelaşi regulament.
Întrucât recurenta nu s-a prezentat în vederea ascultării, a fost întocmită a doua invitaţie, de participare la cercetarea disciplinară, comunicată prin aceeaşi procedură prevăzută la art. 40 alin. (2)-(3) din regulament, termen pentru care, de asemenea, recurenta ... nu s-a prezentat pentru a fi ascultată.
Potrivit art. 42 alin. (4) din acelaşi regulament, în situaţiile în care, din cauza neprezentării în mod repetat a magistratului vizat există posibilitatea depăşirii termenelor prevăzute de art. 46 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cercetarea disciplinară se efectuează şi în lipsa magistratului. Cercetarea în lipsă nu afectează valabilitatea sa.
Potrivit art. 46 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie, după administrarea tuturor probelor, inspectorul le prezintă magistratului cercetat. Pentru prezentarea probelor, legea nu prevede să fie citat judecătorul cercetat sau să fie transmisă o citaţie cu 5 zile înainte de termen, motiv pentru care recurenta a fost înştiinţată prin email să se prezinte la data de 12.07.2021, mijloc de comunicare folosit de aceasta pentru a transmite apărările sale. De regulă, prezentarea probelor are loc ia momentul ascultării magistratului cercetat, însă recurenta nu a răspuns la nicio invitaţie de a fi prezentă în cadrul procedurii disciplinare.
În ceea ce priveşte încheierile din 08.06.2022 şi 05.07.2022, consideră că secţia de judecători în materie disciplinară, în mod legal, a respins solicitările recurentei, solicitări ce vizau limitele ascultării martorilor, întrucât în cadrul acestei cereri au fost invocate motive ce priveau înscrisurile în formă electronică, ce nu aveau legătură cu prezenta cauză, şi aspecte ce făceau referire la fondul cauzei.
De altfel, secţia pentru judecători în materie disciplinară a admis probele propuse de părţi şi a dispus ascultarea martorilor în cursul cercetării disciplinare.
În ceea ce priveşte Hotărârea nr. 14J din 28.09.2022 a CSM, recurenta a contestat doar considerentele hotărârii, considerând că acestea nu au conferit eficienţă jurisprudenţei CEDO ce a fost evocată de-a lungul judecării cauzei disciplinare şi secţia disciplinară nu a constatat caracterul privat al grupului şi, implicit, caracterul privat al conversaţiilor din cadrul grupului.
Obiectul abaterii disciplinare prevăzute de dispoziţiilor art. 99 lit. a) din Legea 303/2004, republicată este format din totalitatea normelor legale şi/sau regulamentare, inclusiv cele de conduită care reglementează onoarea, probitatea profesională ori prestigiului justiţiei.
Prin acţiunile sale, judecătorul a depăşit limitele comportamentului permis magistratului în afara exercitării atribuţiilor de serviciu, prin raportare la obligaţia de rezervă care îi incumbă acestuia.
Precizează că postările în discuţie trebuie considerate a fi făcute în cadrul unui grup public, astfel cum s-a statuat şi în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pe de altă parte, obligaţia de rezervă a magistraţilor presupune, prin însăşi natura sa, moderaţie şi reţinere şi în ceea ce priveşte prezentarea opiniilor de către magistrat.
Aşadar, dreptul magistratului la liberă exprimare are o limită, şi anume dreptul cetăţeanului la o justiţie independentă, echilibrată şi verticală. De asemenea, libertatea de exprimare a unui judecător şi/sau procuror are ca limită şi protecţia reputaţiei sau drepturilor celorlalţi colegi magistraţi.
Cu privire la incidenţa unei cauze de dezincriminare, urmare a intrării în vigoare, la 16.12.2022, a art. 271 din Legea nr. 303/2022, Inspecţia Judiciară solicită respingerea apărărilor recurentei D., având în vedere că la data săvârşirii abaterii disciplinare şi a cercetării acesteia era în vigoare Legea nr. 303/2004, republicată, care la art. 99 lit. a) prevedea că "manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu constituie abatere disciplinară". Arată că Legea nr. 303/2022 a intrat în vigoare la 16.12.2022, moment ulterior datei la care secţia pentru judecători în materie disciplinară s-a pronunţat în cauză.
