Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2022
Asupra recursurilor, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Acţiunea disciplinară:
Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul secţiei pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţia Judiciară a sesizat secţia pentru procurori în materie disciplinară ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, procurorului A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. t) teza a II-a din acelaşi act normativ.
2. Încheierea din 23 februarie 2023 pronunţată de secţia pentru procurori în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
În dosarul nr. x/2021, în faţa secţiei pentru procurori în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, pârâtul a depus note scrise prin care a invocat nulitatea procesului-verbal de finalizare a verificărilor prealabile din data de 20 august 2021, deoarece acestea s-au efectuat cu încălcarea dispoziţiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 republicată, fiind depăşit termenul de 45 de zile, fără a dispune prelungirea acestuia şi, implicit, nulitatea rezoluţiei de începere a cercetării disciplinare nr. 21-2398 din 27 august 2021, respectiv nulitatea rezoluţiei nr. 21-2398/a1 din 26 octombrie 2021 prin care s-a dispus exercitarea acţiunii disciplinare.
Prin încheierea nr. 15/P/2021 din 23 februarie 2022, secţia pentru procurori în materie disciplinară a respins, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii absolute a acţiunii disciplinare reţinând că în cauză a fost respectat termenul legal imperativ pentru efectuarea verificărilor prealabile prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, termen a cărui durată maximă este de 90 de zile.
Secţia pentru procurori în materie disciplinară a mai reţinut că în cauză nu a prezentat relevanţă că nu a existat o prelungire a termenului de 45 de zile, cu încă 45 de zile, până la 90 de zile, întrucât completarea verificărilor prealabile a presupus o nouă etapă care s-a circumscris perioadei cuprinse între data luării la cunoştinţă de către inspectorul judiciar a rezoluţiei de infirmare (în speţă, 9 august 2021) şi împlinirea termenului maxim de 90 de zile stabilit de lege pentru efectuarea verificărilor prealabile, respectiv 22 septembrie 2021.
Prin urmare, secţia pentru procurori în materie disciplinară a constatat că verificările prealabile, astfel cum au fost completate, au fost efectuate cu respectarea termenului prevăzut de lege pentru această etapă.
3. Hotărârea pronunţată de secţia pentru procurori în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin Hotărârea nr. 3P din 29 martie 2022 pronunţată de secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2021 s-a respins acţiunea Inspecţiei Judiciare ca neîntemeiată.
Astfel, având în vedere că excepţia nulităţii absolute a acţiunii disciplinare invocată în cauză a fost respinsă, secţia pentru procurori în materie disciplinară a soluţionat cauza pe fond, reţinând că ceea ce se impută domnului A. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este că nu a respectat normele procedurale privind competenţa după calitatea persoanei, respectiv dispoziţiile art. 881 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004 care stabilesc competenţa exclusivă a secţiei de investigare a infracţiunilor din justiţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de a efectua urmărirea penală pentru infracţiunile săvârşite de judecători şi procurori chiar şi în situaţia în care alături de aceştia sunt cercetate şi alte persoane. S-a reţinut că procurorul A. a emis ordonanţa de clasare nr. 202/P/2020, la 7 mai 2021 prin care a dispus clasarea cauzei cu privire la infracţiunea de cumpărare de influenţă, presupusă a fi săvârşită de către magistratul judecător B., întrucât fapta nu există în materialitatea ei, urmată de un proces-verbal de îndreptare a erorilor materiale constatate în cuprinsul ordonanţei. Ulterior, prin ordonanţa nr. 32/II/2/2021 din 23 iunie 2021, procurorul şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus infirmarea din oficiu a dispoziţiei de clasare întrucât presupusa infracţiune nu a constituit obiect al urmăririi penale în acea cauză, considerând menţiunile cu privire la această faptă ca fiind erori materiale evidente.
Pe de altă parte, s-a apreciat de către instanţa disciplinară că încălcarea unei norme de procedură nu ar fi putut fi reţinută de Inspecţia Judiciară decât în condiţiile în care aceasta ar fi fost stabilită în cadrul controlului ierarhic sau jurisdicţional iar rezoluţiile de începere a cercetării disciplinare şi de cea de exercitare a acţiunii disciplinare au fost dispuse deşi nu se lămurise aspectul care generase infirmarea iniţială a soluţiei de clasare, respectiv dacă procurorul cercetat disciplinar a efectuat acte de urmărire penală cu privire la infracţiunea de cumpărare de influenţă.
