Şedinţa publică din data de 12 februarie 2024
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Acţiunea disciplinară
Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul secţiei pentru judecători în materie disciplinară sub nr. x/2023, Inspecţia Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, pârâtei A. – judecător în cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q) teza I din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
În motivarea acţiunii s-a arătat că doamna judecător înregistrează întârzieri în motivarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate şi care i-au revenit spre redactare.
Astfel, la data finalizării cercetării disciplinare, respectiv 20 februarie 2023, pârâta figura cu un număr de 361 hotărâri având termenul legal de redactare depăşit, cea mai veche fiind pronunţată la data de 18.03.2020.
2. Hotărârea secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii
Prin Hotărârea nr. 18J din 27 septembrie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară a admis acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva doamnei A. – judecător în cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea şi, în baza art. 273 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor a aplicat doamnei A. – judecător în cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, sancţiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 15% pentru o perioadă de 3 luni" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q) teza I din acelaşi act normativ.
În motivare, din cele înaintate de conducerea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, s-a reţinut, ca situaţie de fapt, că la finalizarea verificărilor prealabile, doamna judecător A. înregistra întârzieri în redactarea hotărârilor judecătoreşti, având un număr de 382, cea mai veche fiind pronunţată la data de 19 februarie 2020, astfel: 52 hotărâri au fost pronunţate în anul 2020, 150 hotărâri au fost pronunţate în anul 2021, iar 180 hotărâri au fost pronunţate în anul 2022, termenul legal de redactare fiind depăşit cu intervale de timp variind între 8 zile - 1013 de zile.
La data finalizării cercetării disciplinare, respectiv 20 februarie 2023, doamna judecător figura cu un număr de 361 hotărâri, având termenul legal de redactare depăşit, cea mai veche fiind pronunţată la data de 18 martie 2020.
Nu în ultimul rând, doamna judecător a mai avut întârzieri în redactarea hotărârilor, astfel cum a rezultat din evidenţele Inspecţiei Judiciare ce au fost consultate în cursul verificărilor prealabile (în acest sens, rezoluţiile date în lucrările nr. 19-2502, nr. 20-533 şi nr. 20-3104, nr. 20-4446, nr. 21-4365).
În ceea ce priveşte volumul de activitate înregistrat, doamna judecător a avut acelaşi număr de şedinţe programate, similar cu ceilalţi judecători, diferenţele putând apărea ca urmare a faptului că unii judecători au stabilit şi şedinţe intermediare, uneori şi cu un singur dosar. De asemenea, algoritmul informatic utilizat a inclus şi şedinţele de amânare a pronunţării.
Deopotrivă, la data de 28 noiembrie 2022, la nivelul secţiei civile existau doar trei judecători cu restanţe în redactarea hotărârilor, şi anume doamna judecător B., cu 24 hotărâri neredactate, doamna judecător C., cu 14 hotărâri neredactate şi doamna judecător A., cu 382 de hotărâri neredactate.
Referitor la îndeplinirea şi a altor atribuţii, s-a reţinut că, în cursul anului 2021, doamna judecător A. a fost desemnată prin ordin de serviciu să coordoneze sectorul de comunicare a actelor de procedură cu străinătatea în materie civilă, compartiment cu un volum de activitate mai redus decât alte compartimente administrative.
De asemenea, doamna judecător A. face parte din Colegiul de conducere al instanţei, iar sub aspectul măsurilor dispuse de către conducerea instanţei, la sfârşitul lunii ianuarie 2023, a fost desemnat un grefier pentru redactarea în concept a hotărârilor judecătoreşti pronunţate de către doamna judecător A..
Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. q) din Legea nr. 303/2022, "neredactarea hotărârilor judecătoreşti sau a actelor judiciare ale judecătorului sau procurorului, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege":
Sub aspectul laturii obiective a abaterii disciplinare, s-a avut în vedere că la 7 decembrie 2022, doamna judecător înregistra un număr de 382 de hotărâri neredactate în termenul legal, iar la data de 20 februarie 2023, aceasta figura cu un număr de 361 de hotărâri pentru care era depăşit termenul legal de redactare, cea mai veche hotărâre fiind pronunţată la data de 18.03.2020.
La momentul pronunţării hotărârii disciplinare, doamna judecător figura cu un număr total de 301 de hotărâri pentru care este depăşit termenul legal de redactare, cea mai veche hotărâre fiind pronunţată la data de 14 iulie 2020, astfel cum rezultă din situaţia statistică depusă la dosar, la termenul din data de 13 septembrie 2023 .
