Şedinţa publică din data de 21 februarie 2024
Deliberând asupra conflictului de competenţă de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 271/F din data de 14.12.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Ilfov, secţia Penală, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de reprezentantul Ministerului Public.
În baza art. 47 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., a dispus declinarea soluţionării cauzei având ca obiect contestaţie la executare, formulată în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., împotriva deciziei penale nr. 685/A din 3.06.2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, de condamnatul A., în prezent deţinut în Penitenciarul Bucureşti Jilava, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Ilfov a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 24.07.2023 sub nr. x/2023, condamnatul A. a solicitat să i se plătească cele 361 de zile deoarece el nu are niciun rest de pedeapsă de executat.
Fiind întrebat cu privire la obiectul cererii sale, contestatorul a arătat la termenul de judecată din 28.08.2023 că solicită înlăturarea restului de pedeapsă de 381 de zile presupus a fi neexecutat din anul 1995.
La termenul din data de 29.11.2023, faţă de solicitarea reprezentantului Ministerului Public cu care petentul condamnat asistat de un apărător desemnat din oficiu a fost de acord, instanţa a recalificat obiectul cererii deduse judecăţii ca fiind contestaţie formulată împotriva executării deciziei penale nr. 685/A din 3.06.2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2017, temeiul de drept al acesteia fiind art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
Faţă de această împrejurare, la acelaşi termen de judecată, reprezentantul Ministerului Public a invocat necompetenţa materială a Tribunalului Ilfov, apreciind că, în baza dispoziţiilor art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., se impune declinarea soluţionării cauzei către Curtea de Apel Bucureşti.
Tribunalul a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 804/2022 a Tribunalului Bucureşti, petentul a fost achitat în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, iar în apel, prin decizia penală nr. 685/2022 a Curţii de Apel Bucureşti, soluţia primei instanţe a fost desfiinţată şi, rejudecându-se cauza, s-a ajuns la o soluţie de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă pentru fapta din 2016, iar restul de pedeapsă de 381 de zile închisoare a rezultat ca urmare a identificării unei stări de recidivă postcondamnatorie, conform art. 43 alin. (1) din C. pen., fără a se menţiona sentinţa din care rezultă această stare de recidivă.
Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c), competenţa materială de soluţionare a contestaţiei la executare revine instanţei care a pronunţat hotărârea care se execută, iar instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută s-a arătat că este Curtea de Apel Bucureşti.
Prin decizia penală nr. 62/A din data de 22.01.2024, Curtea de Apel Bucureşti – secţia I penală, a calificat cererea formulată de condamnatul A. ca fiind contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În temeiul art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (2) C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de condamnatul A. împotriva executării sentinţei penale nr. 804 din data de 17.07.2020 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia penală nr. 685/A din data de 03 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în favoarea Tribunalului Ilfov.
În temeiul art. 51 alin(2) teza ultimă şi alin. (6) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de apel Bucureşti – secţia I penală a reţinut că, în raport de aspectele învederate de contestatorul condamnat şi prevederile legale incidente, cererea formulată de condamnatul A. este contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi nu pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cum, în mod greşit, a reţinut Tribunalul Ilfov.
A arătat că, contestatorul condamnat A. a invocat o cauză de micşorare a pedepsei, în accepţiunea dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., şi nu o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută.
Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza privindu-l pe condamnatul A. este Curtea de Apel Bucureşti.
Prioritar, Înalta Curte notează că obiectul cauzei cu privire la care cele două instanţe se află în conflict negativ de competenţă îl constituie contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A., prin care acesta solicită înlăturarea restului rămas neexecutat de 381 de zile închisoare, considerând că nu mai are niciun rest de pedeapsă de executat.
Înalta Curte reţine că, prin sentinţa penală nr. 804 din 17.07.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2017, s-au hotărât în ceea ce îl priveşte pe contestator următoarele:
"In baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpatul A., zis "B.", cu antecedente penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.
Constată că inculpatul a fost reţinut, arestat preventiv şi arestat la domiciliu în perioada 04.10.2016-02.11.2017."
Reţine, de asemenea, că, prin decizia penală nr. 685/A din 3.06.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2017, s-au decis în privinţa persoanei condamnate următoarele:
"În temeiul art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
În temeiul art. 67 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În temeiul art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 43 alin. (1) C. pen. adaugă pedeapsa de 3 ani închisoare la restul rămas neexecutat de 381 de zile, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală de 3 ani şi 381 de zile de închisoare.
În temeiul art. 72 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată durata măsurilor preventive de la data de 05.10.2016 la data de 02.11.2017, precum şi perioada deja executată de la data de 16.08.2016 la data de 31.08.2017 .
În temeiul art. 291 alin. (2) C. pen. dispune confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 200 euro.
Menţine celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate."
Înalta Curte constată că nemulţumirea contestatorului vizează restul rămas neexecutat de 381 de zile, rezultat ca urmare a identificării unei stări de recidivă postcondamnatorii, conform art. 43 alin. (1) din C. pen., rest de pedeapsă neexecutat cu privire la care instanţa care a pronunţat hotărârea de condamnare din 03.06.2022 nu a menţionat sentinţa/decizia din care rezultă acest rest de pedeapsă.
Prin urmare, în cauză este vorba de o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, nelămurire care provine tocmai din împrejurarea că nu se arată în temeiul cărei hotărâri contestatorul mai are de executat acest rest de pedeapsă, dar şi din faptul că acesta susţine că nu ar mai avea de executat niciun astfel de rest de pedeapsă.
Înalta Curte reţine că, potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Având în vedere cele mai sus expuse, în cauză fiind vorba de o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, Înalta Curte va recalifica constestaţia formulată de condamnat ca fiind constestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., competenţa materială de soluţionare a contestaţiei la executare revine instanţei care a pronunţat hotărârea care se execută; cum instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută este Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte va stabili în favoarea acestei instanţe competenţa de soluţionare a cauzei care face obiectul conflictului de competenţă.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Curţii de apel Bucureşti – secţia I penală, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Curţii de apel Bucureşti – secţia I penală, instanţă căreia i se trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2024.