Şedinţa publică din data de 04 aprilie 2024
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 13 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în temeiul art. 2502 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de ridicare în parte a măsurilor asigurătorii, formulată de inculpata A. S.R.L..
În esenţă, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, prin cererea formulată de inculpata S.C. A. S.R.L., s-a solicitat ridicarea în parte a măsurilor asiguratorii instituite prin ordonanţa nr. 323/D/P/2015 din data de 21.10.2015, respectiv asupra imobilului teren extravilan arabil în suprafaţă de 2.875 mp, situat în Comuna Sântimbru, Judeţul Alba, tarlaua x, parcela x, cu număr cadastral x, intabulat în Cartea funciară numărul x (CF sporadic x) a UAT Sântimbru, judeţul Alba, în cuprinsul cererii arătându-se că acesta face parte din terenul extravilan, categoria de folosinţă arabil, în suprafaţă de 5000 mp înscris în CF nr. x Sântimbru, nr. CF vechi xântimbru, nr. cadastral x, cu nr. top. xb/8, constând în teren extravilan, în suprafaţă de 5000 mp, categoria de folosinţă arabil, nr. parcelă 649/1, imobil situat în extravilanul loc. Sântimbru, jud. Alba, care a fost expropriat, în patrimoniul societăţii S.C. A. S.R.L. rămânând doar suprafaţa de 2.875 mp.
De asemenea, inculpata a solicitat radierea din cartea funciară a notării privind măsura asiguratorie a sechestrului luată asupra imobilului teren extravilan arabil în suprafaţă de 2.875 mp, situat în Comuna Sântimbru, Judeţul Alba, tarlaua x, parcela x, cu număr cadastral x, intabulat în Cartea funciară numărul x (CF sporadic x) a UAT Sântimbru, judeţul Alba.
S-a arată, totodată, în cuprinsul cererii că, în conformitate cu prevederile Regulamentelor de vânzare nr. 1/04.05.2020 şi nr. 2/12.09.2022, aprobate de Adunarea Cereditorilor A. în cadrul şedinţelor din data de 14.05.2020, respectiv 20.09.2022, lichidatorul judiciar al societăţii- inculpate S.C. A. S.R.L., numita B., a procedat la organizarea licitaţiilor publice în vederea valorificării patrimoniului societăţii - inculpate.
Astfel, în cadrul şedinţei de licitaţie din data de 03.04.2023 a fost adjudecat la preţul de 23.721,12 RON fără TVA, respectiv la 28.228,13 RON cu TVA, imobilul situat în Comuna Sântimbru, Judeţul Alba, nr. CF x, nr. cadastral x:x, extravilan, destinaţie agricolă, în suprafaţă de 2.875 mp. În acest sens, la data de 19.06.2023 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/19.06.2023 de către C. pentru imobilul prezentat mai sus, fiind încasat preţul de 28.228,13 RON cu TVA, reprezentând valoarea de 40% din valoarea de evaluare stabilită în cadrul procedurii de faliment.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 2 alin. (1) din C. proc. civ. rap. la art. 957 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 1 din protocolul Adiţional nr. 1 CEDO.
Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2015 din data de 15.01.2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-D.I.I.C.O.T.-Structura Centrală, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, s-a dispus trimiterea în judecată, printre altele, a inculpatei S.C. A. S.R.L., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 din C. pen., spălare de bani prev. de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002,cu aplic. art. 35 din C. pen., în condiţiile art. 5 şi 38 din C. pen.