Intimata învederează că, analizând prevederile Legii nr. 303/2004 şi ale Legii nr. 317/2004, nu se regăseşte vreo dispoziţie prin care să fie consacrată posibilitatea constatării prescrierii sancţiunii, astfel cum a susţinut recurenta.
Pe de altă parte, chiar dacă legea nouă nu mai prevede abaterea prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, consideră recurenta Inspecţia Judiciară că nu există o normă din materia disciplinară care să prevadă aplicarea unei acuzaţii în materie penală, cele două răspunderi fiind reglementate diferit.
Faţă de cele expuse, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
7. Întâmpinarea formulată de recurentul-intimat A.
Recurentul A., prin avocat, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de Inspecţia Judiciară.
8. Întâmpinarea formulată de recurenta-intimată B.
Recurenta B. a formulat, ataşat cererii de recurs, întâmpinare prin care solicită respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de Inspecţia Judiciară.
9. Întâmpinarea formulată de intimatul C.
Intimatul C., prin avocat a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de Inspecţia Judiciară.
10. Întâmpinarea formulată de intimatul E.
Intimatul E. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de Inspecţia Judiciară şi admiterea recursului formulat de D..
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
Cu titlu preliminar, faţă de faptul că recurenţii şi-au subsumat criticile unor cazuri de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., se impune precizarea că recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii constituie o veritabilă cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunţate în materie disciplinară, cale de atac ce va fi soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin luarea în considerare a aspectelor invocate de recurent şi prin verificarea atât a legalităţii procedurii, cât şi a temeiniciei hotărârii instanţei disciplinare, aşa cum a decis Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 381 din 31.05.2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 634 din 20.07.2018.
Analizând recursul declarat de recurenta Inspecţia Judiciară împotriva Hotărârii nr. 14J din 28 septembrie 2022 pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea de recurs, recurenta inspecţia Judiciară critică hotărârea atacată din perspectiva respingerii acţiunii disciplinare exercitate împotriva pârâţilor judecători, solicitând admiterea recursului şi, rejudecând, admiterea acţiunii disciplinare pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi b) din Legea nr. 303/2004.
Potrivit art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară "manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu".
Pentru existenţa laturii obiective a acestei abateri disciplinare, se cere ca magistratul, în exercitarea funcţiei sau în afara exercitării acesteia, să încalce standardele de conduită universal acceptate de comunitatea în care trăieşte sau să se implice în activităţi ce prejudiciază reputaţia instanţelor ori a parchetelor sau a sistemului judiciar în ansamblul său.
Săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, presupune ca judecătorul să uzeze de libertatea sa fundamentală la exprimare într-o modalitate care încalcă în mod grav şi nejustificat obligaţia sa de rezervă.
Potrivit art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată, constituie abatere disciplinară încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind judecătorii şi procurorii.
Legea sancţionează orice faptă, acţiune sau inacţiune, prin care judecătorii şi procurorii desfăşoară activităţi sau exercită funcţii anume prevăzute de lege ca fiind incompatibile cu calitatea de magistrat.
Pentru a asigura independenţa şi imparţialitatea judecătorilor şi procurorilor, legiuitorul a impus acestora interdicţii care vizează desfăşurarea unor activităţi care au fost apreciate ca fiind incompatibile cu poziţia pe care o deţine magistratul în societate. Astfel, prin legile privind reforma sistemului judiciar român au fost instituite o serie de măsuri care au drept scop asigurarea celor mai bune garanţii de competenţă, independenţă şi imparţialitate a judecătorilor, pentru instaurarea unui sistem juridic eficient şi echitabil, care să asigure supremaţia legii şi respectarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor.
