Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 17 decembrie 2003, reclamantul G.I. a chemat în judecată Ministerul Sănătății și Familiei și pe ministrul sănătății și familiei, O.B., solicitând: aplicarea art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, pentru neexecutarea deciziei nr. 3206 din 14 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ; obligarea Ministerului Sănătății și Familiei, să emită ordin de numire ca șef secție pe Secția Medicală II a Spitalului Clinic „Sfânta Maria” București; obligarea Ministerului Sănătății și Familiei, să-i plătească 75.000.000 lei, reprezentând indemnizația de conducere, de la 1 octombrie 1999, la 1 septembrie 2002, în valoare de 38.092.020 lei, plus 36.907.980 lei, daune întârziere, conform deciziei nr. 3206/2003 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ; obligarea Ministerului Sănătății și Familiei, la plata indemnizației de conducere pentru perioada 1 septembrie - 1 octombrie 2002 și de la 1 iulie 2003, la data încadrării; obligarea ministrului O.B., la daune de întârziere de cel puțin 1.000.000 lei, pe zi de întârziere.
În motivarea cererii s-a arătat că Ministerul Sănătății și Familiei refuză executarea deciziilor nr. 1861 din 21 mai 2002 și nr. 3206 din 14 octombrie 2003, ale Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea. Ministerul Sănătății și Familiei a fost obligat să plătească reclamantului, suma de 42.527.875 lei daune, reprezentând indemnizația de conducere pentru perioada iulie 2003 - februarie 2004, iar ministrului sănătății, O.B., i-a fost aplicată amenda de 500 lei pe zi întârziere, pentru neemiterea ordinului de numire pe postul de medic șef secție la Spitalul Clinic „Sfânta Maria” București, conform deciziei nr. 1861 din 21 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, cu începere de la 21 mai 2002, până la executarea deciziei.
Instanța a reținut în esență că ordinele de reorganizare a Spitalului „Sfânta Maria” au fost emise, fără a se ține seama de prevederile deciziei nr. 1861/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ.
Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri în termen, Ministerul Sănătății și ministrul sănătății O.B.
În motivarea recursurilor se arată că decizia nr. 1861/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, a fost executată, întrucât s-a emis Ordinul ministrului sănătății nr. 745 din 26 mai 2002, prin care reclamantul a fost reintegrat în funcția de șef Secție Medicală II la Spitalul Clinic „Sfânta Maria” București; că prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 466/2002, s-a schimbat structura cu paturi la Spitalul Clinic „Sfânta Maria”, ordin neatacat de reclamant; că prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 526/2003, s-a reorganizat din nou, structura secțiilor Spitalului Clinic „Sfânta Maria”, Secția Medicală II nemaifiind prevăzută în noua structură; că decizia nr. 3206/2003 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, a fost executată, suma de 36.907.980 lei fiind transmisă reclamantului, prin mandat poștal seria NP 128541003347 RO, nr. prezentare 3347 din 23 decembrie 2003.
S-a mai arătat în motivarea recursurilor, că prin decizia nr. 3206/2003 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, recurenții nu au fost obligați să plătească reclamantului, suma de 42.527.875 lei, astfel cum s-a dispus prin sentința nr. 344/2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și că obligarea ministrului sănătății, la plata amenzii de 500 lei pe zi întârziere, de la data de 21 mai 2002, este nelegală, deoarece prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 745 din 26 mai 2002, reclamantul a fost reintegrat în funcția de șef secție medicală II la Spitalul „Sfânta Maria” București.
La data de 13 septembrie 2004, Spitalul „Sfânta Maria” București a formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul recurenților, solicitând admiterea recursurilor, modificarea sentinței și respingerea acțiunii, în principal, ca inadmisibilă și în subsidiar, ca nefondată.
S-a arătat, în esență, că acțiunea reclamantului este inadmisibilă, deoarece se întemeiază pe dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990 și se referă la neexecutarea deciziei nr. 3206 din 14 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, hotărâre pronunțată tot în baza dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.
