Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2024
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 08.06.2022 sub nr. x/2022, revizuentul A. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 864/29.10.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019, precum şi a deciziei nr. 333/11.04.2022, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2021.
Prin decizia nr. 1896/13.10.2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti
Prin decizia nr. 327/R/29.03.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire.
Prin decizia nr. 479/R/24.05.2023 pronunţată de aceeaşi instanţă, a fost admisă cererea de completare formulată de intimata B. şi obligat revizuentul la plata, către aceasta, a sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată; a fost respinsă, ca nefondată, cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de revizuent.
3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 327/R/29.03.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă a declarat recurs revizuentul A..
Recurentul a arătat că în mod greşit a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire, despre care susţine că a fost formulată în termenul de o lună de la comunicarea deciziei nr. 333/R/11.04.2022, respectiv la data de 10.05.2022.
Prin urmare, recurentul apreciază că prin constatarea tardivităţii a fost încălcat principiul disponibilităţii şi s-a realizat o denegare de dreptate, astfel încât se impune repunerea pe rol a cauzei şi judecarea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.
Instanţa de revizuire nu a cercetat cauza în conformitate cu prevederile art. 513 alin. (1), (3) şi 4 C. proc. civ., respectiv în conformitate cu prevederile Legii nr. 310/2018.
Motivarea instanţei s-a bazat pe interpretarea eronată a unor înscrisuri, pe afirmaţiile nedovedite ale pârâtei şi pe un raţionament inexistent în drept, astfel încât este rezultatul unei erori materiale.
Instanţa de revizuire nu a ţinut cont de Legea nr. 310/2018, prin care se modifică condiţiile de admisibilitate ale revizuirii cu privire la aspectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat într-o decizie anterioară şi care priveşte tripla identitate de persoane, obiect şi cauză între mai multe decizii potrivnice definitive date în procese diferite, iar hotărârile ulterioare nu pot contrazice prima decizie, care beneficiază de autoritatea lucrului judecat.
Recurentul apreciază că şi această situaţie este rezultatul unei erori materiale.
Recurentul arată că decizia nr. 759/2000 a Tribunalului Bucureşti este contrazisă de toate hotărârile ulterioare, aspect pe care instanţa nu l-a luat în considerare şi care impune anularea deciziei atacate, repunerea cauzei pe rol, anularea tuturor hotărârilor ulterioare, cu consecinţa emiterii unui nou titlu de proprietate şi proces-verbal de punere în posesie pentru suprafaţa de teren de 5640,40 mp, aşa cum s-a cerut prin cererea de revizuire.
4. Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin rezoluţie, a fost acordat termen la data de 17.01.2024, în cameră de consiliu, fără citare părţi.
Recurentul a formulat punct de vedere la raportul de admisibilitate prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi a reiterat aspecte conţinute în memoriul de recurs.
Intimata Subcomisia Locală de fond funciar pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Sector 4 a formulat punct de vedere la raportul de admisibilitate, prin care a reiterat excepţiile de inadmisibilitate şi de nulitate invocate prin întâmpinare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinare, intimata B. a invocat excepţia de nulitate a recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., respectiv recurentul a expus situaţii de fapt, pretinse erori materiale săvârşite de către instanţă, expunerea unor principii de drept şi a unor modificări legislative, aspecte care nu sunt apte a fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de lege.