În legătură cu interdicţiile impuse judecătorilor şi procurorilor în art. 8 din Legea nr. 303/2004 şi în alte acte normative, trebuie avut în vedere statutul funcţiei de magistrat, cu toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din acesta.
Statutul de judecător deţinut de pârâţi impune acestora o anumită conduită; independenţa sistemului judiciar îi conferă magistratului drepturi, însă, în egală măsură îi impune obligaţii. Sfera interdicţiilor şi incompatibilităţilor este mai extinsă în privinţa judecătorilor şi procurorilor decât în privinţa altor categorii tocmai în considerarea statutului special al magistraţilor.
Relativ la angajarea răspunderii în context disciplinar pentru conţinutul mesajelor postate în cadrul grupului F. "G." menţionate anterior, trebuie precizat că răspunderea disciplinară este definită ca fiind acea formă a răspunderii juridice, specifică dreptului muncii, ce constă în sancţionarea faptelor ilicite, de încălcare cu vinovăţie de către orice angajat a normelor legale, regulamentare, a obligaţiilor de serviciu, calificate ca abateri disciplinare.
În cazul magistraţilor, disciplina muncii a fost definită ca fiind acea ordine necesară impusă prin legi şi regulamente pe care judecătorii şi procurorii sunt datori să o respecte ca o garanţie a înfăptuirii în condiţii de eficienţă şi imparţialitate a actului de justiţie, iar răspunderea disciplinară a judecătorilor este forma specifică de răspundere pentru săvârşirea cu vinovăţie a unor fapte de încălcare a normelor constituţionale, legale şi regulamentare, prevăzute de lege ca abateri disciplinare.
Răspunderea disciplinară este independentă de celelalte forme de răspundere şi are un caracter exclusiv personal, care poate fi dedus din caracterul intuitu personae al contractului individual de muncă sau, în cazul judecătorilor, al raportului de muncă, astfel că nu poate fi angajat acest tip de răspundere pentru fapta altei persoane.
Pentru a fi reţinută existenţa unei fapte cu caracter disciplinar este necesar ca aceasta să fie constatată dincolo de orice îndoială şi să rezulte cu certitudine din probele administrate în cauză, situaţie ce nu se regăseşte în cauza de faţă .
Astfel, ceea ce li se impută pârâţilor judecători este conţinutul unor mesaje postate în cadrul grupului F. "Forumul judecătorilor", mesaje publicate într-un articol de presă, şi în privinţa cărora aceştia au susţinut că nu le aparţin.
Referitor la identificarea utilizatorilor care s-au conectat în reţeaua F. cu numele pârâţilor trimişi în judecată disciplinară, se reţine că grupurile F. le oferă proprietarilor de pagini o platformă şi instrumentele necesare pentru a comunica. Pentru grupuri există 2 setări de confidenţialitate: grupuri publice care pot fi accesate de orice persoană, iar conţinutul mesajelor/postărilor este vizibil publicului şi grupurilor private al căror conţinut poate fi vizualizat doar de către membri.
Este cunoscut că pentru a crea un cont de F. este necesară introducerea unor date personale cum ar fi nume, prenume, adresa de e-mail, însă, este posibil, ca aceste date să fie fictive, fără a corespunde persoanei reale care administrează contul respectiv.
În speţă, în acord cu instanţa disciplinară, se reţine că pentru a putea fi reţinută săvârşirea unei abateri disciplinare trebuie pe de o parte, demonstrată veridicitatea mesajelor apărute în mass-media, iar pe de altă parte, trebuie demonstrat că pârâţii judecători sunt utilizatorii conturilor de F. folosite pentru înregistrare în cadrul grupului "G." şi că pârâţii sunt persoanele care au realizat, în mod efectiv, respectivele postări.
Analizând materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte apreciază, în acord cu instanţa disciplinară, că nu s-a făcut dovada faptului că autorii mesajelor apărute în mass-media ar fi judecătorii pârâţi din prezenta cauză.
