Şedinţa publică din data de 13 mai 2024
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Acţiunea disciplinară
Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul secţiei pentru judecători în materie disciplinară sub nr. x/2023, Inspecţia Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, pârâtei A. - judecător în cadrul Judecătoriei x pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. b), lit. g) teza I, lit. q) teza I şi lit. s) teza I din acelaşi act normativ.
2. Hotărârea secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii
Prin Hotărârea nr. 1J din 14 februarie 2024, secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, cu majoritate, s-a admis în parte acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtei A. - judecător în cadrul Judecătoriei x .
Astfel, în baza art. 273 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor a fost aplicată doamnei A.-judecător în cadrul Judecătoriei x , sancţiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură" pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. b), lit. g) teza I şi lit. q) teza I din acelaşi act normativ.
Totodată, a fost respinsă acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtei A.-judecător în cadrul Judecătoriei x pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza I din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, ca neîntemeiată.
A fost exprimată şi o opinie separată doar în ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, respectiv în sensul aplicării doamnei A. - judecător în cadrul Judecătoriei x a sancţiunii disciplinare constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 25% pentru o perioadă de 3 luni" pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. b), lit. g) teza I şi lit. q) teza I din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
3. Recursul exercitat împotriva hotărârii instanţei disciplinare
Împotriva Hotărârii nr. 1J din 14.02.2024, a formulat recurs pârâtei A. solicitând: (i) în principal, admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate; (ii) în subsidiar, admiterea recursului şi casarea, în parte, a hotărârii atacate şi aplicarea uneia dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 273 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 303/2022.
Învederează că, deşi Inspecţia Judiciară a solicitat un număr mai mare al înregistrărilor şedinţelor de judecată în care a prezidat în calitate de titular al completului C4 Penal şedinţele de judecată în materie penală, aceasta s-a rezumat a exemplifica doar şase şedinţe de cameră de consiliu în care pârâta a soluţionat propuneri de arestare preventivă şi o înregistrare trunchiată a şedinţei de judecată publică din 23.02.2023, în care cuvintele pârâtei au fost scoase din context, reproşându-i-se că foloseşte un ton ridicat faţă de inculpaţi în procedurile de soluţionare a propunerilor de arestare preventivă, dar şi în timpul şedinţei de judecată.
Arată că sesizarea privind atitudinea nedemnă faţă de inculpatul B. şi avocatul ales al acestuia, C., a fost formulată de avocatul D. la data de 15.03.2023, persoană care nu a participat la propunerea de arestare preventivă în dosarul nr. x/2023 şi care nu cunoştea modul de desfăşurare al şedinţei din Camera de Consiliu, neavând delegaţie în dosarul de arestare preventivă. Consideră că, în mod greşit a reţinut secţia de judecători în materie disciplinară în cuprinsul hotărârii că domnul avocat D., titularul sesizării, ar avea delegaţie în dosarul de arestare preventivă. Aşa cum rezultă din conţinutul delegaţiei ataşate la dosarul de sancţiune, delegaţie pe care a depus-o în copie la secţia de judecători în materie disciplinară, domnul avocat D. avea delegaţie în dosarul de urmărire penală nr. 1567/P/2023 şi nu în cel care privea propunerea de arestare preventivă a inculpatului E., respectiv în dosarul nr. x/2023, aflat pe rolul Judecătoriei x şi soluţionat de recurenta-pârâtă la data de 14.03.2023.
Prin urmare, invocă excepţia nulităţii absolute a sesizării Inspecţiei Judiciare formulate de acest avocat cu privire la atitudinea nedemnă a pârâtei în şedinţa de Cameră de Consiliu din data de 14.03.2023.
În ceea ce priveşte fapta prevăzută la art. 271 lit. b) din Legea nr. 303/2022, arată că din cuprinsul întregului material probator administrat în cauză, rezultă că înregistrările la care se face referire prin hotărârea contestată nu prezintă în integralitate modalitatea în care s-au derulat şedinţele de judecată, măsurile preventive dispuse, soluţiile pronunţate în căile de atac şi eventuale cereri de recuzare a recurentei formulate de către părţi (sub acest ultim aspect, arată că nu au fost identificate astfel de cereri).
Astfel, cu referire la tonul folosit în cadrul şedinţelor de judecată, solicită respingerea acestor susţineri, şi să se aibă în vedere şi circumstanţele particulare ale speţelor unde, dacă părţile sau reprezentanţii convenţionali ai acestora au folosit un ton ridicat, s-a impus, în opinia pârâtei, din partea preşedintelui de complet asigurarea poliţiei şedinţei de judecată.
În procesul de individualizare a sancţiunii disciplinare, solicită a se avea în vedere natura şi gravitatea abaterilor reţinute în sarcina pârâtei, consecinţele produse, precum şi circumstanţele de ordin personal ale acesteia.
În ansamblul actelor reţinute în conţinutul abaterii prevăzute de art. 271 lit. b) din Legea nr. 303/2022, consideră că faptele pentru care s-a dispus aplicarea sancţiunii disciplinare a excluderii din magistratură, faţă de specificul speţelor, nu prezintă o gravitate sporită şi nici o conduită reprobabilă din partea pârâtei. Învederează, în virtutea poziţiei sale, că a încercat să comunice cu părţile din dosar prin folosirea unui limbaj cât mai accesibil acestora şi prin a le atrage atenţia asupra consecinţelor faptelor lor.
Gravitatea abaterilor disciplinare trebuie apreciată, după cum se afirmă în memoriul de recurs, atât prin prisma presupuselor atitudini nedemne din timpul şi în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, dar şi din afara instituţiei, aspecte care nu denotă faptul că manifestările reţinute în sarcina sa ar fi depăşit limitele rezonabile ale comportamentului echilibrat, pretins unui magistrat.
Totodată, solicită a se avea în vedere la reindividualizarea sancţiunii circumstanţele personale ale recurentei-pârâte, precum vechimea în magistratură şi lipsa unei sancţiuni disciplinare anterioare. Consideră că natura şi gravitatea abaterilor reţinute în sarcina sa nu justifică aplicarea sancţiunii disciplinare celei mai aspre, respectiv a excluderii din magistratură. Apreciază că scopul punitiv şi de remediu al procedurii disciplinare poate fi atins prin aplicarea unei sancţiuni disciplinare dintre cele prevăzute la art. 273 lit. a)-e) din Legea nr. 303/2022, sancţiuni ce pot fi individualizate spre minimul perioadei pentru care este dispusă măsura mutării disciplinare.