Aşa fiind, secţia a reţinut că în cauză s-a făcut dovada încălcării, în mod repetat, de către doamna judecător a termenelor de redactare a hotărârilor judecătoreşti ce i-au revenit spre motivare, numărul acestora crescând exponenţial.
Din perspectiva volumului de muncă, secţia reţine că deşi acesta a fost unul considerabil, situaţie identificată şi la ceilalţi judecători din cadrul secţiei civile, această împrejurare nu poate înlătura culpa magistratului în condiţiile în care doamna judecător înregistra la data de 28 noiembrie 2022 un număr de 382 de hotărâri în redactare din totalul general de 434 de hotărâri judecătoreşti restante la nivelul instanţei.
În ceea ce priveşte vechimea restanţelor înregistrate de doamna judecător, s-a avut în vedere că sentinţa civilă nr. 2061/21.04.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, ce a făcut obiectul sesizării petentei S.C. D. S.R.L., a fost redactată la data de 29 noiembrie 2022, cu o întârziere de aproximativ un an şi 9 luni.
În consecinţă, s-a constatat că doamna judecător A. a înregistrat, în mod constant şi progresiv, întârzieri în redactarea hotărârilor judecătoreşti, intervalele de timp cu care a fost depăşit termenul de redactare fiind deosebit de mari, cu referire la cele mai multe hotărâri, aspect ce relevă o gestionare necorespunzătoare a activităţii specifice.
Sub aspectul laturii subiective, din modul în care pârâta a înţeles să gestioneze întreaga sa activitate şi să facă aplicarea dispoziţiilor legale ce se impuneau pentru redactarea în termen a hotărârilor pronunţate, s-a constatat că atitudinea psihică a acesteia a fost aceea de prevedere a rezultatului faptei sale pe care, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat producerea acesteia.
Fapta săvârşite de pârâtă a avut consecinţe grave, fiind încălcate drepturile procesuale ale persoanelor care aveau calitatea de părţi în cauzele pe care aceasta le-a instrumentat, aducându-se atingere şi prestigiului justiţiei prin nerespectarea cadrului legal de soluţionare a acestora.
Reţinând deci că prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q) teza I din Legea nr. 303/2022, secţia a admis acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtei A. – judecător în cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
La individualizarea sancţiunii au fost avute în vedere atitudinea pârâtei judecător, examinată din perspectiva interesului justiţiabililor din cauzele în care nu s-a nerespectat termenul legal de redactare a hotărârilor, volumul de activitate înregistrat în perioada de referinţă, dar şi că, în prezent, doamna judecător continuă să înregistreze un număr de 301 de hotărâri pentru care termenul legal de redactare era depăşit, ce demonstrează că doamna judecător nu s-a mobilizat pentru a diminua consecinţele negative ale modului de abordare a responsabilităţilor profesionale şi a avut un ritm lent de redactare.
S-a a reţinut şi împrejurarea că activitatea pârâtei a mai făcut obiectul unor verificări disciplinare anterioare din perspectiva respectării termenului de redactare a hotărârilor; prin rezoluţiile date în lucrările nr. 19-2502, nr. 20-533, nr. 20-3104, nr. 20-4446 şi nr. 21-4365 s-a dispus clasarea sesizărilor privind pe doamna judecător A. sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004.
Din această perspectivă, secţia a reţinut că verificările disciplinare anterioare ar fi trebuit să reprezinte pentru doamna judecător A. un factor de conştientizare a responsabilităţilor profesionale care îi revin din perspectiva statutului deţinut.
Ţinând cont de toate aceste împrejurări care, pentru individualizarea sancţiunii aplicate, secţia a apreciat că se justifică aplicarea faţă de aceasta a unei sancţiuni care să îi atragă atenţia asupra consecinţelor pe care le are abordarea unui mod de lucru necorespunzător, respectiv a sancţiunii prevăzute de art. 273 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 15% pentru o perioadă de 3 luni " pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q) teza I din acelaşi act normativ.
3. Recursul exercitat împotriva hotărârii instanţei disciplinare
Împotriva hotărârii de sancţionare disciplinară, doamna judecător a formulat recurs, susţinând că este nelegală din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
A contestat interpretarea dată laturii subiective sub aspectul imputabilităţii faptei, întrucât nu există nici până în prezent cadru legal care să reglementeze normarea muncii unui judecător, făcând referire la art. 7.1 din Carta Universală a Drepturilor Judecătorilor.