Astfel, în condiţiile în care prin probele administrate nu s-a stabilit cu certitudine identitatea autorilor postărilor apărute pe grupul "G.", simpla apariţie în presă a acestor mesaje nu poate face dovada în sine a existenţei unei fapte care să poată să fie imputată pârâţilor judecători. În acelaşi sens se reţine că nici jurnaliştii care au publicat mesajele respective şi nici Inspecţia Judiciară nu au avut acces în mod direct şi nemijlocit la conţinutul original al postărilor.
În plus, martorii audiaţi în faţa secţiei disciplinare nu au fost în măsură să confirme legătura între conturile de utilizator folosite pentru a posta în cadrul grupului de discuţii (utilizatori menţionaţi ca şi membri ai grupului) şi pârâţii judecători trimişi în judecată disciplinară.
Se reţine că, sesizarea Inspecţiei Judiciare s-a realizat urmare a apariţiei unui articol de presă pe site-ul www.x.ro, articol care era însoţit de o serie de imagini-capturi de ecran ale mesajelor imputate pârâţilor judecători.
Relativ la veridicitatea conţinutului acestor mesaje, instanţa supremă reţine că Inspecţia Judiciară nu a avut acces direct la mesajele postate pe grupul "G.", iar, aşa cum s-a arătat anterior, dar şi în hotărârea atacată, martorii audiaţi în cauză nu au confirmat că postările făcute public ar aparţine, în concret, vreunuia dintre pârâţii judecători şi nici nu au fost în măsură să precizeze conţinutul mesajelor postate în cadrul grupului "Forumul judecătorilor".
Din această perspectivă, nu poate fi atrasă răspunderea disciplinară a pârâţilor judecători pentru fapte ce aparţin unor utilizatori ai unei reţele de socializare doar pentru considerentul că pârâţii ar avea calitatea de membri ai grupului "G.", în lipsa unor dovezi certe că postările reţinute prin acţiunea disciplinară sunt reale şi le aparţin.
În consecinţă, instanţa supremă constată că probele administrate în cauză nu sunt apte să creeze convingerea, dincolo de orice dubiu, că afirmaţiile imputate pârâţilor judecători sunt reale şi le aparţin astfel încât să poată antrena răspunderea disciplinară.
Aşadar, este corectă aprecierea instanţei disciplinare în sensul că circumstanţele de fapt reliefate de probatoriul administrat nu sunt suficiente, în lipsa unor elemente obiectivate într-o situaţie concretă, pentru a se constata fără echivoc atât sub aspectul elementului material al abaterii, cât şi al urmărilor pretins a fi produse, dubiu ce profită pârâţilor în aplicarea principiului in dubio pro reo.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Inspecţia Judiciară împotriva Hotărârii nr. 14J din 28 septembrie 2022 pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2021.
Cu privire la recursul declarat de recurenta D. împotriva Hotărârii nr. 14J din 28 septembrie 2022 şi a încheierilor din 19 ianuarie 2022, 16 februarie 2022, 8 iunie 2022 şi 5 iulie 2022 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte urmează a respinge ca lipsit de interes recursul, în considerarea argumentelor ce succed:
Art. 32 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează condiţiile de exercitare a acţiunii civile, printre acestea regăsindu-se, la lit. d), justificarea unui interes.
Conform art. 33 teza I din C. proc. civ.:
"Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual."
Înalta Curte reţine că excepţia lipsei de interes este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, iar interesul, ca o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, reprezintă folosul pe care îl are o persoană, pentru a justifica punerea în mişcare a acţiunii civile, în oricare dintre formele sale de manifestare - cererea de chemare în judecată, căi de atac ordinare sau extraordinare.
Totodată, în doctrină, s-a statuat că interesul trebuie să fie: legitim, respectiv corespunzător cerinţelor legii materiale şi procesuale; actual, respectiv să existe la momentul la care a fost formulată cererea şi, nu în ultimul rând, direct şi personal, respectiv să aparţină celui care a formulat cererea.