În sprijinul comportamentului său în timpul şedinţelor de judecată ataşează, în original, o caracterizare semnată de 100 de avocaţi din cadrul Baroului x care au participat la şedinţele de judecată în materie penală prezidate de recurentă.
Referitor la sesizarea privind săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 alin. (1) lit. g), teza 1 şi a abaterii disciplinare prevăzute de art. 271. alin. (1), lit. q) teza 1 din Legea nr. 303/2022, arată că cele două sesizări cu privire la cele doua abateri disciplinare nu au fost conexate, aşa cum era corect procedural.
Arată că sesizarea Preşedintelui Tribunalului x din data de 24.04.2023, a urmat ca răspuns cererii de transfer la Judecătoria Braşov a pârâtei, pentru soluţionarea căreia CSM a solicitat evidenţa restanţelor în redactarea hotărârilor judecătoreşti ale judecătorului care doreşte să fie transferat, care au fost transmise Inspecţiei Judiciare.
Mai arată cu privire la abaterile disciplinare prevăzute de art. 271 alin. (1) lit. g), teza 1 şi lit. q) teza 1 că, până la data de 20.07.2023, a reuşit să motiveze toate dosarele penale restante aferente anului 2022. Menţionează că până la data la care a fost repartizată în cadrul secţiei Penale a Judecătoriei x (14.04.2022) a activat în cadrul secţiei Civile, unde a înregistrat restanţe fiind nevoită ca, în perioada aprilie 2022- octombrie 2022, să motiveze în paralel atât dosare civile, cât şi dosare penale, lucru care a determinat înregistrarea restanţelor în materie penală.
Referitor la stocul de dosare al celorlalte completuri, menţionează că doi dintre judecătorii titulari din cadrul secţiei penale au primit completuri nou-înfiinţate, motiv pentru care situaţia pârâtei nu poate fi comparată cu a acestor completuri, pârâta preluând un stoc de 194 de dosare la data de 14.04.2022 ale completului CP4 aparţinând altui judecător, promovat la Tribunalul x .
Menţionează că la 01.11.2022, două dintre completurile în materie penală din cadrul secţiei penale a Judecătoriei x au fost desfiinţate ca urmare a promovării a trei judecători la Tribunalul x , dosarele aferente acestor completuri fiind repartizate completurilor rămase în cadrul secţiei, aşa cum rezultă din hotărârile de colegiu ataşate recursului.
În aprecierea existenţei unor circumstanţe relevante în procesul de individualizare a sancţiunii disciplinare, solicită a se avea în vedere, faptul că, în perioada în care a înregistrat restanţele în redactare, judecătorii secţiei penale a Judecătoriei x au avut un volum foarte mare de cauze, caracterizate de complexitatea şi diversitatea specifice materiei penale, a căror instrumentare a generat serioase provocări în îndeplinirea atribuţiilor corelative funcţiei. În aceste condiţii, activitatea pârâtei, care are o vechime de 15 ani în magistratură, impune o evaluare nuanţată, în contextul în care consecinţele negative ale volumului de muncă s-au răsfrânt, atât asupra activităţii de redactare a hotărârilor judecătoreşti, cât şi asupra vieţii personale a pârâtei, complex de împrejurări care, în opinia sa, reprezintă o circumstanţă de natură a justifica aplicarea unei sancţiuni mai puţin severe decât cea aplicată prin hotărârea atacată.
În măsura în care se apreciază că deficienţa constatată în privinţa redactării hotărârilor judecătoreşti justifică şi impune recurgerea la elementele corective specifice regimului disciplinar, pentru considerente de proporţionalitate, în circumstanţele descrise, consideră că scopul răspunderii disciplinare poate fi atins prin aplicarea unei sancţiuni dintre cele prevăzute la art. 273 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 303/2022.
Mai arată că vechea sancţiune disciplinară ce i-a fost aplicată s-a radiat de drept şi, prin urmare, nu mai putea fi avută în vedere la individualizarea sancţiunii aplicate recurentei prin hotărârea atacată.
Pentru motivele arătate mai sus, solicită admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă: (i) în principal, admiterea recursului şi casarea hotărârii nr. 1 J/14.02.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023; (ii) în subsidiar, admiterea recursului şi casarea, în parte, a hotărârii atacate şi aplicarea uneia dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 273 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 303/2022.
4. Apărările formulate de părţi
Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Sub aspectul criticilor privind lipsa de interes a persoanei care a sesizat Inspecţia Judiciară, precizează că din cuprinsul hotărârii instanţei disciplinare se constată că a fost analizată excepţia lipsei de interes invocată de magistrat şi printr-o motivare amplă şi lipsită de echivoc a apreciat că aceasta este nefondată, .
Raportat la criticile invocate de recurentă referitoare la reţinerea în sarcina acesteia a abaterii disciplinare prevăzute de dispoziţiile art. 271 lit. b) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi al procurorilor, trebuie menţionat că prin modalitatea în care aceasta a înţeles să se manifeste în şedinţele de judecată din 22.12.2022, 23.01.2023,14.03.2023, 06.02.2023 şi 23.02.2023 în raport cu părţile din cauzele pe care le-a instrumentat, magistratul a depăşit cadrul legal de desfăşurare a procesului penal, făcând afirmaţii nepotrivite, lipsite de respect şi neadecvate statutului de magistrat.
Apărarea magistratului potrivit căreia a avut aceste manifestări, atitudini şi limbaj din cauza părţilor sau a apărătorilor, care la rândul lor nu au avut o atitudine corespunzătoare, nu poate fi reţinută având în vedere că judecătorul, pentru a păstra solemnitatea şedinţei de judecată, are la îndemână alte căi prevăzute de lege şi nu trebuie să răspundă cu un comportament necorespunzător.
Maniera în care doamna judecător a înţeles să comunice cu părţile din dosar, prin expresiile utilizate, denotă lipsă de respect şi excedează limitelor împuşc şi permise de exercitarea funcţiei de magistrat, aducând atingere onoarei şi probităţii profesionale, deşi magistratul a susţinut că a încercat să comunice într-un limbaj accesibil.
Susţinerea potrivit căreia magistratul a participat la un număr de 26 şedinţe penale şi la numeroase propuneri de arestare preventivă, iar Inspecţia Judiciară urmăreşte să generalizeze că magistratul ar avea în general o atitudine nedemnă nu poate fi reţinută de vreme ce înregistrările existente la dosarul cauzei atestă fără dubiu împrejurarea că magistratul a avut o atitudine contrară celei impuse de standardele exercitării profesiei în şedinţele de judecată menţionate în cuprinsul acţiunii disciplinare.