În vederea recuperării prejudiciului cauzat de către inculpaţi prin săvârşirea faptelor ce li se impută, dar şi pentru a-i împiedica pe aceştia să procedeze la înstrăinarea bunurilor pe care nu au reuşit să le valorifice, în cauză au fost dispuse măsuri asiguratorii, printre care şi pentru S.C. A. S.R.L., după cum urmează:
În baza ordonanţei din data de 21.10.2015 a Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism-Structura Centrală, din dosarul nr. x/2015, s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor imobile şi mobile aparţinând inculpatului S.C. A. S.R.L., iar, în datele de 29.10.2015 şi 2.12.2015 s-au încheiat, de către ofiţerii de poliţie judiciară delegaţi, procesul-verbal de aplicare a sechestrului cu privire la următoarele bunuri:
- imobil înscris în CF nr. x Bocşa, nr. CF vechi x UAT Bocşa, nr. cadastral x, cu nr. top. x, constând în teren arabil în pârloage, în suprafaţă de 9300 mp, categoria de folosinţă arabil, imobil situat în loc. Bocşa, jud. Caraş - Severin, în valoare de 14.934 RON;
- imobil înscris în CF nr. x Bocşa, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. x a localităţii Vasiova, nr. cadastral x, cu nr. top. x, constând în teren păşune în D., în suprafaţă de 4992 mp, imobil situat în extravilanul loc. Bocşa, jud. Caraş-Severin;
- imobil înscris în CF nr. x Bocşa, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. x a localităţii Vasiova, nr. cadastral x, cu nr. top. xb/9, constând în teren neproductiv în D., în suprafaţă de 3000 mp, imobil situat în extravilanul loc. Bocşa, jud. Caraş-Severin;
- imobil înscris în CF nr. x Bocşa, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. x a localităţii Vasiova, nr. cadastral x, cu nr. top. xb/8, constând în teren păşune în D., în suprafaţă de 5632 mp, imobil situat în extravilanul loc. Bocşa, jud. Caraş - Severin;
- imobil înscris în CF nr. x Sântimbru, nr. CF vechi xântimbru, nr. cadastral x, cu nr. top. xb/8, constând în teren extravilan, în suprafaţă de 5000 mp, categoria de folosinţă arabil, nr. parcelă 649/1, imobil situat în extravilanul loc. Sântimbru, jud. Alba, în valoare de 47.880 RON + 11.491,20 RON TVA;
- cota de 2/4 părţi, respectiv suprafaţa de teren de 156 mp, din imobilul înscris în CF x a municipiului Reşiţa, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. x Reşiţa Română, nr. cadastral x, nr. topografic xb/2, teren în Lunca Pomostului, în suprafaţă totală de 312 mp, imobil situat administrativ în municipiul Reşiţa, B-dul x nr. 1, judeţul Caraş-Severin, în valoare de 10.630 RON plus 2.551,20 RON reprezentând TVA.
Prin ordonanţa din data de 28.10.2015 a Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism-Structura Centrală, din Dosarul nr. x/2015, s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a popririi asupra sumelor de bani aflate în/şi cu care vor fi alimentate conturile inculpatului S.C. A. S.R.L., iar E. a comunicat instituirea acestei măsuri, la data instituirii popririi acesta figurând cu un sold în valoare de -36.68 RON, sumele urmând a fi indisponibilizate până la concurenţa sumei de 24.432,579 RON.
Cu referire la cererea de ridicare în parte a măsurilor asigurătorii, formulată de inculpata S.C. A. S.R.L., curtea a apreciat că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, a constatat că inculpata - persoană juridică S.C. A. S.R.L. a fost trimisă în judecată, pentru infracţiunile de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 din C. pen. şi spălare de bani prev. de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 35 din C. pen., în condiţiile art. 5 şi 38 din C. pen.. În aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi art. 32 din Legea nr. 656/2002, precum şi scopul determinat legal, măsurile asiguratorii fiind instituite în vederea reparării pagubei cauzate prin infracţiuni şi acoperirii prejudiciului, precum şi a confiscării speciale, instanţa a reţinut că se justifică, în continuare, menţinerea acestor măsuri asiguratorii, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 249 din C. proc. pen.
În continuare, instanţa a constatat că aspectele invocate în cuprinsul cererii vizează ridicarea în parte a măsurilor asigurătorii, respectiv numai cu privire la terenul extravilan arabil în suprafaţă de 2.875 mp, situat în Comuna Sântimbru, Judeţul Alba, tarlaua x, parcela x, cu număr cadastral x, intabulat în Cartea funciară numărul x (CF sporadic x) a UAT Sântimbru, judeţul Alba, teren care a fost adjudecat în cadrul şedinţei de licitaţie din data de 03.04.2023 şi radierea din cartea funciară a notării privind măsura asiguratorie a sechestrului luată asupra imobilului, nu sunt întemeiate şi nu îşi găsesc aplicabilitatea în dispoziţiile C. proc. pen.