A susţinut că media dosarelor pe instanţă, criteriu avut în vedere de instanţa disciplinară, este unul subiectiv, pentru că un criteriu obiectiv ar trebui să vizeze instanţele de la nivelul întregii ţări, raportat la complexitatea dosarelor, astfel încât să permită judecătorului ca, în programul de lucru, să realizeze atribuţiile sale fără a fi obligat să presteze ore suplimentare sau să delege personalului auxiliar atribuţiile ce-i revin.
Recurenta a făcut referire şi la Hotărârea CSM nr. 2040/2023, prin care s-a stabilit o normă de 20 de dosare/lună, pe care au aplicat-o unele instanţe, iar consecinţa a fost acordarea unor termene de ani de zile, pentru că aceasta este realitatea din justiţie.
A invocat circumstanţe personale care i-au afectat activitatea, cum ar fi perioada din timpul Pandemiei, aspecte pe care le-a redat în dosarul nr. x, care a fost soluţionat prin clasare.
Ulterior însă, au urmat evenimente în viaţa personală (moartea tatălui, probleme de sănătate ale mamei, care a rămas fără vedere şi a fost diagnosticată cu cancer de colon, fiind supusă unor intervenţii chirurgicale care au durat mai mult de o jumătate de an), pe care le invocă nu neapărat ca nişte circumstanţe atenuante, ci ca situaţii de viaţă reală, pentru a căror gestionare nu a mai putut face ore suplimentare.
A arătat că nu ar delegat atribuţiile în sarcina personalului auxiliar, ci a lucrat singură.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancţiunii aplicate cu cea a avertismentului, având în vedere că este prima sancţiune în ordinea prevăzută de art. 273 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2022 şi faţă de circumstanţele obiective şi personale care au dus la întârzierea în termenul de redactare, arătând că nu este vorba de rea-credinţă, ci doar de oboseală cronică.
4. Apărările formulate de părţi
Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că au existat întârzieri în redactarea hotărârilor de chiar peste 3 ani.
Cu privire la circumstanţele personale invocate, a arătat că magistratul a avut în mod constant întârzieri în redactarea hotărârilor judecătoreşti, iar prin rezoluţiile date în lucrările nr. 19-2502, nr. 20-533, nr. 20-3104, nr. 20-4446 şi nr. 21-4365 s-a dispus clasarea/respingerea sesizărilor privind pe doamna judecător A. sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004.
Or, apreciază intimata, faţă de situaţia de fapt reţinută, este corectă constatarea instanţei disciplinare, în sensul că s-a făcut dovada încălcării, în mod repetat, de către doamna judecător a termenelor de redactare a hotărârilor judecătoreşti ce i-au revenit spre motivare, numărul acestora crescând exponenţial.
Referitor la apărările formulate, constând în faptul că întârzierile în redactare au fost cauzate de problemele medicale/familiale, a apreciat că acestea pot avea efect doar în circumstanţiere şi numai în măsura în care nu sunt contrazise de probele administrate.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Cu titlu preliminar, faţă de faptul că recurenta şi-a subsumat criticile unor cazuri de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., se impune precizarea că recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii constituie o veritabilă cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunţate în materie disciplinară, cale de atac ce va fi soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin luarea în considerare a aspectelor invocate de recurentă şi prin verificarea atât a legalităţii procedurii, cât şi a temeiniciei hotărârii instanţei disciplinare, aşa cum a decis Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 634 din 20 iulie 2018.
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin hotărârea atacată s-a reţinut, din ansamblu probator administrat, că s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q) teza I din Legea nr. 303/2022, în ceea ce o priveşte pe doamna judecător.
Aşa cum rezultă din considerentele hotărârii recurate, redate anterior, sub aspectul laturii obiective, s-a apreciat că starea de fapt rezultată din probe face dovada încălcării de către recurentă a termenelor de redactare a hotărârilor judecătoreşti ce i-au revenit spre motivare, precum şi a caracterului imputabil al faptei, atitudinea doamnei judecător fiind caracterizată de un mod defectuos de gestionare a timpului de lucru şi a prioritizării lucrărilor.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut din modul în care doamna judecător a înţeles să gestioneze întreaga sa activitate şi să facă aplicarea dispoziţiilor legale care prevăd obligaţia redactării în termen a hotărârilor pronunţate, atitudinea psihică a acesteia a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale, a căror producere a acceptat-o, chiar dacă nu a urmărit-o.
La individualizarea sancţiunii, instanţa disciplinară a avut în vedere atât interesul justiţiabililor din cauzele în care nu s-au nerespectat termenele legale de redactare a hotărârilor, precum şi faptul că activitatea doamnei judecător a făcut obiectul mai multe verificări disciplinare anterioare, din aceeaşi perspectivă, a nerespectării termenului de redactare a hotărârilor (lucrările nr. 19-2502, nr. 20-533, nr. 20-3104, nr. 20-4446 şi nr. 21-4365).