În subsidiar, s-a subliniat faptul că decizia nr. 1861/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, a fost adusă la îndeplinire prin emiterea Ordinului Ministerului Sănătății nr. 745 din 26 mai 2002 și a deciziei nr. 135 din 5 iulie 2002, de către Spitalul „Sfânta Maria”, că reclamantul nu a atacat ordinele de reorganizare a structurii spitalului și drept consecință, nu există temei pentru amendarea Ministrului Sănătății; că reclamantul nu a cerut prin acțiune, amendarea Ministrului Sănătății.
În ședința publică din data de 7 decembrie 2004, cererea de intervenție accesorie a fost admisă în principiu, în baza dispozițiilor art. 52 C. proc. civ.
Recursurile sunt fondate.
Prin decizia nr. 1861 din 21 mai 2002, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, au fost admise recursurile declarate de reclamantul G.I. și de Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, s-a modificat sentința atacată și a fost admisă acțiunea principală și cererea de intervenție accesorie. Ca urmare, a fost anulat concursul organizat de Ministerul Sănătății și Familiei, la data de 26 aprilie 2000 și rezultatul concursului în ce privește postul de medic șef al Secției Medicală II la Spitalul Clinic „Sfânta Maria” București. Pârâtul a fost obligat să emită ordin de numire a reclamantului, pe postul de medic șef de secție la Secția Medicală II a Spitalului Clinic „Sfânta Maria” București. Pârâtul a mai fost obligat să plătească reclamantului, indemnizația de conducere, de la data la care a fost privat de acest drept și până la numirea efectivă în funcție.
Ministerul Sănătății a emis Ordinul nr. 745 din 28 iunie 2002, iar conducerea Spitalului „Sfânta Maria” a emis decizia nr. 135 din 5 iulie 2002, privind numirea reclamantului-intimat, în funcția de medic șef Secția Medicală II la Spitalul Clini c „Sfânta Maria”. În același timp, Ministerul Sănătății a efectuat schimbări ale structurii secțiilor clinice din cadrul spitalului, astfel încât reclamantul, cadru didactic universitar, să nu-și poată desfășura activitatea în Secția Medicală II din Spitalul „Sfânta Maria”, secție condusă anterior, ci într-o secție exterioară, în incinta Casei Presei Libere și în condiții improprii pentru specificul universitar al activității (numai 30 paturi, în loc de 81 de paturi), conform Ordinului Ministerului Sănătății nr. 466/2002.
Prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 526/2003 s-a aprobat o altă structură organizatorică a Spitalului și Secția Clinică Medicală II din locația Casa Presei Libere, a fost desființată, activitatea acesteia fiind preluată de secția clinică medicală interne din Spitalul „Sfânta Maria”, locația din Bd. Ion Mihalache, cu 60 paturi, în loc de 81 de paturi.
Ordinele de mai sus nu au fost atacate de G.I., prin acțiuni separate, însă acesta a invocat nelegalitatea lor, în cadrul acestei cauze, cât și în cel al cauzei în care s-a pronunțat decizia nr. 3206/2003, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ. Pe calea excepției de nelegalitate, instanța poate cenzura actele administrative, cu privire la care se invocă situații de nelegalitate.
Astfel, se constată că măsurile dispuse de Ministerul Sănătății, prin ordinele amintite, sunt contrare H.G. nr. 740/1997 și H.G. nr. 899/2003.
Ministerul a desființat și a înființat secții clinice universitare, modificând structura secțiilor spitalului clinic universitar, fără propunerea universității (Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”) și fără acordul Ministerului Educației, încălcând dispozițiile art. 19 lit. d) din H.G. nr. 740/1997 și ale art. 21 alin. (3) și (4) din H.G. nr. 899/2003.
Prin decizia nr. 3206 din 14 octombrie 2003, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, în temeiul art. 16 din Legea nr. 29/1990, reținându-se neexecutarea deciziei nr. 1861/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, Ministerul Sănătății a fost obligat să plătească reclamantului, 36.907.980 lei daune întârziere, reprezentând devalorizarea sumei neachitate conform deciziei nr. 1861/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ. S-a reținut că suma datorată în baza deciziei nr. 1861/2002, este de 38.092.020 lei, reprezentând indemnizația de conducere, pentru perioada 1 octombrie 1999 - 1 septembrie 2002.
