Şedinţa publică din data de 23 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17 iunie 2022, pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea efectelor dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 3993/2021 emis de Ministerul Educaţiei la data de 17.06.2021, până la soluţionarea definitivă a cererii de anulare a art. 1 alin. (2) din ordinul amintit, cerere înregistrată la aceeaşi dată în acelaşi dosar.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin încheierea nr. 59 din 6 iulie 2022, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins cererea de suspendare, ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2, au formulat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Din perspectiva cazului de casare invocat, recurenţii arată că încheierea atacată este nelegală, fiind dată cu încălcarea art. 14 din Legea nr. 554/2004, la care face trimitere art. 15, deoarece există un caz bine justificat, precum şi riscul iminent al producerii unei pagube, care nu mai poate fi reparată.
Cât priveşte cazul bine justificat, punctează anumite împrejurări de fapt şi de drept care creează îndoieli asupra legalităţii actului administrativ, respectiv că O.M.E. nr. 3993/2021 a fost emis cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi art. 6 C. civ., republicat, cu modificările şi completările ulterioare, cu nesocotirea teoriei drepturilor câştigate, cu încălcarea art. 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi a art. 38 din Codul Muncii care prevede că "Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate". Toate aceste elemente demonstrează existenţa cazului bine justificat, iar instanţa a reţinut greşit că nu ar fi îndeplinită această condiţie.
Cât priveşte cea de-a doua condiţie, contrar celor reţinute de instanţa de fond care s-a rezumat la a preciza că analizarea sa nu este necesară, câtă vreme a conchis deja că cealaltă condiţie nu este îndeplinită, recurenţii-reclamanţi arată că este îndeplinită şi această condiţie. În acest sens arată că, începând cu luna iulie a anului 2021, au fost privaţi de indemnizaţia aferentă titlului ştiinţific de doctor, aşadar, au fost deja prejudiciaţi de intrarea în vigoare a actului administrativ aflat în discuţie. Or, dacă ordinul atacat va continua să îşi producă efectele, acestui prejudiciu i se va adăuga un altul, şi anume prejudiciul constând în indemnizaţia aferentă lunilor care vor urma. Mai exact, drepturile salariale ale recurenţilor vor rămâne diminuate, cu valoarea sporului aferent titlului ştiinţific de doctor, până la anularea Ordinului nr. 3993/2021. Or, în acest context, îndeplinirea condiţiei prejudiciului material, viitor şi previzibil este evidentă.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Educaţiei a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar, susţinând, în esenţă, că prima instanţă a apreciat corect asupra neîndeplinirii celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţi este nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurenţii-reclamanţi au solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării art. 1 alin. (2) din Ordinul ministrului educaţiei nr. 3993/2021 privind stabilirea unor drepturi salariale specifice personalului didactic din învăţământ, prevăzute în Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 605/17.06.2021, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare a art. 1 alin. (2) din ordinul amintit.
Criticile formulate de recurenţii-reclamanţi, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt neîntemeiate, încheierea pronunţată pe fondul cererii de suspendare reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la care face trimitere art. 15 din aceeaşi lege, suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiţii de fond, şi anume existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
La modul concret, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.
În acest context, trebuie subliniat faptul că principiul legalităţii actelor administrative presupune, atât ca autorităţile administrative să nu eludeze dispoziţiile legale, cât şi ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. Acest principiu, impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată.
Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare, instanţa de judecată nu va cerceta îndeplinirea condiţiilor de legalitate a actului administrativ, această obligaţie revenindu-i instanţei învestite cu soluţionarea acţiunii în anulare.
Prin urmare, pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri doar prin raportare la probele administrate în cauză şi care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o examinare sumară a aparenţei dreptului.
Înalta Curte reţine că, în cauză, în ceea ce priveşte cazul bine justificat, nu sunt elemente care conturează îndeplinirea acestei condiţii, având în vedere soluţia pronunţată în acţiunea în anulare a actului administrativ ce se solicită a fi suspendat în prezenta cauză. Astfel, prin sentinţa nr. 85 din 21 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în anulare, formulată de reclamanţi. În cadrul acţiunii în anulare au fost tratate şi argumentele pe care recurenţii-reclamanţi le susţin drept caz bine justificat în procedura suspendării [respectiv încălcarea principiului neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi art. 6 C. civ. sau încălcarea art. 78 din Legea nr. 24/2000], iar instanţa învestită cu anularea art. 1 alin. (2) din Ordinul ministrului educaţiei nr. 3993/2021 a înlăturat aceste argumente.
Această soluţie dată acţiunii în anularea actului administrativ vine să confirme constatarea primei instanţe, în sensul neîndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Respingerea pretenţiilor reclamanţilor cât priveşte ordinul atacat, prin hotărârea pronunţată în fond, în acţiunea în anulare, care se bucură de autoritate de lucru judecat provizorie, constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate pretinse în justificarea cererii de suspendare, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării executării actului administrativ nu o îngăduie.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că prima instanţă a concluzionat, cu interpretarea şi aplicarea corectă a Legii nr. 554/2004, că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, care ar fi permis suspendarea executării art. 1 alin. (2) din Ordinul ministrului educaţiei nr. 3993/2021 privind stabilirea unor drepturi salariale specifice personalului didactic din învăţământ, prevăzute în Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Totodată, Înalta Curte reţine că cele două condiţii legale, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, nu pot fi analizate decât împreună, deoarece nu se poate vorbi despre un caz bine justificat dacă nu se învederează, în acelaşi timp, iminenţa producerii unei pagube semnificative şi reciproc, prefigurarea unei pagube iminente reprezintă un element esenţial pentru a motiva existenţa cazului bine justificat de admitere a suspendării executării actului administrativ.
În cauză, condiţia necesităţii prevenirii unei pagube iminente şi, implicit, motivul de recurs invocat sub acest aspect, nu se mai impun a fi analizate, având în vedere neîndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, ce conduce la neîntrunirea cumulativă a prevederilor legale impuse de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 în materia suspendării executării actului administrativ.
În fine, instanţa de control judiciar are în vedere şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cauzele având ca obiect suspendarea executării art. 1 alin. (2) al OME nr. 3993/2021, respectiv dosarul nr. x/2021 (în care s-a admis recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Educaţiei, a fost casată sentinţa atacată şi, în rejudecare, a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată); dosarele nr. x/2021 şi y/2021 (în care au fost respinse cererea de suspendare şi recursul declarat de Sindicat), dosarul nr. x/2021 (în care a fost admis recursul Ministerului, a fost casată sentinţa fondului şi respinsă cererea de suspendare); dosarul nr. x/2021 (în care au fost respinse cererea de suspendare şi recursul declarat de Sindicat).
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerente expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ., constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanţii D., H., B., F., A., E., C., G., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanţii D., H., B., F., A., E., C., G. împotriva încheierii nr. 59 din 6 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 23 februarie 2023.