Secţia pentru procurori în materie disciplinară a constatat că fapta astfel cum a fost reţinută de Inspecţia Judiciară în sarcina pârâtului A. nu s-a circumscris elementului material al abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. t) teza a II-a raportat la art. 991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004. Astfel, secţia pentru procurori în materie disciplinară a reţinut că, sub aspectul laturii obiective, nu au fost întrunite elementele constitutive ale acestei abateri şi, pe cale de consecinţă, nu au fost întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de lege pentru a angaja răspunderea disciplinară a pârâtului din perspectiva abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II a raportat la art. 991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată.
Prin urmare, a fost respinsă acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtului A. ca neîntemeiată.
4. Recursul formulat de recurentul A.
Împotriva încheierii şi hotărârii menţionate la punctele anterioare, recurentul A. a formulat recurs, arătând că încheierea şi hotărârea atacate sunt nelegale.
Apreciază că, în cauză, este aplicabil motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în sensul că secţia pentru procurori în materie disciplinară a dat o greşită interpretare normelor de drept material în vigoare la momentul judecăţii, respectiv prevederilor art. 45 din Legea nr. 317/2004 republicată.
Recurentul consideră că raţionamentul secţiei de procurori în materie disciplinară în raport cu dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 317/2004 republicată, a fost greşit şi a condus la respingerea ca neîntemeiată a acţiunii disciplinare deşi se impunea respingerea acesteia ca nelegală.
Prin memoriul de recurs, recurentul reiterează susţinerea conform căreia termenul de 45 zile nu a fost respectat şi că, fără prelungirea acestuia, procesul-verbal din 20 august 2021 de finalizare a verificărilor prealabile, rezoluţia nr. x din 27 august 2021 prin care s-a dispus începerea cercetării disciplinare şi rezoluţia nr. 21-2398/al din 26 octombrie 2021 prin care s-a dispus exercitarea acţiunii disciplinare sunt nule absolut.
Recurentul susţine că pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară nu s-a avut în vedere incidenţa a două feluri de termene, respectiv a termenelor de decădere prevăzute de Legea nr. 317/2004 republicată, (de exemplu, cele reglementate la art. 45 din lege) şi a termenelor administrative de recomandare prevăzute de Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară aprobate prin Ordinul nr. 51 al inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare, reglementate de art. 9 din norme.
Prezentând cronologia faptelor din dosar, recurentul arată că sesizarea din oficiu a inspectorului şef s-a realizat la 23 iunie 2021 fiind înregistrată la Inspecţia Judiciară sub nr. C21-1070 şi pentru care inspectorul-şef a fixat un termen administrativ de 5 zile pentru soluţionare. Lucrarea de inspecţie avea ca obiect efectuarea verificărilor prealabile, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) şi (3) din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie.
Primul inspector căruia i s-a distribuit lucrarea de inspecţie a invocat motive de incompatibilitate iar lucrarea nr. 21-2398 a fost redistribuită inspectorului C. care, invocând volumul de activitate, prin referatul nr. x-2398 din 24 iunie 2021 a solicitat în temeiul art. 9 alin. (1) şi (4) din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie, "prelungirea termenului de soluţionare a lucrării". Recurentul consideră că această solicitare de prelungire se referă la termenul administrativ de 5 zile acordat iniţial de către inspectorul-şef şi nu la termenul de 45 de zile, prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 republicată.
Prin ordinul rezolutiv de pe referatul de la 24 iunie 2021, inspectorul-şef a aprobat prelungirea termenului de soluţionare a lucrării cu 15 zile. Recurentul consideră că acest termen de 15 zile este unul administrativ, reglementat de prevederile art. 9 alin. (1) din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie, potrivit cărora "Inspectorul-şef stabileşte, în cazurile în care apreciază necesar, un termen de soluţionare mai scurt decât cele prevăzute expres de lege", care se încadrează în termenul de 45 de zile fixat de lege.
Mai departe, la 14 iulie 2021, inspectorul a încheiat un proces-verbal de finalizare a verificărilor prealabile. Recurentul arată că a fost respectat termenul de recomandare fixat de inspectorului-şef privind soluţionarea lucrării.
Prin rezoluţia nr. 21-2398 din 14 iulie 2021, inspectorul a dispus clasarea sesizării motivând că aspectele semnalate nu conturează elementele constitutive ale niciuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004 republicată, însă, la 4 august, directorul Direcţiei de inspecţie pentru procurori a avizat negativ această rezoluţie considerând verificările prealabile incomplete.