Faptul că părţile nu au formulat cereri de recuzare nu poate conduce la concluzia că magistratul ar fi manifestat o conduită conformă în exemplele menţionate în cuprinsul acţiunii disciplinare, părţile nefiind obligate să uzeze de această cale procedurală, ci dimpotrivă, fiind de datoria judecătorului să asigure caracterul echitabil al procedurii şi să nu determine părţile, prin modul în care se adresează acestora sau prin modul în care conduce şedinţa de judecată, să aibă îndoieli cu privire la imparţialitatea magistratului.
Nici susţinerea potrivit căreia soluţia dispusă în dosarele reţinute în cuprinsul acţiunii nu relevă că aceasta a încălcat vreun drept al inculpaţilor şi că ar fi manifestat părtinire la alegerea măsurii preventive nu poate fi reţinută întrucât ceea ce magistratului i s-a reproşat a vizat limbajul neadecvat al acestuia, care distorsionează normalitatea desfăşurării şedinţelor de judecată prin raportare la climatul şi solemnitatea care trebuie să caracterizeze actul de justiţie.
Contrar susţinerilor recurentei, apreciază că folosirea unui limbaj accesibil nu presupune ca expresiile utilizate să denote lipsă de respect şi să excedeze limitelor impuse şi permise de exercitarea funcţiei de magistrat, aducând atingere onoarei şi probităţii profesionale.
Împrejurarea că mai mulţi avocaţi din cadrul Baroului x au semnat o caracterizare a magistratului ce atestă comportamentul adecvat al acestuia nu este de natură a conduce la o altă concluzie, de vreme ce probele administrate au relevat că manifestările adoptate faţă de justiţiabili în şedinţele de judecată din datele de 22.12.2022, 23.01.2023, 14.03.2023, 06.02.2023 şi 23.02.2023 pot fi caracterizate ca incompatibile cu onoarea şi demnitatea profesiei de magistrat, fiind depăşite limitele unui comportament admis în interiorul unei instanţe.
În ceea ce priveşte abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022, probele administrate în cauză fac dovada faptului că modul specific de lucru adoptat de pârâtă a condus la temporizarea procedurilor judiciare în dosarele cu a căror soluţionare a fost învestită, conturându-se un management defectuos în gestionarea activităţii specifice.
Astfel, în perioada 14.04.2022 - 05.05.2023, doamna judecător a procedat la amânarea succesivă a pronunţării în 311 cauze penale (cu depăşirea termenelor legale.) Doamna judecător a dispus, în mod repetat, amânarea pronunţării hotărârilor, cu depăşirea termenului maxim legal de 30 zile prevăzut de art. 405 alin. (2) din C. proc. pen. în 278 cauze penale, acestea fiind soluţionate după trecerea unui număr de zile cuprins între 34 - 305 zile. De asemenea, doamna judecător, în 33 cauze penale, a amânat, în mod repetat, pronunţarea hotărârilor, cu depăşirea termenului maxim legal de 120 zile prevăzut de art. 391 alin. (3) din C. proc. pen., acestea fiind soluţionate după trecerea unui număr de zile cuprins între 123 - 215 zile.
Or, acest mod de lucru a avut ca efect prelungirea procedurii judiciare cu durate considerabile, creându-se premisele nesocotirii dreptului părţilor la un proces echitabil, magistratul dispunând amânarea succesivă a pronunţării, inclusiv în dosare care presupuneau soluţionarea cu celeritate. Procedura utilizată de recurentă conduce la concluzia certă că aceasta nu a studiat riguros cauzele cu care a fost învestită, iar modalitatea de instrumentare a cauzelor este de natură a conduce la concluzia că au fost afectate drepturile procesuale ale părţilor privind soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil; aceasta deoarece, în intervalul de timp în care cauzele s-au aflat pe rolul instanţelor pentru soluţionare, procedurile judiciare au fost întrerupte, împrejurare ce a determinat evident temporizarea soluţionării cauzelor.
Sub aspectul abaterii disciplinare prevăzute de dispoziţiile art. 271 lit. q) teza I din Legea nr. 303/2022, din datele statistice depuse la dosar a rezultat că, la data de 08.03.2023, pârâta înregistra întârzieri în redactarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în 181 de dosare penale, termenul legal prevăzut de art. 406 alin. (3) din C. proc. pen. fiind depăşit cu perioade cuprinse între 3 şi 223 zile.
Conform registrului de evidenţă a redactărilor hotărârilor, până la data de 28.05.2023, doamna judecător avea de redactat un număr de 239 hotărâri, mai mult cu 58 de hotărâri faţă de perioada anterioară, termenul legal prevăzut de art. 406 alin. (3) din C. proc. pen. fiind depăşit cu perioade cuprinse între 3 şi 324 zile.
Raportat la apărările invocate de magistrat referitoare la volumul de muncă şi la complexitatea cauzelor, acestea nu pot constitui o cauză de înlăturare a răspunderii disciplinare în condiţiile în care pârâta a avut un volum de muncă comparabil cu cel înregistrat de ceilalţi judecători din cadrul Judecătoriei x, secţia penală, încadrându-se în media înregistrată la nivelul secţiei. Astfel, din datele statistice comunicate de conducerea instanţei rezultă că, în perioada 14.04.2022 - 31.03.2023, pârâta a participat la un număr de 20 de şedinţe, a rulat 751 de dosare, dintre care au fost soluţionate şi repartizate spre redactare 693 de dosare.
În raport de datele statistice expuse anterior, intimata arată că operativitatea înregistrată în soluţionarea cauzelor şi complexitatea dosarelor repartizate spre soluţionare pârâtei nu relevă discrepanţe majore în raport cu ceilalţi judecători din cadrul Judecătoriei x, secţia penală de natură a constitui un element justificativ de natură a înlătura răspunderea disciplinară a magistratului.
În ceea ce priveşte gravitatea abaterilor disciplinare raportat la situaţia de fapt reţinută în acţiunea disciplinară a reieşit că magistratului i s-a reţinut săvârşirea a trei abateri disciplinare de o gravitate deosebită, abateri care nu au avut un caracter izolat, ci mai degrabă au conturat o caracteristică a atitudinii pârâtei, menţionându-se că magistratul a avut un comportament de natură a induce ideea unei funcţionări deficitare a sistemului judiciar, cu consecinţa directă a alterării opiniei publice cu privire la competenţa şi probitatea pe care, în mod legitim, orice persoană le aşteaptă de la judecătorii cărora le încredinţează apărarea drepturilor sale.