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători reţine că instanţa disciplinară a apreciat în mod corect că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile răspunderii disciplinare a doamnei judecător sub aspectul săvârşirii abaterii prevăzute de art. 271 lit. q) teza I din Legea nr. 303/2022.
Potrivit acestor dispoziţii legale, "Constituie abateri disciplinare: (…) neredactarea sau nesemnarea hotărârilor judecătoreşti sau a actelor judiciare ale procurorului, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege".
Doamnei judecător îi este imputată săvârşirea abaterii disciplinare susmenţionate, în forma prevăzută de prima teză a dispoziţiilor legale citate, constând în "neredactarea hotărârilor judecătoreşti".
Într-adevăr, potrivit art. 270 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, judecătorii şi procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele care afectează prestigiul justiţiei, iar art. 5 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti prevede că judecătorii au următoarele îndatoriri: să asigure, prin activitatea desfăşurată, aplicarea legii; să respecte prevederile legale şi cele ce rezultă din regulamente; să dea dovadă de competenţă profesională, precum şi să soluţioneze într-un termen rezonabil cauzele deduse judecăţii.
Abaterea disciplinară în discuţie este, sub aspect juridic, consecinţa nerespectării obligaţiei stipulate la art. 426 alin. (5) C. proc. civ. "Hotărârea se redactează şi semnează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori".
Sub aspectul laturii obiective, abaterea constă în neîndeplinirea obligaţiei de a redacta hotărârile judecătoreşti în termenele prevăzute de lege, iar sub aspectul laturii subiective trebuie ca aceste fapte să fie imputabile judecătorului, fiind exclusă orice cauză care exonerează magistratul de răspundere disciplinară.
Or, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa disciplinară, în raport cu probatoriul efectuat în cauză, reflectat şi de situaţia statistică depusă la dosar de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea doamna judecător, au rezultat următoarele:
- la data de 7 decembrie 2022, doamna judecător A. înregistra un număr de 382 de hotărâri neredactate în termenul legal;
- la data de 20 februarie 2023, aceasta figura cu un număr de 361 de hotărâri pentru care era depăşit termenul legal de redactare, cea mai veche hotărâre fiind pronunţată la data de 18.03.2020;
- la data de 27 septembrie 2023, doamna judecător A. figurează cu un număr total de 301 de hotărâri pentru care era depăşit termenul legal de redactare, cea mai veche hotărâre fiind pronunţată la data de 14 iulie 2020.
Totodată, s-a avut în vedere că durata cu care a fost depăşit termenul legal de redactare a hotărârilor judecătoreşti a fost excesivă, exemplificative fiind următoarele dosare: nr. x/2018 – 1069 zile întârziere, nr. y/2018 şi nr. z/2019 - 983 zile întârziere, nr. w/2019 – 976 zile întârziere, nr. x/2019 – 969 zile întârziere şi nr. y/2019, nr. z/2020 – 951 zile întârziere.
Atât numărul hotărârilor neredactate, cât şi perioada de timp îndelungată de depăşire a termenului de redactare, coroborate cu împrejurarea că activitatea doamnei judecător a mai făcut obiectul unor verificări disciplinare anterioare, sub aspectul aceleiaşi abateri disciplinare, sunt aspecte care conduc, în mod evident, la concluzia că starea de fapt reţinută în sarcina sa se încadrează în dispoziţiile legale citate, reprezentând latura obiectivă a abaterii disciplinare imputate.
De asemenea, în mod corect a reţinut instanţa disciplinară – raportat la situaţia de fapt dovedită – că doamnei judecător îi este imputabilă fapta, având în vedere împrejurarea că aceasta a avut în mod constant un mod defectuos de gestionare a timpului de lucru şi de prioritizare a lucrărilor, precum şi starea de pasivitate asumată în ceea ce priveşte îndeplinirea acestor obligaţii.
În fine, sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a recurentei, care a prevăzut rezultatele faptelor sale, a căror producere, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o – reiese din modul în care doamna judecător a înţeles să gestioneze întreaga sa activitate şi să facă aplicarea dispoziţiilor legale care prevăd obligaţia redactării în termen a hotărârilor pronunţate.
Aşa fiind, Înalta Curte reţine că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurentă în susţinerea motivării căii de atac, potrivit cărora sancţionarea sa disciplinară s-a făcut fără a fi luate în considerare circumstanţele personale, volumul de activitate, complexitatea cauzelor, restricţiile şi interdicţiile din perioada Pandemiei, precum şi evenimentele din viaţa personală.