Pe fond, intimata a solicitat respingerea recursului şi a arătat că hotărârea atacată a fost motivată prin raportare la dispoziţiile art. 511 C. proc. civ. care prevăd termenul de o lună pentru formularea cererii de revizuire, termen care curge de la date diferite, în funcţie de motivul de revizuire invocat. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (instanţele care au evocat fondul nu s-au pronunţat asupra unor lucruri cerute) şi pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 (cu referire la decizia civilă nr. 759/A/2000, deciziile civile nr. 333/11.04.2022 şi nr. 864/29.10.2021). Instanţa de fond a reţinut că pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., decizia nr. 333/2022 pronunţată în contestaţia în anulare a rămas definitivă la data de 11.04.2022, iar decizia nr. 864/29.10.2021 a rămas definitivă la data de 29.10.2021, când a fost pronunţată, aceasta respingând recursul, ca inadmisibil. A reţinut instanţa că cererea de revizuire a fost formulată la 07.06.2022, cu depăşirea termenului de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Din hotărârile menţionate de revizuent, numai sentinţa nr. 16142/28.11.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Judecătoria Sectorului 4 evocase fondul şi fusese comunicată la 25.02.2020. A reţinut instanţa că, în raport de data comunicării hotărârii fondului, cererea de revizuire a fost formulată tardiv la data de 07.06.2022.
Intimata a mai arătat că, chiar dacă Înalta Curte ar trece peste cele arătate şi ar admite recursul, ar casa decizia recurataă dar nu ar proceda la judecarea cererii de revizuire, ci ar trimite dosarul aceleiaşi Curţi de Apel, faţă de prevederile art. 497 coroborate cu art. 501 alin. (1) C. proc. civ.. Înalta Curte nu se poate pronunţa direct în recurs asupra cererii de revizuire, competenta soluţionării în fond a acesteia revenind Curţii de Apel, astfel cum deja a stabilit decizia civila nr. 1896/13.10.2022.
Prin întâmpinare, intimata Subcomisia Locală de fond funciar pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor sector 4 a invocat excepţia de inadmisibilitate a recursului, arătând că eventualele erori materiale nu pot face obiect al acestei căi de atac. Intimata a invocat şi excepţia de nulitate a recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., arătând că recurentul expune, în calea de atac, nemulţumiri legate de soluţia pronunţată care nu pot fi subsumate motivelor de recurs prevăzute de lege.
Pe fond, intimata a solicitat respingerea recursului şi a arătat că în cauză hotărârile care evocă fondul sunt sentinţa civilă nr. 16142/28.11.2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea fonnulată de recurent şi decizia civilă nr. 3138/A/11.12.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de recurent împotriva sentinţei nr. 16142/28.11.2019. Decizia nr. 864/29.10.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care a fost respins recursul, ca inadmisibil, nu poate face obiectul cererii de revizuire, nefiind o hotărâre care evocă fondul. Aşadar, pentru a se verifica depunerea în termen a revizuirii trebuie avut în vedere momentul comunicării celor două hotărâri care evocă fondul, motiv pentru care instanţa a avut în vedere, pe de o parte, că sentinţa civilă nr. 16142/28.11.2019 a fost comunicată în data de 25.02.2020 şi, pe de altă parte, s-a raportat la data de 06.01.2022, momentul comunicării celei mai recente hotărâri, cea din recurs, ceea ce înseamnă că hotărârea de apel a fost comunicată anterior acesteia. Prin raportare la data comunicării oricărei hotărâri, cererea de revizuire formulată în data de 07.06.2022 este tardivă, de vreme ce trebuia depusă în termen de 1 lună de la data comunicării hotărârii atacate, dar a fost depusă cu mult peste termenul legal.
În ceea ce priveşte revizuirea aceloraşi hotărâri, dar prin raportare la motivul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire curge de la data rămânerii definitive a hotărârii atacate. Decizia civilă nr. 864/2021 a rămas definitivă la data pronunţării, respectiv 29.10.2021, iar cererea de revizuire a fost formulată în data de 07.06.2022. după mai mult de 5 luni.
În ceea ce priveşte sentinţa civilă nr. 333/11.04.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, prin care Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 864/29.10.2021, instanţa a reţinut că "Decizia nr. 333/2022 a Curţii de Apel Bucureşti dată în contestaţia în anulare, atacată prin prezenta cerere de revizuire, a rămas definitivă la 11.04.2022, când a fost pronunţată, moment în raport de care data formulării cererii de revizuire (07.06.2022) depăşeşte termenul de l lună prevăzut de art. 511 C. proc. civ..".