Numărul mare de fapte care se circumscriu laturii obiective a abaterilor disciplinare analizate şi persistenţa în adoptarea unui atitudini neconforme statutului de magistrat depăşesc semnificativ limitele rezonabile ale comportamentului echilibrat, pretins unui magistrat din perspectiva îndeplinirii atribuţiilor specifice funcţiei deţinute.
În ceea ce priveşte circumstanţele personale ale magistratului, arată că pentru a dispune aplicarea acestei sancţiuni, secţia pentru judecători în materie disciplinară a avut în vedere atât împrejurarea că magistratul a mai fost anterior sancţionat pentru aceeaşi faptă, cât şi consecinţele faptelor magistratului asupra actului de justiţie şi atitudinea acestuia faţă de obligaţiile profesionale care îi incumbă în virtutea funcţiei exercitate.
Susţinerea magistratului potrivit căreia a intervenit radierea de drept cu privire la fiecare dintre cele două sancţiuni disciplinare aplicate anterior, astfel că nu putea fi invocate în argumentarea instanţei referitoare la individualizare, este nefondată întrucât instanţa disciplinară a avut în vedere nu doar sancţiunile anterioare, ci şi gravitatea concretă a faptelor reţinute în sarcina sa.
În concluzie, apreciază că motivele invocate de către recurenta-pârată sunt nefondate şi că hotărârea atacată este legală întrucât cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind dată cu respectarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material şi procesual, motiv pentru care rugăm onorata instanţă să le respingă ca atare, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
Examinând hotărârea atacată, în raport cu motivele şi criticile formulate prin memoriul, cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în parte, după cum se va arăta în continuare.
Înalta Curte reţine că argumentele dezvoltate de recurenta-pârâtă în cererea de recurs vizează încălcarea normelor de drept substanţial, mai precis, neîntrunirea elementelor constitutive ale abaterilor disciplinare reţinute în sarcina sa, critici încadrabile în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. b) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, recurenta-pârâtă susţine, în esenţă, că nu a avut o atitudine nedemnă faţă de participanţii la procesele din şedinţele de judecată indicate prin hotărârea recurată.
Potrivit art. 271 lit. b) din Legea nr. 303/2022, constituie abatere disciplinară "atitudinile nedemne în timpul serviciului faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii."
Astfel, pentru existenţa acestei abateri disciplinare, este necesar ca, sub aspectul laturii obiective, judecătorul să fi avut o atitudine nedemnă faţă de unul dintre subiecţii pasivi expres enumeraţi de textul de lege, atitudine manifestată în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, iar, sub aspectul laturii subiective este necesar ca atitudinile respective să fie asumate de judecător în mod conştient şi voit sau acceptat.
Se circumscriu noţiunii de "atitudine nedemnă" în sensul prevăzut de art. 271 lit. b) din Legea nr. 303/2022, acele manifestări comportamentale contrare standardelor de conduită stabilite prin legi şi regulamente în sarcina magistraţilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 223 din Legea nr. 303/2022, "judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în profesie şi în societate. Relaţiile judecătorilor şi procurorilor la locul de muncă şi în societate se bazează pe respect şi bună-credinţă."
De asemenea, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor statuează că "Judecătorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor."
Codul de conduită judiciară, intitulat şi Principiile de la Bangalore, stabileşte printre standardele de conduită, aplicabile şi sistemului nostru judiciar, atât pentru judecători, cât şi pentru procurori, prevederi referitoare Ia imparţialitate şi etichetă care impun magistratului obligaţia de a adopta un comportament, atât în cadrul exercitării funcţiei, cât şi în afara acesteia, de aşa natură încât să menţină încrederea publicului, a juriştilor şi a justiţiabililor în corectitudinea şi imparţialitatea magistratului şi de a-şi exercita drepturile şi libertăţile cetăţeneşti în conformitate cu demnitatea funcţiei judiciare.
Prin Avizul nr. x din data de 19.11.2002 emis de Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni s-a apreciat că, pentru susţinerea independenţei juridice, atât la nivel instituţional cât şi la nivel individual, flecare magistrat trebuie să se comporte cu integritate atât în exerciţiul funcţiunii, dar şi în viaţa particulară.
În speţă, se impută pârâtei atitudinea contrară standardelor de conduită impuse magistraţilor în relaţiile profesionale cu participaţii la proces în timpul şedinţelor de judecată din datele de 22.12.2022, 23.01.2023, 14.03.2023, 06.02.2023 şi 23.02.2023.
Prin considerentele hotărârii recurate, secţia pentru judecători în materie disciplinară a prezentat în mod detaliat şi explicit faptele, astfel cum au rezultat din interpretarea întregului material probator administrat, reţinând încălcarea obligaţiilor profesionale şi urmările acestei încălcări şi constatând, în mod corect, incidenţa art. 271 lit. b) din Legea nr. 303/2022.
În ceea ce priveşte existenţa elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de acest text de lege, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei-pârâte prin motivele de recurs invocate sunt contrazise de actele şi lucrările dosarului.
Astfel, relativ la existenţa faptelor reţinute în sarcina judecătorului recurent, se reţine că instanţa de disciplină a făcut o apreciere corectă şi completă a materialului probator administrat nemijlocit, ca şi a celui rezultat în faza cercetării prealabile.
Situaţia de fapt, în mod just stabilită, a rămas neschimbată în recurs şi a reliefat clar conduita ilicită, vinovăţia, rezultatul prejudiciabil şi legătura de cauzalitate.
Semnificativ este faptul că recurenta însăşi nu neagă în totalitate producerea faptelor, acordând însă propria semnificaţie acestora.
Comportamentul şi maniera în care doamna judecător a condus şedinţele de judecată, concretizate prin afirmaţii şi expresii persiflante şi neprincipiale, folosirea unui ton neadecvat, iritant şi nervos au fost, în mod corect, apreciate ca fiind incompatibile cu onoarea şi demnitatea profesiei de magistrat, fiind depăşite limitele unui comportament admis în interiorul unei instanţe, astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. b) din Legea nr. 303/2022.
În acest context, comportamentul manifestat de doamna judecător în şedinţele de judecată din 22.12.2022, 23.01.2023, 14.03.2023, 06.02.2023 şi 23.02.2023 nu s-a circumscris nici dreptului preşedintelui de complet de a exercita poliţia şedinţei de judecată, atitudinile imputate depăşind cadrul legal reglementat.
