Şedinţa publică din data de 19 martie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 16 ianuarie 2023 pe rolul Tribunalului Bihor sub dosar nr. x/2023 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Hunedoara, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice prin DGRFP Cluj Napoca - AJFP Bihor, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat obligarea pârâţilor la recalcularea indemnizaţiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 30.03.2022, data numirii acesteia în funcţia de judecător în cadrul Judecătoriei Petroşani şi, în continuare pentru viitor, precum şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,00, reprezentând diferenţe ale drepturilor salariale în raport cu indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. – O.U.G. nr. 27/2006.
Totodată, reclamanta a solicitat repararea prejudiciului cauzat prin neaplicarea dispoziţiilor legale, reprezentat de diferenţa salariată rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare, începând cu data de 30.03.2022, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, începând cu scadenţa fiecărei sume, până la data plăţii efective.
Prin sentinţa civilă nr. 770/LM/2023 din 5 septembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Bihor – secţia I Civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că cererea are ca obiect drepturi salariale, fiind circumscrisă conflictelor de muncă, precum şi că, în raport cu dispoziţiile art. 269 din Codul muncii, Tribunalul Braşov, în circumscripţia căruia domiciliază reclamanta, este instanţa competentă să soluţioneze cauza.
Cauza a fost înregistrată la 22 septembrie 2023 pe rolul Tribunalului Braşov sub acelaşi număr.
2. Prin sentinţa civilă nr. 1/MAS din 9 ianuarie 2024 pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia I Civilă, Completul specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor – secţia I Civilă.
Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea judecăţii şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut, faţă de calitatea de pârât a Tribunalului Hunedoara, în temeiul dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Prin urmare, dat fiind că reclamanta a dedus cererea sa spre judecare Tribunalului Bihor, rezultă că această din urmă instanţă a devenit competentă în soluţionarea cauzei.
Cauza a fost înregistrată la 5 februarie 2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă sub acelaşi număr.
3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Bihor – secţia I Civilă şi Tribunalul Braşov – secţia I Civilă, Completul specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bihor – secţia I Civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Reclamanta, judecător în cadrul Judecătoriei Petroşani, începând cu 30.03.2022, a învestit Tribunalul Bihor cu un conflict de muncă, pârât în cauză fiind Tribunalul Hunedoara.
Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) şi (2) Codul muncii, forma în vigoare la data introducerii acţiunii, "Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii. Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul."
Totodată, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text legal: "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".
Conform art. 127 alin. (21) C. proc. civ.: "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".
În cauză, se reţine că acţiunea a fost introdusă împotriva pârâtului Tribunalul Hunedoara.
Prin urmare, devin incidente dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., în conformitate cu care, dacă cererea este introdusă împotriva unei instanţe de judecată, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.
Aceste norme reglementează dreptul de opţiune al părţii, care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată, fie chiar la instanţa respectivă, aplicând regula generală în materie de competenţă, fie la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă se prevalează sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege.
Or, în caz de competenţă teritorială alternativă, alegerea instanţei competente aparţine reclamantului, potrivit art. 116 C. proc. civ.
Cu alte cuvinte, în toate cazurile de competenţă alternativă, reclamantul are dreptul să aleagă instanţa competentă iar, odată învestită una dintre instanţele competente teritorial, opţiunea reclamantului nu poate fi cenzurată.
În cauză, se constată că reclamanta şi-a manifestat opţiunea în condiţiile art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., sesizând astfel una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia uneia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii.
Astfel, reclamanta a sesizat Tribunalul Bihor, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Oradea, aceasta fiind una dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Alba-Iulia, din circumscripţia căreia face parte şi pârâtul Tribunalul Hunedoara.
Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Bihor, competenţa acestei din urmă instanţe de a soluţiona acţiunea cu care a fost învestită a fost stabilită în mod definitiv, fiind câştigată cauzei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Bihor – secţia I Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor – secţia I Civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 martie 2024.