În prezenta cauză, întemeiată, de asemenea, pe dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, petentul reclamă în realitate, neexecutarea în continuare a primei hotărâri, decizia nr. 1861/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ. Chiar dacă reclamantul a menționat în acțiune, decizia nr. 3206/2003 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, din redactarea cererii introductive de instanță, din dezbateri și din concluziile scrise, depuse atât la fond, cât și în recurs, rezultă indubitabil, că acesta se referă la neexecutarea deciziei nr. 1861/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, întrucât reclamă aceeași neexecutare a hotărârii care constituie titlu executoriu.
Susținerea sa este reală, deoarece, așa cum s-a reținut mai sus, Ministerul Sănătății se face vinovat de neexecutarea întocmai și cu bună credință, a deciziei nr. 1861/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ.
Toate modificările dispuse de minister, privind structura Spitalului „Sfânta Maria”, sunt ilegale, contrare H.G. nr. 740/1997 și H.G. nr. 899/2002 și au fost luate fără a se ține seama de prevederile deciziei nr. 1861/2002, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ. Numirea reclamantului trebuie făcută în sensul acelei decizii, în funcția de medic șef Secție Medicală II la Spitalul „Sfânta Maria”, locația din Bd. Ion Mihalache, cu 81 de paturi și cu includerea Compartimentului de îngrijire coronarieni.
Ca urmare, se constată neexecutarea hotărârii judecătorești, care reprezintă titlu executoriu (decizia nr. 1861/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ), și legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în ce privește obligarea pârâtului Ministerul Sănătății, la plata sumei de 42.527.875 lei, daune reprezentând indemnizația de conducere a reclamantului, pentru perioada 1 iulie 2003 - 28 februarie 2004.
În legătură cu obligarea Ministrului Sănătății, la plata amenzii de 500 lei pe zi de întârziere, se constată că Ministrul Sănătății nu a invocat ca motiv de recurs, faptul că reclamantul nu a solicitat prin acțiune, aplicarea acestei sancțiuni.
Cum un atare motiv nu este de ordine publică, nefiind întrunite cerințele dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., instanța nu îl poate analiza din oficiu și nu poate dispune modificarea sentinței, în ce privește acest aspect. Referitor, însă, la data de la care a fost obligat ministrul, la plata amenzii de 500 lei pe zi de întârziere - 21 mai 2002, acest motiv de recurs este fondat.
Conducătorul autorității administrative, conform art. 16 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, nu poate fi obligat retroactiv la plata amenzii prevăzute de dispozițiile art. 10 alin. (3) din aceeași lege. Amenda se aplică de la data sesizării instanței - 17 decembrie 2003.
Pentru aceste considerente, recursurile și cererea de intervenție accesorie, au fost admise și hotărârea modificată, în sensul că ministrul sănătății va fi obligat la plata amenzii de 500 lei pe zi de întârziere, de la data de 17 decembrie 2003, până la executarea întocmai a deciziei nr. 1861/2002, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ. Celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute.
În ce privește cererea de cheltuieli de judecată formulată de recurenți, prin apărător, Curtea o va respinge, întrucât nu au fost depuse la dosar, dovezile privind cuantumul cheltuielilor efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Ministerul Sănătății și de ministrul sănătății, O.B., împotriva sentinței civile nr. 344 din 18 februarie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și cererea de intervenție accesorie, formulată de Spitalul Clinic „Sfânta Maria”, în interesul recurenților.
Modifică sentința atacată, în sensul că obligă pe ministrul sănătății, O.B., să plătească amenda de 500 lei/zi de întârziere, începând cu data de 17 decembrie 2003, până la executarea întocmai a deciziei nr. 1861/2002, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge cererea recurenților, privind plata cheltuielilor de judecată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2004.