Se reţine că recurenta-pârâtă afirmă, prin criticile de recurs, că poliţia şedinţei de judecată este o atribuţie a preşedintelui completului, instanţa supremă apreciind că această atribuţie trebuie să se realizeze în limitele normelor de conduită prevăzute de lege pentru magistraţi, cu utilizarea unui limbaj adecvat şi cu acordarea respectului cuvenit participanţilor la procedurile judiciare.
De altfel, apărările pârâtei judecător în sensul că le-a respectat tuturor inculpaţilor drepturile procesuale şi că, în contextul aducerii la cunoştinţă a drepturilor şi obligaţiilor pe care le aveau în faza procesuală în care se afla cauză, a fost posibilă formularea unor astfel de afirmaţii, dar cu scopul de a înţelege mai bine situaţia în care se aflau, precum şi împrejurarea că nu a mai avut astfel de atitudini, nu sunt de natură a exonera de răspunderea disciplinară, neputând constitui argumente pentru depăşirea obligaţiilor ce revin fiecărui judecător în exercitarea funcţiei.
Ca atare, se impune a se considera că atitudinea şi comportamentul în discuţie, sub aspectul laturii obiective, întrunesc cerinţele prevăzute de textul legal incriminator mai sus menţionat.
Şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, se constată că secţia pentru judecători în materie disciplinară a reţinut corect vinovăţia recurentei magistrat, sub forma intenţiei indirecte, aceasta rezultând din modul în care magistratul a înţeles să-şi încalce obligaţiile legale şi deontologice derivate din statutul de judecător, probele administrate dovedind existenţa elementului intenţional, volitiv, de natură a atrage răspunderea sa disciplinară.
Consecinţa imediată şi directă a acestor încălcări şi pe care recurenta încearcă să o minimalizeze constă în deteriorarea încrederii şi a respectului faţă de funcţia de judecător, cu consecinţa afectării imaginii justiţiei.
În raport cu cele expuse, nu se poate stabili că, în speţa dedusă judecăţii, instanţa de disciplină ar fi dat o greşită încadrare faptelor în discuţie.
Subsumată acestui motiv al recursului, este şi critica recurentei-pârâte care vizează lipsa interesului titularului sesizării, ca o condiţie a demarării acţiunii disciplinare şi încălcarea condiţiilor generale ale acţiunii civile, concordante dispoziţiilor art. 33 din C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, "Inspecţia Judiciară (...) poate fi sesizată în scris şi motivat de orice persoană interesată (...) în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori."
Conform art. 266 alin. (1) din Legea nr. 303/2004:
"Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii sau inspecţia Judiciară, direct sau prin conducătorii instanţelor ori parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale ori săvârşirea de către aceştia a unor bateri disciplinare."
Se reţine că la 24 aprilie 2023, a fost înregistrată la Inspecţia Judiciară - Direcţia de inspecţie pentru judecători sesizarea formulată de Tribunalul x, prin preşedinte, cu privire la activitatea doamnei judecător A. din cadrul Judecătoriei x.
În cuprinsul acestei sesizări se face referire la petiţia înaintată de către numitul D. şi înregistrată la 15 martie 2023 la Judecătoria x, prin care, în calitate de reprezentant convenţional al inculpatului E., în dosarul nr. x/2023, acesta a semnalat anumite aspecte ce vizau comportamentul şi atitudinea doamnei judecător A. în şedinţa de judecată din 14 martie 2023.
Din încheierea de şedinţă din data de 14 martie 2023 a reieşit că inculpatul E. a fost prezent personal, fiind asistat de doamna avocat C., în substituire pentru apărătorul ales, avocat D..
Prin urmare, se constată că susţinerea magistratului în sensul că sesizarea a aparţinut unui avocat care nu avea delegaţie de reprezentare a inculpatului în dosarul nr. x/2023 este nefondată.
De asemenea, nu poate fi primită nici susţinerea conform căreia aceste sesizări trebuiau conexate deoarece acestea au fost analizate într-un singur dosar disciplinar ce priveau acelaşi magistrat şi de către un inspector judiciar, nefiind constituite dosare diferite.
Pentru toate aceste considerente, instanţa disciplinară a reţinut în mod corect că sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. b) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Referitor la săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022, se reţine că legiuitorul a stabilit că reprezintă abatere disciplinară "nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor."
Art. 224 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor instituie în sarcina judecătorilor obligaţia de a rezolva lucrările în termenele stabilite şi de a soluţiona cauzele în termen rezonabil, în funcţie de complexitatea acestora.
Aceste obligaţii sau îndatoriri sunt prevăzute şi în Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor ca standarde de conduită, judecătorii fiind obligaţi să-şi îndeplinească cu competenţă şi corectitudine îndatoririle profesionale, să respecte îndatoririle cu caracter administrativ stabilite prin legi, regulamente şi ordine de serviciu. Totodată, judecătorii sunt datori să depună toate diligentele necesare în vederea îndeplinirii lucrărilor repartizate, cu respectarea termenelor legale, iar în cazul în care legea nu prevede, înăuntrul unor termene rezonabile (art. 12 şi 13 Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor).
Textul art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022 impune îndeplinirea cumulativă atât a condiţiei încălcării în mod imputabil din partea judecătorului a dispoziţiilor ce prevăd soluţionarea cu celeritate a cauzelor, cât şi condiţia caracterului repetat al acestei încălcări.
În ceea ce priveşte abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022, este de observat, cu titlu preliminar, că recurenta-pârâtă nu contestă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută în hotărârea atacată, ci formulează critici numai în ceea ce priveşte aprecierea caracterului imputabil al faptei, prin invocarea de circumstanţe legate de volumul de activitate, situaţia familială şi problemele de sănătate cu care s-a confruntat.
Criticile prin care recurenta-pârâtă tinde să demonstreze existenţa unei culpe scuzabile justificate de cauze obiective - precum volumul de activitate, complexitatea cauzelor şi problemele de sănătate - nu sunt de natură a demonstra contrariul aspectelor reţinute de instanţa de disciplină sub aspectul caracterului imputabil al conduitei profesionale a pârâtului.
Astfel, aşa cum rezultă din actele dosarului, în perioada 14.04.2022 - 05.05.2023, doamna judecător a procedat la amânarea succesivă a pronunţării în 311 cauze penale (evidenţiate în Anexa 2 aflată la filele x din lucrarea nr. 23-754 a Inspecţiei Judiciare) cu depăşirea termenelor legale.
În concret, doamna judecător a dispus, în mod repetat, amânarea pronunţării hotărârilor, cu depăşirea termenului maxim legal de 30 zile prevăzut de art. 405 alin. (2) din C. proc. pen. în 278 cauze penale, acestea fiind soluţionate după trecerea unui număr de zile cuprins între 34 - 305 zile.
