Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 10.08.2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi Federaţia Sindicatelor Hipocrat din România, au chemat în judecată pe pârâul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâtul să le acorde vouchere de vacanţă pentru anul 2019 şi să suporte cheltuielile de judecată pe care le vor avansa.
Prin sentinţa civilă nr. 7675/12.12.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârât prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia litigii de muncă.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, potrivit art. 3 alin. (4) din Legea nr. 62/2011, o persoană poate face parte dintr-o singură organizaţie sindicală la acelaşi angajator, respectiv dintr-un sindicat, nu dintr-o federaţie; totodată, a stabilit că, potrivit art. 28 alin. (2) din aceeaşi lege, organizaţia sindicală poate formula acţiune în numele membrilor săi, în baza unei împuterniciri scrise, norma de drept vizând sindicatul, iar nu federaţia. A conchis că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, astfel că instanţa competentă teritorial este cea de la domiciliul sau locul de muncă al reclamanţilor persoane fizice, respectiv Tribunalul Dolj.
Astfel învestit, prin sentinţa nr. 1369/17.05.2023, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Această instanţă a reţinut că, în prezenta cauză, este incidentă decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru soluţionarea recursului în interesul legii, care a stabilit că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat şi că dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011 nu disting în funcţie de tipul de "organizaţie sindicală", această denumire fiind generică pentru sindicat, federaţie sau confederaţie. A stabilit că, întrucât Federaţia Sindicală Hipocrat din România a formulat acţiunea în numele membrilor de sindicat menţionaţi în tabelele anexate cererii, ea are calitate de reclamantă, iar competenţa teritorială îi revine Tribunalului Bucureşti, în circumscripţia căruia îşi are sediul federaţia.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 prevăd că organizaţiile sindicale pot introduce acţiuni în justiţie în numele membrilor lor.
Chiar dacă art. 1 lit. u) din Legea nr. 62/2011 desemnează prin sintagma "organizaţie sindicală" atât sindicatul, cât şi federaţia sau confederaţia, în mod generic, interpretarea dispoziţiilor art. 1 lit. w) relevă că sindicatul este o formă de organizare voluntară a angajaţilor, în scopul apărării drepturilor şi promovării intereselor lor profesionale, economice şi sociale în relaţia cu angajatorul; aşadar, membrii sindicatului sunt doar angajaţi, persoane fizice.
În egală măsură, două sau mai multe sindicate constituite în cadrul aceluiaşi sector de activitate se pot asocia în vederea constituirii unei federaţii sindicale, după cum două sau mai multe federaţii sindicale din sectoare de activitate diferite se pot asocia în vederea constituirii unei confederaţii sindicale, aşa cum rezultă din art. 41 alin. (2) şi (3) din aceeaşi lege.
Aşadar, Înalta Curte constată că numai sindicatele pot fi componente ale unei federaţii sindicale, numai federaţiile pot fi componente ale unei confederaţii sindicale, după cum angajaţii persoane fizice pot fi numai membri de sindicat, nu însă şi de federaţie ori de confederaţie.
De aceea, nu este incidentă decizia nr. 1/21.01.2013, în care s-a statuat, în interesul legii, că organizaţia sindicală are calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, competenţa teritorială în judecarea acestor acţiuni aparţinând instanţei de la sediul sindicatului reclamant, iar în acest context instanţa supremă subliniază că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 54/2003, care a fost interpretată prin respectiva decizie de unificare a jurisprudenţei, a denumit numai sindicatele ca organizaţii sindicale.
Ca atare, între părţi s-a declanşat un conflict de muncă, aspect care atrage incidenţa dispoziţiilor art. 269 alin. (1) din Codul muncii şi art. 208 şi 210 din Legea nr. 62/2011, texte de lege ce atribuie competenţa de soluţionare a unor astfel de litigii tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Din actele dosarului rezultă că, la data învestirii instanţei, reclamanţii aveau domiciliul în judeţul Dolj şi erau angajaţi ai Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, al cărui sediu este în Craiova, str. x, jud. Dolj, astfel că, prin prisma dispoziţiilor legale evocate, competenţa teritorială în judecata cauzei revine Tribunalului Dolj.
Trebuie subliniat şi că eventuala reprezentare convenţională a reclamanţilor prin federaţie nu atrage competenţa instanţei de la sediul federaţiei, atât timp cât aceasta nu este atribuită de persoana reprezentantului, ci a reprezentatului.
Aşa fiind, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 noiembrie 2023.