La 5 august 2021, inspectorul-şef a dispus în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, infirmarea rezoluţiei nr. 21-2398 din 14 iulie 2021 şi completarea verificărilor prealabile de acelaşi inspector în termen de 10 zile (termen administrativ, de recomandare reglementat de prevederile art. 9 alin. (1) din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, potrivit cărora "Inspectorul-şef stabileşte, în cazurile în care apreciază necesar, un termen de soluţionare mai scurt decât cele prevăzute expres de lege".
Arată că termenul de decădere de 45 zile prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 republicată, s-a împlinit la 8 august 2021 (duminica). Acest termen nu se întrerupe pe perioada cuprinsă între data emiterii rezoluţiei de clasare şi data infirmării acesteia în procedura avizării, întrucât legea nu reglementează atare posibilitate.
Calculul termenului s-a făcut potrivit art. 181 C. proc. civ., astfel că nu a intrat în calcul ziua în care a început să curgă termenul, nici ziua în care acesta s-a împlinit. Potrivit art. 181 alin. (2) din C. proc. civ., termenul s-a prelungit până în prima zi lucrătoare care a urmat, respectiv 9 august 2021, până la care inspectorul trebuia să solicite prelungirea termenului de 45 de zile, prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 republicată.
Recurentul arată că această reglementare a fost extinsă şi asupra verificărilor prealabile deoarece acestea precedă procedura cercetării disciplinare care stă la baza acţiunii disciplinare.
Din actele de cercetare disciplinară a rezultat că termenul de 45 de zile prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 republicată, s-a împlinit la 9 august 2022 nefiind prelungit pentru a continua verificările prealabile şi care au fost finalizate la 20 august 2021.
Consideră că termenul de 10 zile, fixat de către inspectorul-şef, este un termen administrativ, cu caracter de recomandare, aspect despre care afirmă că reiese şi din împrejurarea că acest termen a curs de la luarea la cunoştinţă a rezoluţiei de infirmare a inspectorului-şef din 5 august 2021 de către acelaşi inspector judiciar pentru completarea verificărilor prealabile.
Or, după primirea rezoluţiei infirmate inspectorul trebuia să verifice dacă se afla în termenul de 45 zile, să aprecieze dacă termenul de 10 zile fixat de inspectorul şef se încadrează în acest termen, în caz contrar, trebuia să solicite prelungirea termenului de 45 zile cu încă 45 zile întrucât un termen legal cu caracter imperativ, prevăzut sub sancţiunea decăderii, nu poate fi completat cu un termen administrativ.
Termenul imperativ curge de la luarea la cunoştinţă a rezoluţii şi până la emiterea rezoluţiei de infirmare a inspectorului-şef din 5 august 2021.
Prin urmare, consideră că nu se poate susţine sau interpreta că termenul de 10 zile acordat de către inspectorul-şef putea fi o prelungire a termenului legal de 45 de zile.
Mai mult, prelungirea termenului imperativ de 45 de zile are un caracter excepţional şi, potrivit dispoziţiilor legale, se impunea să fie solicitată de către inspectorul judiciar care să prezinte motivele temeinice care ar fi justificat o astfel de prelungire, condiţie ce era obligatorie potrivit art. 45 alin. (3) din lege, teza finală:
"…dacă există motive întemeiate care justifică această măsură".
Având în vedere că rezoluţia de clasare dispusă iniţial a fost infirmată de către inspectorul-şef, consideră că termenul de 45 zile a curs în continuare de la data sesizării respectiv de la 23 iunie 2021 iar completarea verificărilor prealabile trebuia să fie efectuată în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 republicată, întrucât acest termen are un caracter imperativ.
Revenind la cronologia din prezenta speţă, menţionează că din procesul-verbal încheiat de domnul inspector judiciar la 20 august 2021 rezultă că verificările prealabile au fost completate, fiind finalizate la 20 august 2021, deşi termenul s-a împlinit la 9 august 2021, fără a fi prelungit conform dispoziţiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, republicată.
Ulterior, prin rezoluţia nr. 21-2398 din 27 august 2021, s-a dispus începerea cercetării disciplinare.
Concluzionând, recurentul arată că nulitatea procedurii verificării prealabile atrage şi nulitatea cercetării disciplinare, astfel încât, atât rezoluţia de începere a cercetării disciplinare, cât şi rezoluţia prin care s-a dispus exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în vederea soluţionării acţiunii disciplinare, sunt lovite de nulitate absolută; de aceea, recurentul apreciază că se impune respingerea acţiunii disciplinare ca nelegală.