Având în vedere că, prin sentinţa nr. 333/11.04.2022 s-a soluţionat o contestaţie în anulare, hotărârea nu se încadrează în categoria celor pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, astfel că este inadmisibil motivul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
În soluţionarea excepţiei tardivităţii, instanţa a avut în vedere numai dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 ("Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."), fără a se raporta la momentul comunicării hotărârii, respectiv 10.05.2022, aplicabil pentru motivul de revizuire prevăzut la art. 519 alin. (1) pct. 1.
Cu toate acestea, recurentul a susţinut, în mod nefondat, că instanţa ar fi trebuit să aibă în vedere momentul comunicării hotărârii, nu cel al rămânerii definitive, fără a face distincţia între momentele de la care începe să curgă termenul de revizuire în funcţie de motivul de revizuire invocat.
În concluzie, recurentul ar fi putut să solicite analizarea tardivităţii prin raportare la data de 10.05.2022 dacă instanţa ar fi avut în vedere motivul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., însă instanţa a avut în vedere motivul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, caz în care revizuirea trebuia formulată în termen de 1 lună de la data rămânerii definitive a hotărârii, respectiv 11.04.2022.
Intimata învederează şi că motivul de recurs conform căruia instanţa nu ar fi avut în vedere dispoziţiile Legii nr. 310/2018 este neîntemeiat. Recurentul a invocat faptul că instanţa nu a avut în vedere Legea nr. 310/2018 prin care s-a extins revizuirea la mai mult de două decizii contradictorii şi nu limitează nici cu privire la timp de o lună de la rămânerea definitivă a celorlalte decizii ce o contrazic pe prima şi care constituie autoritate de lucru judecat. În realitate, modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 cu privire la revizuirea hotărârilor nu privesc cele invocate de recurent, respectiv nu există nicio dispoziţie care să permită depunerea revizuirii peste termenul de 1 lună de la data rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 333/11.04.2022, dispoziţiile art. 511 privind termenul de revizuire nefiind modificate.
În concluzie, instanţa în mod temeinic şi legal a admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire.
Recurentul a depus răspuns la întâmpinarea intimatei B. şi răspuns la întâmpinarea intimatei Subcomisia Locală de fond funciar pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor sector 4. Recurentul a solicitat respingerea excepţiilor invocate, înlăturarea apărărilor formulate în actele procedurale şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Intimata Subcomisia Locală de fond funciar pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor sector 4 a depus note scrise, prin care a reiterat excepţia de nulitate a recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.
La data de 17.01.2024, recurentul a depus note scrise, prin care a solicitat admiterea recursului, respectiv respingerea excepţiilor şi apărărilor formulate de părţile adverse.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.
În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.
În speţă, se constată că recursul nu conţine critici care să poată fi încadrabile în textul legal menţionat. De asemenea, trebuie precizat că recursul de faţă nu e deschis părţii decât în ceea ce priveşte soluţia adoptată de curtea de apel cât priveşte respingerea ca tardivă a cererii de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum stabilesc dispoziţiile art. 513 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită (în speţă, hotărârea nr. 864/2021 a Curţii de apel Bucureşti este o hotărâre dată în recurs care este definitivă, conform legii), în timp ce atunci când revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul.
Prin memoriul de recurs se arată că decizia atacată este rezultatul a două erori materiale, respectiv una constând în respingerea, ca tardivă, a revizuirii, iar a doua eroare materială constând în ignorarea dispoziţiilor Legii nr. 310/2018, prin care se modifică condiţiile de accesibilitate şi de acceptabilitate ale revizuirii cu privire la aspectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat.
