Şedinţa publică din data de 18 aprilie 2024
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Cererea de încuviinţare a executării silite
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, sub nr. x/2024, la data de 27 februarie 2024, petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti A. a solicitat, la cererea creditoarei B., încuviinţarea executării silite a debitorilor Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1301 din data de 11 mai 2021 a Tribunalului Vâlcea, secţia civilă, definitivă prin decizia civilă nr. 4775 din 16 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, precum şi a cheltuielilor de executare silită.
2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti
Prin sentinţa civilă nr. 3469 din 29 februarie 2024, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti A., privind pe creditoarea B. şi debitorii Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, în favoarea Judecătoriei Focşani.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut că, în speţă, creditoarea este grefier la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti iar debitorii sunt Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti.
Prin urmare, faţă de calitatea părţilor, sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., care presupun o derogare legală de competenţă teritorială în favoarea altei instanţe, de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.
Aplicând aceste dispoziţii legale, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani.
3. Hotărârea Judecătoriei Focşani
Prin sentinţa civilă nr. 3178 din 13 martie 2024, Judecătoria Focşani a admis excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti A. privind pe creditoarea B. şi debitorii Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Focşani a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care instanţa de executare este cea de la sediul sau domiciliul debitorului.
În cauză, creditoarea, grefier la Judecătoria Sectorului 3, a demarat executarea silită împotriva a doi debitori, cu sedii diferite, optând pentru Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în circumscripţia căreia se află sediul Curţii de Apel Bucureşti, care a devenit, astfel, instanţa de executare.
În consecinţă, Judecătoria Focşani a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziţii legale şi argumente:
Obiectul litigiului vizează încuviinţarea executării silite pornite de petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti A., la cererea creditoarei B., împotriva debitorilor Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1301 din data de 11 mai 2021 a Tribunalului Vâlcea, secţia civilă, definitivă prin decizia civilă nr. 4775 din 16 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi Judecătoria Focşani şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, conflictul negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale instanţelor în conflict cu privire la dispoziţiile în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a judeca pricina.
Înalta Curte reţine că, în materia executării silite, stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cererile de încuviinţare a executării silite se face în raport cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. potrivit cu care "(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."
Norma juridică menţionată impune ca stabilirea competenţei să se raporteze la sediul sau domiciliul debitorului, iar nu la alte repere care excedează condiţiilor impuse de legiuitor.
În speţă, creditoarea B. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva a doi debitori, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, şi Tribunalul Bucureşti cu sediul în Bucureşti.
În materia executării silite, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanţa de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispoziţiile art. 112 din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, text legal ce reglementează prorogarea legală de competenţă în cazul coparticipării procesuale pasive.
În cauza dedusă judecăţii, prin depunerea cererii de încuviinţare a executării silite la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 666 din C. proc. civ., executorul judecătoresc a optat pentru instanţa de la sediul Curţii de Apel Bucureşti, aceasta fiind competentă, în considerarea dispoziţiilor art. 651 din acelaşi act normativ.
Înalta Curte reţine că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. potrivit cu care "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2^1) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".
Din conţinutul normei edictate rezultă că legiuitorul a instituit o prorogare legală de competenţă în situaţia în care creditorul – judecător, grefier, etc – îşi desfăşoară activitatea în cadrul instanţei căreia îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, iar textul de lege nu poate fi interpretat extensiv, întrucât sunt circumstanţiate expres persoanele care intră sub incidenţa sa şi instanţa vizată.
În cauză, nu este îndeplinită condiţia premisă stipulată de art. 127 din C. proc. civ. întrucât creditoarea are calitatea de grefier la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi nu în cadrul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, instanţă învestită cu cererea de încuviinţare a executării silite şi competentă în considerarea dispoziţiilor art. 651 din acelaşi act normativ. Eventualitatea declarării unei căi de atac în prezenta cauză, respectiv formularea unei contestaţii la executare şi a căii de atac aferente, nu pot determina extinderea sferei de aplicare a dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din acelaşi act normativ, va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 18 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.