De asemenea, doamna judecător a amânat, în mod repetat, pronunţarea hotărârilor, cu depăşirea termenului maxim legal de 120 zile prevăzut de art. 391 alin. (3) din C. proc. pen. în 33 cauze penale, acestea fiind soluţionate după trecerea unui număr de zile cuprins între 123 - 215 zile.
Astfel, dosarul penal nr. x/2022, având ca obiect infracţiunea de înşelăciune, a rămas în pronunţare la data de 26.05.2022, fiind amânată succesiv pronunţarea pentru o perioadă de 7 luni, respectiv până la data de 27.12.2022, când s-a dispus o soluţie de încetare a procesului penal.
În acelaşi sens, s-a reţinut că pârâta a dispus amânarea pronunţării în mod repetat, în mod nejustificat şi nescuzabil, pentru o durată de timp excesivă, după cum urmează: în dosarele nr. x/2021 şi nr. y/2022 amânarea succesivă a pronunţării s-a dispus pentru o perioadă 7 luni, în dosarele nr. x/2022, nr. y/2022, nr. z/2021, nr. w/2021, nr. t/2022 şi nr. 1830/233/2022 amânarea succesivă a pronunţării s-a dispus pentru o perioadă de 6 luni, în dosarele nr. x/2021 şi nr. y/2021 amânarea succesivă a pronunţării s-a dispus pentru o perioadă de 5 luni, iar în dosarul nr. x/2020 amânarea succesivă a pronunţării s-a dispus pentru o perioadă de 4 luni.
În circumstanţele expuse, întemeiat s-a reţinut că este îndeplinită latura obiectivă a abaterii disciplinare, iar, în privinţa laturii subiective, s-a reţinut atitudinea pasivă şi lipsită de fermitate a recurentei în aplicarea dispoziţiilor procedurale în pofida vechimii dosarelor şi a conduitei părţilor şi celorlalţi participanţi la judecată, magistratul prevăzând consecinţele şi acceptând producerea lor, dovadă în acest sens fiind lipsa de diligenţă şi de preocupare pentru soluţionarea cauzelor cu celeritate ori în cadrul unui termen rezonabil.
Apărările recurentei-pârâte, concentrate pe volumul mare de activitate, complexitatea cauzelor, conduita părţilor sau alte particularităţi ale cauzelor, nu pot primi relevanţa propusă şi nu sunt apte să înlăture caracterul imputabil al conduitei repetitive reprobabile a magistratului, care s-a răsfrânt în mod negativ asupra soluţionării cu celeritate a cauzelor, întrucât circumstanţele invocate în apărare nu se regăsesc în mod exclusiv în activitatea recurentei-pârâte ori în cauzele analizate în cadrul prezentei acţiuni disciplinare, ci sunt specifice întregului sistem judiciar şi activităţii oricărui judecător.
Astfel fiind, întemeiat a concluzionat instanţa de disciplină că sunt îndeplinite condiţiile de angajare a răspunderii disciplinare în sensul art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022, reţinând caracterul imputabil al modului în care, în mod repetat, în privinţa litigiilor analizate în cadrul acţiunii disciplinare, magistratul a înţeles să aplice normele procedurale de o manieră ce a avut drept consecinţă întârzierea procedurilor judiciare, apreciată în mod corect ca fiind de natură a aduce atingere principiului soluţionării cauzelor cu celeritate şi într-un termen rezonabil, prin nesocotirea obligaţiei ce revine judecătorului conform art. 21 din Constituţie, art. 5 alin. (2) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, art. 12 şi art. 13 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor şi art. 6 par. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Faţă de toate aceste considerente, se constată că amânarea pronunţării în modalităţile descrise are un caracter imputabil pârâtei, nefiind justificată de cauze obiective care să o circumscrie unei culpe scuzabile.
Sub aspectul laturii subiective, vinovăţia recurentei-pârâte rezultă din conduita pasivă adoptată pe parcursul soluţionării cauzelor expuse mai sus, precum şi din modul în care aceasta a înţeles să gestioneze activitatea, deşi dosarele menţionate înregistrau o vechime considerabilă în sistem.
Perioada şi motivele pentru care doamna judecător a dispus amânarea pronunţării în cauzele exemplificate mai sus, frecvenţa cazurilor în care a apelat la acest procedeu, conduc fără echivoc la concluzia că atitudinea psihică a acestuia faţă de acţiunile sale a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor.
În ceea ce priveşte săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q) teza I din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor s-a reţinut, că abaterea disciplinară reprezintă "neredactarea hotărârilor judecătoreşti sau a actelor judiciare ale procurorului, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege."
Abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. q) teza I din Legea nr. 303/2022, sub aspect obiectiv, constă în neîndeplinirea obligaţiei de a redacta hotărârile judecătoreşti în termenele prevăzute de lege, iar din punct de vedere al laturii subiective se impune ca aceste fapte să fie imputabile judecătorului, fiind exclusă orice cauză care exonerează magistratul de răspundere disciplinară.
Art. 224 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 instituie în sarcina judecătorilor obligaţia de a rezolva lucrările în termenele stabilite şi de a soluţiona cauzele în termen rezonabil, în funcţie de complexitatea acestora, respectarea termenului de redactare a hotărârilor judecătoreşti fiind inclusă în cadrul obligaţiilor care revin judecătorului.
Aşadar, sub aspectul laturii obiective a abaterii disciplinare, se reţine că potrivit art. 406 alin. (3) din C. proc. pen. "în cazurile în care rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, hotărârea se redactează de preşedinte sau de către alt membru al completului de judecată desemnat de preşedinte în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţarea minutei şi se semnează de toţi membrii completului de judecată şi de grefier."
Din datele statistice depuse la dosar a rezultat că la data de 08.03.2023, doamna judecător A. înregistra întârzieri în redactarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în 181 de dosare penale, termenul legal prevăzut de art. 406 alin. (3) din C. proc. pen. fiind depăşit cu perioade cuprinse între 3 şi 223 zile (evidenţiate în Anexa nr. 1 aflată la filele x din lucrarea nr. 23-754 a Inspecţiei Judiciare).
Conform registrului de evidenţă a redactărilor hotărârilor, până la data de 28.05.2023, doamna judecător avea de redactat un număr de 239 hotărâri, mai mult cu 58 de hotărâri faţă de perioada anterioară, termenul legal prevăzut de art. 406 alin. (3) din C. proc. pen. fiind depăşit cu perioade cuprinse între 3 şi 324 zile.
