Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2024
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Cererea de încuviinţare a executării silite
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti în data de 13.02.2024, sub nr. x/2024, petenta SCPEJ A. a solicitat, în contradictoriu cu debitorii Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, încuviinţarea executării silite, în dosarul de executare silită nr. x/2024, a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1301/11.05.2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia nr. 4775/2021 din 16.11.2021, pronunţată Curtea de Apel Ploieşti în acelaşi dosar.
II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Prin sentinţa nr. 3470/29.02.2024, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
A reţinut instanţa că, având în vedere calitatea debitorilor, de instanţe de judecată superioare prezente instanţe, in speţă este incident art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ. - potrivit interpretării teleologice şi sistematice, prin raportare la scopul avut de legiuitor atunci când a completat art. 651 alin. (1) din acelaşi cod cu dispoziţiile art. 127, precum şi interesele ocrotite prin normă, acelea de a nu fi afectată imparţialitatea instanţei - care instituie o prorogare legală de competenţă teritorială specială în favoarea altei instanţe, de acelaşi grad, din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.
Pentru aceste considerente, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Constanţa, ca instanţă de acelaşi grad, din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.
Prin încheierea din 01.04.2024, Judecătoria Constanţa, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul, pentru soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A reţinut instanţa că prevederile art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ. consacră o posibilitate legală pentru reclamant de a sesiza una dintre instantele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, textul legal sus indicat neconferind reclamantului o obligaţie în acest sens.
Totodată, a mai reţinut instanţa că întrucat norma de competenţă teritorială incidentă în cauză este una relativă, de ordine privată, precum şi împrejurarea că această normă nu poate fi invocată într-o procedură necontencioasă, instanţa reţine că nesocotirea ei nu poate fi invocată pe calea exceptiei de necompetenţă de către Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, pentru considerentele expuse în continuare.
Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea şi aplicarea diferită a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., în condiţiile în care calitatea de debitor, în litigiul pendinte, aparţine Curţii de Apel Bucureşti.
Astfel, se constată că obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă vizează cererea de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1301/11.05.2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia civilă în dosarul nr. x/2020 (definitivă prin decizia civilă nr. 4775/16.11.2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă), formulată de petenta SCPEJ A., la cererea creditoarei B..
Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
În speţa pendinte, creditoarea a ales să introducă cererea la instanţa în circumscripţia căreia se află sediul unuia dintre debitorii împotriva cărora se îndreaptă, respectiv a Curţii de Apel Bucureşti.
În raport cu particularitatea speţei, determinată de calitatea debitorilor, se constată incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ., care instituie un caz de prorogare facultativă de competenţă, potrivit cărora: (2) în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care işi desfăşoară activitatea; (21) dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.
În această situaţie, se observă că în mod greşit Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare executare silită reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor legale precitate şi calitatea de debitoare a Curţii de Apel Bucureşti, instanţă superioară Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, întrucât atunci când respectiva calitate îl vizează pe cel împotriva căruia este formulată cererea, încrederea în imparţialitatea obiectivă a instanţei este lăsată de legiuitor la aprecierea exclusivă a reclamantului, iar nu şi a instanţei de judecată.
În prezenta cauză, creditoarea B. nu a uzat de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. şi a introdus cererea la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, instanţa de la sediul debitoarei Curtea de Apel Bucureşti, prin alegerea făcută stabilind, în mod definitiv, competenţa teritorială în favoarea acestei instanţe.
În această situaţie nu putea să opereze prorogarea de competenţă reglementată de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. şi nici instanţa nu putea să dispună, din oficiu, fără a încălca voinţa petentei, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia Curţii de Apel Constanţa, învecinată Curţii de Apel Bucureşti, în a cărei circumscripţie se află Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, instanţă competentă să soluţioneze cauza potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum s-a arătat anterior.
În raport cu cele expuse, în speţă, competenţa de soluţionare a pricinii revine Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, care este şi instanţa sesizată de creditoare, în aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., respectiv ale art. 127 alin. (2) şi (2)1 din acelaşi act normativ - prevederi pe deplin aplicabile şi în privinţa cererilor de încuviinţare a executării silite, contrar raţionamentului Judecătoriei Constanţa.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 aprilie 2024.