Şedinţa publică din data de 21 mai 2024
Asupra conflictului negativ, constată următoarele:
I. Cererea:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 13 mai 2022 pe rolul Judecătoriei Gura Humorului, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat desfacerea căsătoriei dintre părţi, din culpa exclusivă a pârâtului, potrivit art. 373 lit. b) C. civ.
A solicitat, de asemenea, ca autoritatea părintească pentru minorii C., D. şi E. să fie exercitată în exclusivitate de către reclamantă, conform art. 398 C. civ., ca locuinţa minorilor să fie stabilită la domiciliul reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 400 C. civ., pârâtul să fie obligat la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorilor, iar reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei.
II. Hotărârea Judecătoriei Gura Humorului:
Prin sentinţa nr. 1289 din 16 noiembrie 2023 pronunţată de Judecătoria Gura Humorului, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că, potrivit susţinerilor din cererea de chemare în judecată şi a înscrisurilor emise de autorităţile germane, depuse la dosar, reiese că reclamanta locuieşte efectiv în Germania, iar pârâtul locuieşte în Bucureşti, sector 3 - conform referatului întocmit ca urmare a verificărilor efectuate în baza de date DEPABD .
Totodată, la interpelarea instanţei, reclamanta, prin reprezentant convenţional, a arătat că ultima locuinţă comună soţilor a fost în localitatea Frasin, judeţul Suceava.
În aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se afla cea din urmă locuinţă comună, instanţa a stabilit că revine Judecătoriei Sector 3 Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, aceasta fiind instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul pârâtului.
III. Hotărârea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti:
Învestită prin declinare, Judecătoria Sector 3 Bucureşti a pronunţat sentinţa nr. 1820 din 6 martie 2024, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoriei Gura Humorului competenţa de soluţionare a cauzei, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În considerentele hotărârii, instanţa a arătat, în esenţă, că Judecătoria Gura Humorului a devenit competentă să soluţioneze cauza ca urmare a depăşirii momentului procesual menţionat de art. 131 C. proc. civ., dat fiind că prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 21 septembrie 2023, verificându-şi din oficiu competenţa, potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a constat că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze dosarul, în raport de ultima locuinţă comună a părţilor, după care a revenit asupra stabilirii competenţei şi a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.
IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Se constată că Judecătoria Gura Humorului şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, cea de-a doua instanţă reţinând că Judecătoria Gura Humorului nu putea invoca din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă, după ce s-a declarat competentă general, material şi teritorial să soluţioneze dosarul.
Ambele instanţe, în stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului, s-au raportat la dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. – norme de competenţă teritorială exclusivă, prin care se prevede că: "cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul."
În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă verifică modul în care atât normele de competenţă propriu-zise, cât şi normele referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă au fost respectate.
Procedând la o astfel de verificare în cauza dedusă judecăţii, se constată următoarele:
Astfel cum prevăd dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia de necompetenţă se invocă în mod diferit, în funcţie de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.
Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de dispoziţiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv: "1. când sunt încălcate normele privind competenţa generală – când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2. în cazul încălcării competenţei materiale – când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad; 3. când sunt încălcate normele privind competenţa teritorială exclusivă – în cazul în care procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura."
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.
C. proc. civ. cuprinde reglementări exprese potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.
Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.: "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că: "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."
Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa altei instanţe de judecată.
În acelaşi timp, se reţine că textul art. 130 şi art. 131 C. proc. civ. se referă, ca termen limită pentru invocarea necompetenţei de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenţei de către instanţă, la "primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".
Singura excepţie pentru depăşirea acestui termen este cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ. - "În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop."
În speţă, cauza înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului a avut mai multe termene alocate în sistemul informatic Ecris, astfel:
- La primele două termene – din 28 octombrie 2022 şi din 16 ianuarie 2023 – s-au dispus măsuri de administrare a dosarului (procedură desfăşurată fără citarea părţilor), respectiv au fost preschimbate succesiv, din oficiu, temenele de judecată iniţial stabilite (de la data de 10 noiembrie 2022 la data de 19 ianuarie 2023, iar de la 19 ianuarie 2023 termenul a fost preschimbat la 26 aprilie 2023).
- Primul termen la care părţile au fost legal citate a fost cel din 26 aprilie 2023, când instanţa, prorogând discuţia asupra competenţei, a amânat judecata cauzei la 21 septembrie 2023, în vederea efectuării de verificări cu privire la domiciliul pârâtului.
- La termenul din 21 septembrie 2023, după ce, în procedura instituită de art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza, instanţa a revenit asupra stabilirii competenţei şi a acordat un nou termen la 16 noiembrie 2023, pentru ca reclamanta să facă dovada ultimei locuinţe comune.
- La termenul din 16 noiembrie 2023, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale, pe care a pus-o în discuţia părţilor, rămânând în pronunţare asupra acestui aspect.
Din succesiunea termenelor de judecată şi din cuprinsul încheierilor de şedinţă, astfel cum au fost anterior evidenţiate, rezultă că la primul termen de judecată (26 aprilie 2023) Judecătoria Gura Humorului a reţinut că procedura de citare este legal îndeplinită, însă a înţeles să acorde un termen de judecată la 21 septembrie 2023, apreciind că pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri/probe suplimentare, termen la care a amânat din nou judecata la 16 noiembrie 2023, pentru lămurirea aceleiaşi chestiuni a competenţei.
Înalta Curte constată că excepţia necompetenţei a fost invocată cu încălcarea momentului procesual impus, cu titlu de excepţie, de art. 131 alin. (2) C. proc. civ., instanţa acordând două termene de judecată în scopul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei.
Chiar dacă iniţial cauza a fost amânată în vederea efectuării de verificări cu privire la domiciliul pârâtului, iar lămuririle ulterioare au fost solicitate pentru dovedirea ultimei locuinţe comune a părţilor, ambele aspecte fiind apreciate ca fiind utile pentru stabilirea competenţei, nu se poate reţine că necompetenţa putea fi invocată cu nerespectarea termenului prescris de legiuitor.
După cum s-a arătat, art. 131 alin. (2) C. proc. civ. prevede în mod explicit că, în ipoteza solicitării de lămuriri, se va acorda un singur termen în acest scop şi, fiind vorba despre o situaţie de excepţie, norma este de strictă interpretare şi aplicare, motiv pentru care, faptul că instanţa nu a fost lămurită la termenul de judecată imediat următor celui la care chestiunea respectivă a fost pusă în discuţie - în cauză, cel din 21 septembrie 2023, nu împiedică operarea sancţiunii decăderii pentru nerespectarea termenului legal.
Invocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de ordine publică la termenul din 16 noiembrie 2023 şi, mai mult decât atât, după ce instanţa, în aplicarea art. 131 C. proc. civ., a constatat anterior că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza, nu mai este posibilă, competenţa fiind câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea. Efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă de ordine publică constă în stabilirea competenţei în favoarea instanţei sesizate, fiind consolidată în mod definitiv competenţa instanţei pe rolul căreia a fost introdusă cererea de chemare în judecată.
Având în vedere considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2024.