Aceste împrejurările invocate în sprijinul recursului nu reprezintă critici veritabile ale hotărârii atacate, ci sunt o reiterare a apărărilor şi argumentelor invocate în faza administrativă a cercetării disciplinare, cărora instanţa disciplinară le-a răspuns în mod exhaustiv, prin considerentele hotărârii pronunţate, sintetizate anterior.
De altfel, argumentele recurentei, în majoritatea lor, vizează aspecte generale, ce caracterizează (afectează) activitatea şi condiţiile de lucru ale tuturor magistraţilor , nefiind de natură să o exonereze de răspundere nici argumentele de ordin subiectiv, referitoare la situaţia personală, în condiţiile în care întârzierile în redactarea hotărârilor judecătoreşti au reprezentat o constantă a activităţii doamnei judecător.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, aşa cum s-a reţinut din datele statistice, raportat la volumul de muncă, numărul hotărârilor judecătoreşti neredactate de către doamna judecător depăşeşte cu mult media celorlalţi magistraţi din secţie. În acest sens, s-a avut în vedere că, la data de 28.11.2022, la nivelul secţiei civile existau doar trei judecători cu restanţe în redactarea hotărârilor, şi anume doamna judecător B., cu 24 hotărâri neredactate, doamna judecător C., cu 14 hotărâri neredactate şi doamna judecător A., cu 382 de hotărâri neredactate.
Aşadar, la nivelul secţiei erau numai alţi doi judecători care înregistrau hotărâri neredactate în termen, numărul restanţelor şi/sau perioada de depăşire a termenului legal de motivare în cazul acestora din urmă fiind mult mai reduse decât cele cu care figura doamna judecător, motiv pentru care nu pot fi avute în vedere argumentele acestuia referitoare la încărcătura sau complexitatea cauzelor ce i-au revenit spre redactare.
Analiza statisticii anterior prezentate a dus, aşa cum corect a reţinut şi instanţa disciplinară, la concluzia că s-a făcut dovada încălcării de către doamna judecător a termenelor de redactare a hotărârilor judecătoreşti ce i-au revenit spre motivare, iar această încălcare este urmarea unui mod defectuos de gestionare de către recurentă a timpului de lucru şi a prioritizării lucrărilor.
Nici în ceea ce priveşte vinovăţia nu sunt întemeiate criticile recurentei, latura subiectivă a abaterii disciplinare reţinute în sarcina acestuia decurgând din modul defectuos în care a înţeles să gestioneze întreaga sa activitate şi să facă aplicarea dispoziţiilor legale care prevăd obligaţia redactării în termen a hotărârilor pronunţate – atitudinea sa psihică fiind aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale, a căror producere, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o.
Modalitatea constantă şi repetitivă în care doamna judecător a înţeles să nesocotească, în fiecare caz în parte, termenele de redactare prevăzute de dispoziţiile legale citate, în condiţiile în care mai fusese cercetată pentru acelaşi gen de conduită neconformă obligaţiilor profesionale, denotă existenţa factorului intelectiv şi volitiv ce conturează vinovăţia, ca element subiectiv al acestei abateri.
De asemenea, în acord cu aprecierea instanţei de disciplină, Înalta Curte reţine că este justificată aplicarea sancţiunii, iar individualizarea acesteia este corectă, în circumstanţele concrete ale cauzei, care au reliefat fără echivoc faptul că doamna judecător fie nu a conştientizat amploarea şi gravitatea conduitei sale culpabile, fie nu a fost în măsură să remedieze deficienţele din activitatea sa.
Se constată deci, că faptele imputate doamnei judecător intră în sfera de reglementare a dispoziţiilor art. 271 lit. q) teza I din Legea nr. 303/2022, după cum în mod just a reţinut instanţa de disciplină, prin hotărârea atacată fiind reliefate corect existenţa faptelor, a conduitei ilicite, a vinovăţiei, a urmărilor prejudiciabile şi a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită şi rezultatul produs, ceea ce susţine legalitatea încadrării lor în abaterea disciplinară prevăzută de textul legal menţionat.
În consecinţă, Înalta Curte reţine că circumstanţele invocate în apărare de recurentă nu sunt de natură să înlăture concluziile instanţei de disciplină sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q) teza I din Legea nr. 303/2022.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei disciplinare este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de netemeinicie sau de reformare în sensul criticilor invocate de recurentă, astfel că, în temeiul art. 51 din Legea nr. 305/2022 coroborat cu art. 496 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva Hotărârii nr. 18J din 27 septembrie 2023 pronunţate de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2024.