Şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, la data de 20.02.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, ca prin hotărârea ce o va pronunţa:
- să constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;
- să oblige pârâtul Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023;
- să oblige pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să-i restituie sumele reţinute din pensie, rezultate din indexarea şi actualizarea acesteia raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificarile aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 si art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 15.06.2016 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicate în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023, art. I şi art. 2, conform gradului de colonel, sume actualizate cu indicele de inflaţie, dacă este cazul, şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.
Totodată, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi alin. (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie, care afectează ordonanţa menţionată, în ansamblul său. Astfel, a susţinut că normele actelor normative criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 79 alin. (1) privind Consiliul Legislativ şi art. 147 alin. (4) privind deciziile Curţii Constituţionale.
În drept, şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 7 alin. (5) şi art. 9 alin. (1), alin. (2), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 943/PI din 31.08.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie a reţinut, în esenţă, că obiectul acţiunii este cel prevăzut de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 şi vizează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile pretins a fi cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, respectiv restituirea unor drepturi băneşti pretins a fi fost reţinute de către o autoritate publică centrală în temeiul O.U.G. nr. 59/2017, fundamentul juridic invocat de reclamant fiind cel reglementat de legea contenciosului administrativ în raport de care Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal este instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză.
2.2. Prin sentinţa nr. 714 din 22.11.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei; a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, având ca obiect "acţiune în constatare-pretenţii", în favoarea completelor specializate în soluţionarea cauzelor de litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei I civile a Tribunalului Timiş; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; în baza dispoziţiilor art. 134 C. proc. civ. a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
În motivare a reţinut, în esenţă, că raportul juridic dedus jduecăţii vizează dreptul la pensie al reclamantului, drept în legătură cu care sepretinde în cererea de chemare în judecată că a fost afectat, şi nu un raport juridic de drept fiscal (actualizarea şi majorarea cuantumului pensiei neavând o natură fiscală ori asimilată acesteia. Astfel, diminuarea cuantumului pensiei sau plafonarea acestuia are semnificaţia unei vătămări a dreptului la pensie stabilit, calculat şi plătit în temeiul unui raport juridic de prestaţii sociale, iar reclamantul critică tocmai afectarea dreptului său la pensie, adică afectarea conţinutului raportului juridic de prestaţii sociale.
În atare împrejurare, constatând că litigiul de faţă vizează dreptul la pensie, a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 100-103 din Legea nr. 233/2015 privind pensiile militare de stat, competenţa de soluţionare a cauzei revenind completurilor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei I civile a Tribunalului Timiş, în circumscripţia căruia ăşi are domiciliul reclamantul.
II. Decizia Înaltei Curţi pronunţată în regulator de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 teza a II-a, art. 134 şi art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Prin demersul judiciar ce face obiectul dosarului de faţă reclamantul urmăreşte să obţină repararea pagubei care consideră că i-a fost provocată prin aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 59/2017, invocând totodată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, în raport cu art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 79 alin. (1) din Constituţia României, care afectează O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecăţii şi a dispoziţiilor legale aplicabile.
Înalta Curte reţine, cu titlu preliminar, că raportul juridic litigios nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuţie aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligaţii de achitare a pensiei.
Ceea ce a solicitat reclamantul prin cererea introductivă este, în esenţă, constatarea vătămării dreptului său la pensie prin aplicarea modificărilor legislative a căror neconstituţionalitate a invocat-o, precum şi acordarea sumelor cu titlu de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat.
În acest context, Înalta Curte constată că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendente sunt cele ale acţiunii în contencios administrativ reglementate de dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
Învestită fiind cu analiza constituţionalităţii prevederilor legale citate supra, Curtea Constituţională a României a stabilit cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017, că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă expresia prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie şi că prin aceste două texte legiuitorul a optat pentru încadrarea acţiunilor persoanelor vătămate prin ordonanţe ale Guvernului declarate neconstituţionale în mecanismul acţiunilor în contencios administrativ, pornind de la premisa că fundamentul obligaţiei de reparare a vătămării constă în însăşi adoptarea ordonanţelor neconstituţionale.
În opinia instanţei de contencios constituţional, atât timp cât acţiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanţei Guvernului, care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-l, acesta are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, faţă de natura dreptului pretins şi de scopul urmărit prin exercitarea acţiunii în justiţie, demersul reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor O.U.G. nr. 59/2017, care se produc direct asupra dreptului acestuia la pensie şi sunt apreciate de către reclamant vătămătoare, fiind incidentă procedura specială reglementată de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea CCR în vederea efectuării controlului de constituţionalitate al actului Guvernului, sesizare ce a fost formulată în cauză.
Prin urmare, acţiunea reclamantului intră în competenţa instanţei de contencios administrativ, faţă de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce priveşte determinarea instanţei de contencios administrativ competente se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (3) din aceeaşi lege.
Prevederile legale anterior evocate stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală sau locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
În speţă, socotindu-se vătămat în drepturile şi interesele sale legitime, reclamantul a solicitat obligarea autorităţii pârâte la repararea prejudiciului cauzat, astfel că, raportat la obiectul concret al pretenţiilor deduse judecăţii, în stabilirea competenţei materiale nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităţii publice pârâte, respectiv Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, faţă de care s-a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale, competenţa materială de soluţionare a cauzei de faţă revenind, în concluzie, secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.
Pe cale de consecinţă, raportat la scopul urmărit de reclamant prin introducerea acţiunii de faţă pe rolul instanţei judecătoreşti, respectiv la obiectul concret al acţiunii ce constă în obligarea autorităţii pârâte, autoritate publică centrală, la plata de despăgubiri, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Timişoara, în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Pentru motivele arătate la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 11 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.