Faţă de motivele invocate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 23 februarie 2022 şi a Hotărârii nr. 3P din 29 martie 2022, pronunţate de secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2021 şi rejudecând, admiterea excepţiei nulităţii acţiunii disciplinare şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii disciplinare ca nelegală.
Solicită obligarea Inspecţiei Judiciare la plata cheltuielilor de judecată.
5. Recursul formulat de Inspecţia Judiciară
Recurenta Inspecţia Judiciară a formulat recurs solicitând admiterea recursului şi casarea Hotărârii nr. 3P din 29 martie 2022 a secţiei pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii şi reţinerea spre rejudecare a acţiunii disciplinare; în rejudecare, a solicitat admiterea acţiunii disciplinare promovată împotriva domnului A., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 republicată şi aplicarea unei sancţiuni disciplinare din cele prevăzute de art. 100 din acelaşi act normativ.
Recurenta Inspecţia Judiciară consideră că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, în ceea ce priveşte soluţia adoptată de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, de respingere a acţiunii disciplinare privind săvârşirea de către procurorul A. a abaterii disciplinare prevăzută de dispoziţiile art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 raportat la probele administrate în cauză.
În drept, invocă motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Criticile din memoriul de recurs, care vizează fondul cauzei, fac referire la rezoluţia din 26 octombrie 2021 dată în lucrarea nr. 21-2398/a1 prin care s-a reţinut că fapta recurentului A. de a nu respecta normele procedurale privind competenţa după calitatea persoanei, respectiv dispoziţiile art. 881 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004 republicată, care stabilesc competenţa exclusivă a secţiei de investigare a infracţiunilor din justiţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de a efectua urmărirea penală pentru infracţiunile săvârşite de judecători şi procurori chiar şi în situaţia în care alături de aceştia sunt cercetate şi alte persoane întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 republicată, constând în "exercitarea funcţiei cu gravă neglijenţă dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni".
Inspecţia Judiciară susţine că fapta cercetată nu a fost rezultatul unei simple erori materiale produse în procesul de tehnoredactare a lucrărilor din dosarul cu nr. x/2020 reunit cu dosarul nr. x/2020, aşa cum susţine pârâtul, susţinere care a fost însuşită şi de instanţa disciplinară în mod greşit.
Inspecţia Judiciară mai arată că apărările domnului procuror A. nu pot fi primite întrucât acesta a avut reprezentarea faptului că lucrarea priveşte un magistrat încă de la investirea cu soluţionarea lucrării penale nr. 433/VIII-1 din 11 decembrie 2020, având ca obiect plângerea penală formulată de magistratul judecător B. şi, prin urmare, a schimbat încadrarea juridică a faptei reclamate de magistratul judecător din ameninţare în trafic de influenţă şi, ulterior, a apreciat că cercetările trebuie efectuate şi cu privire la infracţiunea de cumpărare de influenţă.
Făcând referire la prevederile art. 305 din C. proc. pen., intimata-recurentă consideră că procurorul care constată că nu este competent să soluţioneze o cauză penală cu care a fost sesizat are obligaţia să dispună de îndată declinarea competenţei de soluţionare către organul de urmărire penală competent; or, recurentul-intimat A. nu a procedat în acest mod.
De asemenea, menţionează că procesul-verbal de îndreptare a erorii materiale din 7 iunie 2021 cu propunere de infirmare parţială a ordonanţei nr. x/P/2020 au fost întocmite de procurorul A. după comunicarea soluţiei din dosarul nr. x/2020 judecătorului B., şi doar în urma solicitării acesteia din 27 mai 2021, de a i se comunica dacă în cauză au fost dispuse măsuri de supraveghere tehnică care să o vizeze şi totodată să i se comunice data la care poate consulta dosarul cauzei.
Inspecţia Judiciară consideră că hotărârea instanţei disciplinare prin care s-a reţinut că faptei imputate recurentului-intimat procuror îi lipseşte un element constitutiv, respectiv latura obiectivă a abaterii disciplinare şi că situaţia care a generat cercetarea disciplinară a intimatului este rezultatul unei erori materiale produse în procesul de tehnoredactare a lucrărilor din dosarul cu nr. x/2020 reunit ulterior cu dosarul nr. x/2020, validează un anumit tip de comportament care ar putea fi adoptat ulterior şi de alţi procurori.
