Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2024
Deliberând asupra recursului formulat de recurentul A., reţine următoarele:
Prin decizia penală nr. 1898/A din data 21 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-revizuent A. împotriva sentinţei penale nr. 216/10.05.2023, pronunţate de Judecătoria Roşiori de Vede, în dosarul nr. x/2022.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de judecarea apelului.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru apelantul-revizuent, în cuantum de 942 RON, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei şi a rămas în sarcina statului.
În temeiul art. 29 alin. (5) raportat la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, în interpretarea indicată de revizuentul A..
Pentru a dispune astfel, prin sentinţa penală nr. 216 din data de 10.05.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Roşiorii de Vede a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., cu privire la sentinţele penale nr. 140/22.06.2016, pronunţată de Judecătoria Roşiori de Vede, în dosarul nr. x/2015, modificată prin decizia nr. 569A/12.04.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, sentinţa penală nr. 141/22.06.2016, pronunţată de Judecătoria Roşiori de Vede, în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia nr. 1791/A/05.12.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi sentinţa penală nr. 195/25.07.2017, pronunţată de Judecătoria Roşiori de Vede, în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia nr. 37/21.09.2017, pronunţată de Tribunalul Teleorman.
Împotriva acestei soluţii a formulat apel revizuentul A..
A fost invocat cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. potrivit căruia "revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate".
În speţa de faţă, Curtea a apreciat că decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25.06.2018) şi decizia nr. 358 din 26 mai 2022 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022) au fost publicate în Monitorul Oficial după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, însă nu au fost invocate în cauzele a căror revizuire s-a cerut (2413/292/2017, 1274/292/2015 şi 315/292/2015).
În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de către revizuentul A., Curtea a constatat că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate privind faptul că "excepţia vizează prevederi legale ce nu au constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. S-au avut în vedere deciziile nr. 297/26.04.2018 şi nr. 358/26.05.2022 pronunţate de Curtea Constituţională cu privire la dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen.
Astfel, prin decizia nr. 297/26.04.2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză, este neconstituţională, întrucât aceste dispoziţii legale sunt lipsite de previzibilitate, fiind de natură să creeze persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situaţie juridică incertă referitoare la condiţiile tragerii sale la răspundere penală pentru faptele săvârşite, întrucât sintagma are în vedere şi acte care nu sunt supuse comunicării acestuia.
Ulterior, prin Decizia nr. 358/26.05.2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., sunt neconstituţionale în ansamblul lor.
Drept urmare, Curtea a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se dispune sesizarea Curţii Constituţionale în sensul solicitat, motiv pentru care, în temeiul art. 29 alin. (5) raportat la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, în interpretarea indicată de revizuentul A..
Împotriva dispoziţiei din cuprinsul deciziei penale nr. 1898/A din data 21 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, a formulat recurs revizuentul A..
Prin motivele de recurs formulate în scris, recurentul inculpat a susţinut, în esenţă, că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009.
A mai arătat că raţiunea care a stat la baza pronunţării deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripţie a răspunderii penale sau înlăturarea instituţiei întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. la exigenţele constituţionale. Astfel, s-a considerat că termenele de prescripţie general reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curţii Constituţionale.
Faţă de dispoziţiile deciziei nr. 358 din 26 mai 2022 prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, s-a apreciat că norma penală nu mai prevede nicio modalitate de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale.
Prin urmare, s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale privind pronunţarea unei decizii cu privire la neconstituţionalitatea art. 155 alin. (1) din C. pen. de la intrarea acestuia în vigoare, respectiv de la 01.02.2014 şi până la modificarea legislativă a acestui articol.
Examinând recursul declarat de revizuentul A., în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerinţe, şi anume:
- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;
- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. O asemenea condiţie este consecinţa caracterului general obligatoriu şi al efectelor erga omnes al deciziilor Curţii Constituţionale;
- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
În aplicarea acestui text de lege, instanţa de judecată realizează o verificare sub aspectul realizării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.
Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care nu a mai fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii.
În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.
Aşadar, textul de lege impune condiţia ca pentru admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale să nu poată face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
În ceea ce priveşte condiţia de admisibilitate privind faptul că "excepţia vizează prevederi legale ce nu au constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, în acord cu instanţa de fond se constată că această condiţie nu este îndeplinită întrucât cu privire la dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., Curtea Constituţională a pronunţat decizia nr. 297/26.04.2018 prin care s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză" este neconstituţională, întrucât aceste dispoziţii legale sunt lipsite de previzibilitate, fiind de natura a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situaţie juridica incertă referitoare la condiţiile tragerii sale la răspundere penală pentru faptele săvârşite, întrucât sintagma are în vedere şi acte care nu sunt supuse comunicării acestuia.
De asemenea, ulterior, prin Decizia nr. 358/26.05.2022, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale în ansamblul lor.
Aşadar, întrucât deciziile pronunţate de instanţa de contencios constitutional au constat textul art. 155 alin. (1) din C. pen. ca fiind neconstituţional într-o anumită interpretare, având în vedere şi faptul că una dintre condiţiile prevăzute de lege pentru ca cererea de sesizare a Curţii Constituţionale să fie admisibilă este ca excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, Înalta Curte reţine că o nouă sesizare a instanţei de contencios constituţional, cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 155 alin. (1) din C. pen., declarant neconstituţional, excedează cadrului legal învederat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de revizuentul A. împotriva dispoziţiei din cuprinsul deciziei penale nr. 1898/A din data 21 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009.
Totodată, faţă de culpa procesuală a recurentului, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de revizuentul A. împotriva dispoziţiei din cuprinsul deciziei penale nr. 1898/A din data 21 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2024.