Şedinţa publică din data de 7 februarie 2024
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ în data de 07.10.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâţilor Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Rutieră şi Serviciul Poliţiei Rutiere Neamţ de a face demersurile necesare în vederea solicitării şi obţinerii permisului său de conducere de la autorităţile germane, respectiv de a i se remite un duplicat al permisului său de conducere, până la trimiterea în ţară a acestuia.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 5 C. civ. şi art. 212 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.
Prin sentinţa nr. 74C din 8 februarie 2023, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Neamţ şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău.
II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Prin sentinţa nr. 29/2023 din 23 martie 2023, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ.
A reţinut instanţa că obiectul cauzei este reprezentat de o obligaţie de a face, respectiv de a fi întreprinse demersuri în vederea recuperării permisului de conducere al reclamantului de la autoritatea străină, demersuri care nu se pot circumscrie unei operaţiuni administrative, ci unei obligaţii de a face pur civile.
A mai reţinut şi că, potrivit dispoziţiilor art. 18 Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ poate, în cadrul controlului de plină jurisdicţie care îi este recunoscut de legea specială, să oblige o autoritate să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice înscris, subînţelegându-se faptul că acestea ţin de competenţa proprie a autorităţii.
Or, în cazul de faţă, reclamantul urmăreşte obligarea autorităţii la a efectua demersuri pentru ca actul său să fie restituit de o autoritate străină, aceasta reţinându-l, la rândul său, în baza legii, prin urmare nefiind vorba despre obligarea autorităţii publice să emită un act în legătură cu care are competenţa emiterii.
Drept urmare, a apreciat că, prin raportare la obiectul dedus judecăţii, revine judecătoriei competenţa de soluţionare, din punct de vedere material, a cauzei, potrivit prevederilor art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 3434/2023 din 15 noiembrie 2023, Judecătoria Piatra-Neamţ, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul, pentru soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A reţinut instanţa că, potrivit precizării reclamantului de la termenul de judecată din 8 februarie 2023 din faţa Tribunalului Neamţ, prin cererea formulată, se invocă refuzul nejustificat al pârâtului Inspectoratul General al Poliţiei Române de a efectua demersurile necesare în vederea obţinerii permisului de conducere reţinut de autorităţile germane, refuz exprimat prin adresa nr. x/07.07.2022.
Referitor la acest aspect, din perspectiva calificării juridice a actului juridic supus analizei (adresa nr. x/07.07.2022), judecătoria a reţinut că acesta se circumscrie noţiunii de act administrativ asimilat, astfel cum este definit de dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Pe cale de consecinţă, prin raportare la natura de act administrativ asimilat a adresei menţionate, a reţinut că cererea formulată este de competenţa instanţei de contencios administrativ, fiind incidente prevederile art. 10 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004, în raport cu rangul autorităţii emitente a actului administrativ asimilat.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele expuse în continuare.
Desesizarea celor două instanţe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a competenţei materiale de soluţionare a cauzei din perspectiva naturii litigiului dedus judecăţii.
Astfel, referitor la competenţa materială, în timp ce Curtea de Apel Bacău a reţinut că acţiunea dedusă judecăţii este una de drept comun, în obligaţie de a face, revenind judecătoriei, potrivit prevederilor art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., Judecătoria Piatra-Neamţ a reţinut că acţiunea este una în contencios administrativ, în acord cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Se constată că, prin acţiunea formulată, reclamantul a dedus judecăţii o cerere prin care a solicitat, pe de o parte, obligarea autorităţilor pârâte de a face demersuri necesare în vederea solicitării şi obţinerii permisului său de conducere de la autorităţile germane, iar, pe de altă parte, obligarea autorităţilor pârâte la remiterea unui duplicat al permisului de conducere al acestuia, până la trimiterea în ţară a permisului său de conducere.
În acest sens, se reţine că, potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.
Textul legal consacră principiul disponibilităţii, care, pe de o parte, presupune că părţile au posibilitatea de a sesiza autorităţile judiciare, de a dispune de obiectul procesului şi de mijloacele de apărare, iar, pe de altă parte, presupune faptul că judecătorul nu poate soluţiona un litigiu decât în baza cererii părţii interesate şi numai în limitele sesizării.
În acest context, se reţine că, deşi cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 5 C. civ. şi art. 212 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, reclamantul, răspunzând excepţiei necompetenţei materiale a primei instanţe învestite, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocată prin întâmpinare de către pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Neamţ, respectiv excepţiei inadmisibilităţii acţiunii (prin aceea că nu ar fi fost atacat un act administrativ), invocată prin întâmpinare de către pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, a precizat faptul că cel dintâi petit al cererii de chemare în judecată, constând în obligarea efectuării demersurilor pentru returnarea permisului său de conducere autorităţilor române, are caracterul unei operaţiuni administrative.
În egală măsură, îndeplinindu-şi obligaţia care i-a fost pusă în vedere de către Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin încheierea din 25 ianuarie 2023, de a preciza obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul a depus, în data de 7 februarie 2023, o serie de înscrisuri în probaţiune, printre care şi adresa nr. x din data de 7 iulie 2022 emisă de către pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, prin care i se aducea la cunoştinţă, urmare a solicitării sale de restituire a permisului de conducere, că "problematica excedează competenţelor poliţiei rutiere".
De asemenea, cu prilejul dezbaterilor asupra naturii cauzei din cadrul şedinţei publice din 8 februarie 2023 din faţa Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul, prin avocat, a precizat, în mod expres, că a înţeles să formuleze, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, acţiunea ce constituie obiectul litigiului pendinte, dat fiind refuzul nejustificat, al acestei autorităţi, de a efectua demersurile necesare în vederea obţinerii permisului său de conducere, refuz exprimat prin adresa anterior menţionată.
Faţă de cele arătate, rezultă că, în mod constant, reclamantul a susţinut caracterul de contencios administrativ al demersului judiciar promovat şi a motivat pretenţiile deduse judecăţii ca fiind un refuz nejustificat al autorităţii publice în legătură cu soluţionarea cererii sale nr. 15/24.06.2022.
Or, dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 prevăd că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. f) din aceeaşi lege, contenciosul administrativ reprezintă activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ, competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
În raport cu aceste dispoziţii legale, se apreciază că soluţionarea pretenţiei corespunzătoare celui dintâi capăt de cerere presupune statuarea asupra faptului dacă autorităţile publice chemate în judecată au sau nu obligaţia de a efectua anumite operaţiuni administrative, pentru ca reclamantul să poată reintra în posesia permisului său de conducere, reţinut de autorităţile germane, aspecte ce se impun a fi soluţionate de către o instanţă de contencios administrativ.
Aceleaşi considerente sunt deplin valabile şi în ceea ce priveşte cel de-al doilea petit al cererii introductive de instanţă, care presupune ca autorităţile pârâte să întreprindă o serie de măsuri administrative care sunt specifice competenţelor ce le sunt atribuite prin lege.
Ca atare, în cauză, urmează a se analiza chestiuni de natura celor la care se face referire prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.
În consecinţă, întrucât aspectele litigioase deduse judecăţii sunt specifice contenciosului administrativ, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se constată că revine instanţei de contencios administrativ competenţa de soluţionare a litigiului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.