În consecinţă, având în vedere situaţia de fapt reţinută şi necontestată prin cererea de recurs, se reţine că instanţa disciplinară a apreciat, în mod corect, că s-a făcut dovada încălcării, în mod repetat, de către doamna judecător a termenului legal de redactare a hotărârilor judecătoreşti ce i-au revenit spre motivare.
Nerespectarea termenelor legale de redactare a hotărârilor de către judecător nu constituie însă singura cerinţă pentru a putea fi reţinută abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. q) teza I din Legea nr. 303/2022. Astfel, elementul psihologic ce precede şi însoţeşte fapta ilicită trebuie analizat şi sub aspectul imputabilităţii conduitei pârâtei judecător.
În lipsa unor criterii prevăzute de lege, în funcţie de care să se stabilească caracterul imputabil al încălcării dispoziţiilor legale referitoare la respectarea termenelor în care se efectuează lucrările, se vor avea în vedere toate aspectele care ţin de activitatea profesională desfăşurată de judecător în perioada de referinţă şi în raport de care să se constate, în concret, dacă această conduită este sau nu imputabilă acestuia. Analizând comparativ activitatea doamnei judecător A. prin prisma datelor statistice comunicate la dosar, secţia a reţinut că volumul de activitate înregistrat în perioada de referinţă a fost similar cu volumul celorlalţi judecători din cadrul secţiei penale a Judecătoriei x şi cu toate acestea, pârâta înregistra cele mai multe şi cele mai vechi restanţe în redactarea în termenul legal de hotărâri judecătoreşti. Totodată, numai doi dintre judecătorii secţiei figurau cu 4 respectiv, 11 hotărâri restante.
Prin urmare, volumul de activitate nu justifică, în mod obiectiv, numărul mare de hotărâri neredactate în termenul legal, relevantă fiind şi împrejurarea că termenul legal de redactare a fost depăşit în unele situaţii cu până la 324 zile.
Astfel, se reţine că, din perspectiva vechimii restanţelor înregistrate de doamna judecător, încheierea finală de cameră preliminară nr. 915 din data de 08.07.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, a fost redactată la data de 20.03.2023, termenul legal fiind depăşit cu 223 de zile. În aceeaşi situaţie sunt şi încheierile finale de cameră preliminară pronunţate în dosarele nr. x/2022; 4741/233/2022; 6239/233/2022; 6937/233/2022; 6938/233/2022; 6984/233/2022; 6985/233/2022; 6986/233/2022; 7053/233/2022; 7054/233/2022; 7456/233/2022; 7789/233/2022; 7784/233/2022 şi 7967/233/2022.
Mai mult, din datele statistice comunicate de conducerea administrativă a secţiei penale a Judecătoriei x a rezultat că există hotărâri pronunţate în dosare având ca obiect contestaţie durată proces, modificarea/încetarea obligaţiilor, contestaţii împotriva hotărârii judecătorului delegat, plângere soluţii de neurmărire/netrimitere în judecată, contestaţii la executare, cereri de reabilitare, confirmare renunţare la urmărire penală, respectiv recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine, în care depăşirea termenului legal de redactare este considerabilă.
În consecinţă, în mod judicios, instanţa disciplinară a reţinut că doamna judecător A. a înregistrat, în mod constant şi progresiv, întârzieri în redactarea hotărârilor judecătoreşti, intervalele de timp cu care a fost depăşit termenul de redactare fiind deosebit de mari, cu referire la cele mai multe hotărâri, aspect ce relevă o gestionare necorespunzătoare a activităţii specifice. Astfel, întârzierile înregistrate de către doamna judecător sunt disproporţionate atât sub aspectul duratei acestora, dar şi al numărului, prin raportare la ceilalţi judecători care îşi desfăşoară activitatea în cadrul secţiei penale a Judecătoriei x . În acest context, se reţine că volumul de activitate şi modul specific de lucru invocat nu sunt de natură să înlăture răspunderea disciplinară şi nu justifică în mod real situaţia de fapt reţinută şi necontestată de către doamna judecător, în condiţiile în care termenele prevăzute de lege pentru redactarea hotărârilor au fost depăşite în cazul unui număr considerabil de hotărâri şi cu perioade mari de timp.
Prin urmare, secţia a apreciat că această situaţie este rezultatul deficienţelor în activitatea judecătorului şi demonstrează faptul că pârâta nu a conferit suficientă importanţă prioritizării lucrărilor, prin redactarea hotărârilor raportat la data pronunţării acestora, cu consecinţe asupra duratei rezonabile a procesului penal.
Sub aspectul laturii subiective, se constată, din modul în care pârâta a înţeles să gestioneze întreaga sa activitate şi să facă aplicarea dispoziţiilor legale ce impuneau redactarea în termen a hotărârilor pronunţate, că atitudinea psihică a acesteia a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor.
Fapta săvârşită de pârâtă a avut consecinţe negative asupra drepturilor procesuale ale persoanelor care aveau calitatea de părţi în cauzele evidenţiate anterior.
Astfel, întrucât în calculul termenului rezonabil se are în vedere durata judecăţii, atât în primă instanţă cât şi în cursul căilor de atac, prin inactivitatea doamnei judecător constând în redactarea cu întârziere sau în neredactarea hotărârilor pronunţate, părţile au fost lipsite de elementul esenţial al aducerii la cunoştinţă a conţinutului hotărârilor judecătoreşti sub aspectul considerentelor, indispensabile în aprecierea de către acestea a argumentelor pro şi contra exercitării unei căi de atac.
Această situaţie s-a perpetuat pe o perioadă de mai multe luni de zile, astfel încât a fost prelungit termenul de soluţionare a cauzelor, fiind create premisele încălcării cerinţei derulării procedurilor judiciare într-o perioadă rezonabilă în sensul art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale.
În raport de argumentele de fapt şi de drept expuse pe larg anterior, secţia a reţinut că nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 406 alin. (3) din C. proc. pen., în modalităţile descrise anterior, are un caracter imputabil pârâtei, nefiind justificată de cauze obiective care să o circumscrie unei culpe scuzabile.
Pentru toate aceste considerente, s-a constatat că prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q) teza I din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Având în vedere considerentele prezentate mai sus, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că hotărârea secţiei pentru judecători este legală şi temeinică în ceea ce priveşte soluţia de admitere a acţiunii disciplinare, iar recursul declarat de recurentă este fondat doar în ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii aplicate.