Referitor la prima pretinsă eroare materială, vizând termenul de declarare a revizuirii, recurentul arată că motivarea instanţei a fost bazată pe ipoteze, că au fost interpretate eronat înscrisurile depuse la dosar şi că s-a acordat o importanţă nejustificată susţinerilor nedovedite ale pârâtei. Au fost citate texte de lege de ordin general şi a concluzionat, recurentul, că a fost nerespectat principiul disponibilităţii.
În ce priveşte această primă critică, se constată că nu poate fi subsumată niciunuia dintre motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., întrucât pe de o parte, recurentul se limitează la simpla afirmaţie că soluţia de respingere, ca tardivă, a revizuirii este greşită şi încalcă principiul disponibilităţii, iar pe de altă parte, face trimitere la modalitatea de administrare şi interpretare a probatoriilor (înscrisuri, susţineri ale părţii adverse, etc.) care nu pot fi avute în vedere în calea extraordinară a recursului, în care se analizează exclusiv aspecte ale conformităţii hotărârii atacate cu normele de drept incidente cauzei pendinte.
Totodată, afirmaţia în sensul că ar fi fost încălcat principiul disponibilităţii nu este susţinută de argumente de nelegalitate care să se raporteze la soluţia pronunţată prin decizia recurată (aceea de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire), ci se învederează că se impune remedierea acestei erori materiale, repunerea pe rol a cauzei şi că instanţa realizează o denegare de dreptate, în condiţiile în care în cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire formulată în termen.
Prin decizia recurată s-a reţinut că cererea de revizuire este tardivă în raport cu ambele motive de revizuire invocate, în mod particular interesând în calea de atac a recursului soluţia de respingere ca tardivă a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri.
Astfel, în ceea ce priveşte cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., decizia nr. 333/2022 a Curţii de Apel Bucureşti dată în contestaţia în anulare, atacată prin prezenta cerere de revizuire, a rămas definitivă la 11.04.2022, când a fost pronunţată, moment în raport de care data formulării cererii de revizuire (07.06.2022, data depunerii la oficiul poştal) depăşeşte termenul de o lună prevăzut de art. 511 C. proc. civ.. De asemenea, decizia nr. 864/2021 a Curţii de Apel, a rămas definitivă la 29.10.2021, când a fost pronunţată, moment în raport de care cererea de revizuire formulată la 07.06.2022 a fost, de asemenea, apreciată ca fiind tardivă.
S-a concluzionat, prin aceeaşi decizie că, în raport de oricare din aceste momente, cererea de revizuire depusă la 07.06.2022 prin poştă depăşeşte termenul de o lună de la data comunicării hotărârii atacate, însă recurentul nu a combătut aceste considerente ale decizie recurate cu apărări care să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. (astfel cum s-a arătat anterior).
Cea de-a doua pretinsă eroare materială pe care recurentul o deduce judecăţii constă în faptul că instanţa de revizuire nu a ţinut cont de Legea nr. 310/2018, prin care se modifică condiţiile de admisibilitate ale revizuirii cu privire la aspectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat într-o decizie anterioară.
Nici această susţinere nu este încadrabilă din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., întrucât este străină de considerentele deciziei recurate, care nu a analizat condiţiile de admisibilitate ale revizuirii la care face trimitere partea şi pe care nici nu le-ar fi putut avea în vedere câtă vreme nu depăşise aspectele de ordin procedural ale formulării revizuirii, respectiv cel al termenului în care a fost exercitată calea extraordinară de atac.
Motivarea recursului nu presupune doar indicarea cazului de casare, ci şi expunerea unor apărări care să contureze eventuale încălcări, de către instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, a unor texte de lege sau a unor principii fundamentale ale procesului civil.
Cum în cauză, din modalitatea de redactare a memoriului de recurs nu rezultă asemenea încălcări, aspectele învederate nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., fiind incidentă sancţiunea nulităţii căii extraordinare de atac, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 327/R din 29 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 327/R din 29 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 ianuarie 2024.