Curtea a constatat că prin Decizia nr. 1/20.01.2020, Înalta Curte a statuat că, în interpretarea dispoziţiilor art. 91 alin. (1), art. 102 alin. (8) şi art. 154 - 158 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la dispoziţiile art. 249 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., respectiv art. 163 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. de la 1968, existenţa unor măsuri asigurătorii înfiinţate în cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice, anterior deschiderii procedurii insolvenţei, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracţiune sau a garantării executării cheltuielilor judiciare:
a) nu suspendă procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 85/2014 în ceea ce priveşte bunul sechestrat;
b) nu este de natură a indisponibiliza bunul asupra căruia a fost începută procedura de valorificare conform dispoziţiilor Legii nr. 85/2014;
c) nu împiedică lichidarea bunurilor efectuată de lichidatorul judiciar în exercitarea atribuţiilor conferite de Legea nr. 85/2014."
Conform deciziei mai sus menţionate, curtea a reţinut că, din coroborarea disp. art. 249 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. cu art. 91 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2014, rezultă că noţiunea de "indisponibilizare" la care face referire legea procesual penală nu se extinde şi asupra unui efect suspensiv în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 85/2014 în ceea ce priveşte bunul sechestrat sau de a împiedica lichidarea bunului, mai ales că scopul măsurii asigurătorii ar putea fi atins chiar şi în condiţiile în care s-ar proceda la vânzarea bunului, prin menţinerea înscrierii respectivei sarcini în cartea funciară; singurele operaţiuni exceptate de regimul juridic al bunurilor valorificate în procedura insolvenţei de a fi dobândite libere de orice sarcini sunt cele supuse măsurilor asigurătorii dispuse în procesul penal în vederea confiscării speciale şi/sau confiscării extinse. Aşadar, în atare situaţie, se poate proceda la vânzarea bunului în procedura insolvenţei, cu înscrierea sarcinii decurgând din măsura asiguratorie în cartea funciară (atunci când este vorba despre bunuri imobile).
S-a reţinut, totodată, în baza aceleiaşi decizii că, potrivit art. 112 alin. (3) din C. pen., în cazul în care bunurile ce urmează a fi supuse confiscării nu se mai regăsesc în posesia sau patrimoniul infractorului, iar persoana căreia îi aparţin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca echivalentul în bani al acestora, cu distincţia arătată în art. 112 alin. (2) privind posibilitatea confiscării numai în parte a bunurilor. Aşadar, însuşi legiuitorul din materie penală a prevăzut posibilitatea ca măsura penală a confiscării să îşi producă efecte chiar în cazul înstrăinării bunurilor supuse unei asemenea măsuri, într-o atare situaţie măsura de siguranţă producând efectele scontate, respectiv înlăturarea stării de pericol creată prin săvârşirea infracţiunii.
Pentru aceste motive, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de către inculpata - persoană juridică S.C. A. S.R.L., de ridicare în parte a măsurii asiguratorii şi de radierea din cartea funciară a notării privind măsura asiguratorie a sechestrului luată asupra imobilului - teren extravilan arabil în suprafaţă de 2.875 mp, situat în Comuna Sântimbru, Judeţul Alba, tarlaua x, parcela x, cu număr cadastral x, intabulat în Cartea funciară numărul x (CF sporadic x) a UAT Sântimbru, judeţul Alba.
Împotriva încheierii din data de 13 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală a formulat contestaţie inculpata S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., indicând ca şi temei de drept dispoziţiile art. 2502, art. 2501 raportat la art. 4251 din C. proc. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Juatiţie, secţia Penală, la data de 27 martie 2024, sub nr. x/2016/a18, cu termen de soluţionare la data de 04 aprilie 2024, termen la care, Înalta Curte a pus în discuţie admisibilitatea căii de atac exercitate, concluziile apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea inculpată şi ale reprezentantului Ministerului Public sub acest aspect fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.
Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie stabilind că mijloacele procesuale de cenzurare a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei exercitate de inculpata S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.. împotriva unei încheieri intermediare prin care, în calea de atac a apelului s-a respins cererea de ridicare în parte a măsurilor asiguratorii instituite prin ordonanţa nr. 323/D/P/2014 din data de 21 octombrie 2015, respectiv asupra imobilului teren extravilan arabil în suprafaţă de 2 875mp situat în comuna Sântimbru, jud. Alba, identificat în tarlaua x, parcela x, cu nr. cadastral x, întabulat în Cartea funciară nr. x a UAT Sântimbru, jud. Alba.
Potrivit dispoziţiilor art. 2501 alin. (1) din C. proc. pen., sunt supuse contestaţiei exclusiv încheierile prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, instanţa de fond sau cea de apel.
În plus, odată cu introducerea în legislaţia procesual penală, prin Legea nr. 6/2021, a dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen., care stabilesc obligaţia organelor judiciare de a verifica periodic, în tot cursul procesului penal, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, sunt supuse contestaţiei şi încheierile prin care, subsecvent acestei verificări efectuate din oficiu, instanţa de judecată dispune, după caz, menţinerea, restrângerea, extinderea, respectiv, ridicarea măsurii asigurătorii dispuse.
Or, încheierea contestată în speţă nu se încadrează în vreuna dintre categoriile de hotărâri anterior menţionate, deoarece prin încheierea din data de 13 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2016 nu s-a dispus, nici luarea unei măsuri asiguratorii, nici menţinerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea unor măsuri asiguratorii dispuse, ci a fost respinsă cererea de ridicare a unei măsuri asiguratorii, ci exclusiv soluţia de respingerea cererii de ridicare parţială a măsurii asiguratorii asupra unuia dintre imobilele vizate de aceasta.
Astfel, această soluţie nu se circumscrie ipotezelor limitativ reglementate în cuprinsul art. 2501 şi art. 2502 din C. proc. pen., potrivit cărora încheierile instanţei de apel pot fi atacate cu contestaţie la instanţa superioară numai atunci când conţin o soluţie de luare a măsurii ori, după caz, subsecvent verificării din oficiu, de menţinere, restrângere, extindere sau ridicare a măsurii asigurătorii dispuse.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen. "calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.", caracterul de strictă interpretare şi aplicare a normelor de procedură penală incidente în materia măsurilor asigurătorii exclud aplicarea lor la situaţii neprevăzute de legiuitor şi atrag inadmisibilitatea căii de atac exercitate cu nerespectarea prescripţiilor legale.
Prin urmare, limitând posibilitatea exercitării contestaţiei exclusiv la cazurile în care instanţele de judecată pronunţă încheieri prin care s-a dispus luarea sau, după caz, verificarea din oficiu a subzistenţei temeiurilor unei măsuri asigurătorii, rezultă că legiuitorul a exclus din sfera de aplicare a acestei căi de atac orice alte ipoteze în care este examinată tangenţial măsura procesuală, cum este şi cazul cererilor de constatare a încetării de drept, respectiv, de ridicare a măsurilor, formulată în speţă de către contestatori.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că inculpata S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.. a promovat o cale de atac împotriva unei încheieri definitive, nesusceptibile de reformare prin exercitarea unor căi de atac prevăzute de C. proc. pen.
Împrejurarea că, în cuprinsul dispozitivului încheierii contestate se menţionează dreptul inculpatei de a formula contestaţie în termen de 48 de ore de la comunicare nu are nicio relevanţă, întrucât, calea de atac împotriva unei hotărâri penale este întotdeauna determinată prin lege.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen. raportat la art. 2501 coroborat cu art. 2502 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de inculpata S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.. împotriva încheierii din data de 13 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va dispune obligarea contestatoarei la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, în cuantum de 340 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de inculpata S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.. împotriva încheierii din data de 13 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.
Obligă contestatoarea inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, în cuantum de 340 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 aprilie 2024.