La aplicarea sancţiunii, instanţa trebuie să se raporteze atât la circumstanţele reale identificate de cercetarea judecătorească, precum şi la circumstanţele personale ale recurentei.
În acest sens, Înalta Curte are în vedere circumstanţele profesionale ale magistratului cercetat, conturate de vechimea în magistratură de peste 15 ani.
Scopul imediat al sancţiunii este acela de a determina îndreptarea celui/celei care a comis o faptă disciplinară. De asemenea, sancţiunea constituie şi un mijloc de prevenţie atât pentru cel/cea sancţionat(ă), cât şi pentru societate că astfel de fapte nu vor mai fi comise.
Este de necontestat faptul că recurenta-pârâtă a avut o conduită profesională culpabilă, sub aspectul comportamentului faţă de părţile din cauză dar şi a componentei de redactare a hotărârilor judecătoreşti, care a produs consecinţe grave în privinţa drepturilor procesuale ale părţilor, afectând şi încrederea justiţiabililor în eficienţa sistemului judiciar, aspecte care reprezintă în sine deficienţe ale activităţii magistratului persistente în timp, ceea ce justifică aplicarea unei sancţiuni apte să îi atragă atenţia asupra atitudinii sale.
Totuşi, la aprecierea sancţiunii prezintă relevanţă şi faptul că în perioada de referinţă recurenta-pârâtă a înregistrat un volum de activitate considerabil privit în mod obiectiv şi independent de comparaţia cu judecătorii din aceeaşi instanţă, atât din punct de vedere al numărului de dosare, cât şi al complexităţii acestora. Astfel, se reţine că în perioada 14.04.2022-31.03.2023, pe completurile doamnei judecător A. au fost repartizate un număr de 751 de dosare, fiind soluţionate un număr de 693 de dosare.
În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii disciplinare, Înalta Curte reţine că scopul procedurii disciplinare, sub aspect punitiv şi preventiv, poate fi atins şi prin aplicarea sancţiunii constând în suspendarea din funcţie pe o perioadă de 6 luni pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. b), lit. g) teza I şi lit. q) teza I de Legea nr. 303/2022. Sancţiunea aplicată se consideră a fi de natură să o determine pe recurenta-pârâtă să îşi adapteze conduita profesională la standardele profesiei, în acord cu imperativul împlinirii aşteptărilor pe care societatea, în general, şi justiţiabilii, în particular, le au în relaţia cu autoritatea judecătorească, circumscrise criteriilor de calitate asociate actului de justiţie specific statului de drept.
Se are în vedere necesitatea aplicării graduale a sancţiunilor disciplinare, faptelor deduse judecăţii de faţă neputându-li-se nega caracterul serios şi grav, dar totodată nefiind de natură să excludă în mod absolut posibilitatea de redresare profesională.
Sancţiunea anterioară avută în vedere de intimat ca o formă de caracterizare a recurentei, contribuie la necesitatea aplicării unei sancţiuni dintre cele mai grave, combinat cu natura şi multitudinea faptelor reţinute în sarcina recurentei, fără însă a constitui precedent judiciar ca atare.
Legea nr. 303/2022 a instituit o serie de sancţiuni disciplinare aplicabile judecătorilor şi procurorilor, care pot fi impuse în mod gradual în funcţie de gravitatea abaterii săvârşite, excluderea din magistratură fiind cea mai aspră dintre acestea şi având, totodată, caracter permanent; perpetuitatea acestei sancţiuni serveşte unui scop legitim, acela de a conferi perenitate prestigiului profesiei şi imaginii justiţiei, efectele definitive ale sancţiunii excluderii din magistratură consolidând încrederea întregii societăţi în independenţa, imparţialitatea şi eficacitatea justiţiei. În acelaşi timp, efectul permanent al sancţiunii menţionate este adecvat finalităţii pe care şi-o propune, fiind, în principiu, o opţiune legală corespunzătoare, aptă să îndeplinească scopul legitim urmărit.
Cu toate acestea, trebuie să se asigure o proporţionalitate între gravitatea sancţiunii şi comportamentul culpabil calificat ca reprezentând abateri disciplinare; conform art. 5.1 din Carta europeană a statutului judecătorilor a Consiliului Europei, "scara sancţiunilor care pot fi impuse este prevăzută în statut şi trebuie să se supună principiului proporţionalităţii".
Pentru considerentele arătate, Completul de 5 judecători constată că hotărârea secţiei pentru judecători este legală şi temeinică în ceea ce priveşte soluţia de admitere a acţiunii disciplinare, iar recursul declarat de recurenta-pârâtă este fondat în ceea ce priveşte soluţia referitoare la sancţiunea aplicată, astfel că, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., hotărârea recurată va fi casată în parte, în sensul aplicării sancţiunii disciplinare constând în suspendarea din funcţie pe o perioadă de 6 luni pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. b), lit. g) teza I şi lit. q) teza I din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Totodată, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 52 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii:
"(8) În cazul în care secţia corespunzătoare, soluţionând acţiunea disciplinară, aplică sancţiunea disciplinară a suspendării din funcţie, prin aceeaşi hotărâre deduce durata suspendării din funcţie dispuse în condiţiile prezentului articol din durata sancţiunii disciplinare aplicate.
(9) Dispoziţiile alin. (8) sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul în care prin hotărârea judecătorească prin care se soluţionează recursul prevăzut la art. 51 alin. (3) s-a dispus înlocuirea sancţiunii disciplinare aplicate de secţia corespunzătoare cu sancţiunea disciplinară a suspendării din funcţie".
Aşadar, având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză, dar şi faptul că secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a dispus, în temeiul art. 197 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, suspendarea din funcţie începând cu data de 22.02.2024 a doamnei A. - judecător în cadrul Judecătoriei x , Înalta Curte va proceda la deducerea din durata sancţiunii disciplinare aplicate prin prezenta decizie durata suspendării dispuse în baza hotărârii nr. 352 din 21 februarie 2024 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A. împotriva Hotărârii nr. 1J din 14 februarie 2024 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară, în dosarul nr. x/2023.
Casează, în parte, hotărârea atacată şi, rejudecând:
În baza art. 273 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, aplică recurentei A. sancţiunea disciplinară constând în suspendarea din funcţie pe o perioadă de 6 luni pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. b), lit. g) teza I şi lit. q) teza I din acelaşi act normativ.
Menţine, în rest, celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Deduce din durata sancţiunii disciplinare aplicate prin prezenta decizie durata suspendării din funcţie a recurentei, dispuse în baza Hotărârii nr. 352 din 21 februarie 2024 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.