Interesul procesual este o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, în timp ce apelul şi/sau recursul sunt forme de manifestare a acţiunii civile ce presupun exercitarea dreptului de a face uz de căile de atac şi se înscriu în ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege, prin care se urmăreşte protecţia unui drept subiectiv ori a unui interes legitim şi pentru a căror realizare recurgerea la instanţă este obligatorie.
Existenţa interesului se impune a fi examinată pe tot parcursul procesului, nu numai cu privire la cererea introductivă de instanţă, ci şi în căile de atac, prin raportare la finalitatea urmărită de către titularul acesteia.
Ca atare, interesul procesual determinat, legitim, personal, născut şi actual este o condiţie de exerciţiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, aşadar, şi în recurs.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 458 din C. proc. civ., potrivit cărora căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes.
Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acţiunii civile sau a unei căi de atac, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii cererii formulate.
Faţă de toate considerentele teoretice expuse anterior, se reţine că prin Hotărârea nr. 14J din 28 septembrie 20, instanţa disciplinară a respins acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâţilor A. - judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, B. - judecător în cadrul Tribunalului Olt, C. - judecător în cadrul Tribunalului Cluj, D. - judecător în cadrul Tribunalului Braşov şi E. - judecător în cadrul Tribunalului Mehedinţi pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi b) din Legea nr. 303/2004, republicată, ca neîntemeiată.
În susţinerea recursului incident promovat, recurenta D. a afirmat că, deşi, soluţia pronunţată este corectă, considerentele pe care se sprijină această soluţie nu sunt şi trebuie anulate pentru a evita a fi supusă unei eventuale proceduri de exercitare a acţiunii disciplinare vizând aceleaşi fapte. Or, în temeiul principiului fundamental ne bis in idem, această susţinere este înlăturată.
Astfel, cererea de recurs promovată de recurenta-pârâtă este lipsită de interes, demersul judiciar iniţiat neavând pentru recurenta-pârâtă o finalitate practică din punct de vedere juridic, având în vedere că soluţia pronunţată în cauză îi este favorabilă, fiind respinsă ca neîntemeiată acţiunea disciplinară împotriva recurentei D..
Prin urmare, faţă de situaţia concretă a speţei, condiţia caracterului născut şi actual al interesului recurentei în declararea recursului nu este îndeplinită.
Dată fiind soluţionarea excepţiei lipsei de interes care urmează a fi admisă, se constată că nu se mai impune analizarea celorlalte critici din recursul promovat de recurenta D. şi din recursurile incidente.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta D. împotriva încheierilor din 19 ianuarie 2022, 16 februarie 2022, 8 iunie 2022 şi 5 iulie 2022 şi a Hotărârii nr. 14J din 28 septembrie 2022 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2021, ca fiind lipsit de interes.
Pentru aceleaşi considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile incidente declarate de recurenţii A. şi B. împotriva încheierilor din 13 decembrie 2022, 16 februarie 2022 şi 5 iulie 2022 şi a Hotărârii nr. 14J din 28 septembrie 2022 şi pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2021, ca fiind lipsite de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Inspecţia Judiciară împotriva Hotărârii nr. 14J din 28 septembrie 2022 pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2021.
Respinge, ca fiind lipsit de interes, recursul declarat de recurenta D. împotriva Hotărârii nr. 14J din 28 septembrie 2022 şi a încheierilor din 19 ianuarie 2022, 16 februarie 2022, 8 iunie 2022 şi 5 iulie 2022 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2021.
Respinge, ca fiind lipsite de interes, recursurile incidente declarate de recurenţii A. şi B. împotriva Hotărârii nr. 14J din 28 septembrie 2022 şi a încheierilor din 13 decembrie 2022, 16 februarie 2022 şi 5 iulie 2022 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2021.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 mai 2023.
GGC - ED