6. Întâmpinarea formulată de recurentul-intimat A.
Recurentul-intimat A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Inspecţia Judiciară.
Prin întâmpinare, recurentul prezintă istoricul faptelor sesizate şi arată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii sale disciplinare în temeiul dispoziţiilor art. 99 lit. t) teza a II-a coroborat cu art. 991 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
În ceea ce priveşte recursul formulat de A.:
Conform art. 499 din C. proc. civ., examinând hotărârea şi încheierea de şedinţă atacate, în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate prin cererile de recurs formulate, cu dispoziţiile legale incidente, precum şi cu Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 381 din 31 mai 2018 - care consacră caracterul devolutiv al căii de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită - Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 23 februarie 2022 şi a Hotărârii nr. 3P din 29 martie 2022 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/2021 este fondat, în sensul considerentelor arătate în continuare.
Criticile recurentului A. privesc soluţia dată prin încheierea din 23 februarie 2022, prin care secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a respins, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii absolute a acţiunii disciplinare ca urmare a depăşirii termenului de 45 de zile de efectuare a verificărilor prealabile, reglementat de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004.
Înalta Curte reţine faptul că, potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 republicată, în forma în vigoare la data desfăşurării verificării şi cercetării disciplinare:
"(3) Aspectele semnalate potrivit alin. (1) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecţiei Judiciare, în cadrul căreia se stabileşte dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 45 de zile de la data sesizării Inspecţiei Judiciare, potrivit alin. (1). Inspectorul-şef poate dispune prelungirea termenului de efectuare a verificării prealabile, cu cel mult 45 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură.".
Aşa cum rezultă din modul de redactare a normelor şi din interpretarea literală a acestora, prevederile legale citate consacră termene legale imperative.
În acelaşi sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în jurisprudenţa consacrată în materie disciplinară (Decizia nr. 50 din 25 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2018):
"nerespectarea de către autoritatea recurentă, Inspecţia Judiciară, în desfăşurarea activităţii sale, a acestor norme atrage, sancţiunea nulităţii, ca urmare a înfrângerii dispoziţiilor regulamentare şi legale aplicabile, lipsindu-se actul juridic astfel întocmit de efectele urmărite la întocmirea lui; instituţia juridică a nulităţii nu este specifică doar C. proc. civ., ci intervine în cazul oricărui act juridic civil, indiferent de natura lui, inclusiv în cazul actului administrativ".
Mai mult, în forma modificată a textului, ca urmare a adoptării Legii nr. 234/2018, dispoziţiile art. 45 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 prevăd că "Termenele stabilite de prezentul articol sunt prevăzute sub sancţiunea decăderii", în cauză fiind vorba despre termenul în care trebuie efectuate verificările, respectiv de "cel mult 45 de zile de la data sesizării Inspecţiei Judiciare", care poate fi prelungit cu "cel mult 45 de zile".
Înalta Curte reţine, în acord cu instanţa disciplinară, că dispoziţiile legale citate anterior instituie termene care se impun a fi interpretate în mod restrictiv şi că raţiunea instituirii unui interval de timp pentru efectuarea verificărilor prealabile se reflectă în principiul respectării protecţiei magistratului care nu poate fi cercetat disciplinar pe o perioadă nedeterminată de timp.
În acest sens, termenul legal pentru efectuarea verificărilor prealabile este de 45 de zile conform prevederilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, republicată. Acest termen poate fi prelungit cu cel mult 45 de zile, de către inspectorul-şef dacă există motive întemeiate care justifică această măsură.
În speţă, verificările prealabile iniţiale au fost începute prin sesizarea din oficiu şi au fost finalizate la 14 iulie 2021, prin rezoluţia nr. 21-2398 din 14 iulie 2021 prin care inspectorul judiciar a dispus clasarea sesizării.
Din actele dosarului rezultă că, la 5 august 2021, inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare, prin rezoluţie, a infirmat rezoluţia iniţială şi a dispus completarea verificărilor de către acelaşi inspector, în termen de 10 zile. Completarea verificărilor dispuse de inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare a fost finalizată la 20 august 2021.
Or, termenul legal în care ar fi putut fi efectuate verificările prealabile în lucrarea analizată în cauză, pentru care a fost exercitată acţiunea disciplinară, raportat la termenul de 45 de zile de la sesizarea Inspecţiei Judiciare, respectiv 23 iunie 2021, calculat potrivit celor de mai sus, s-a împlinit la 8 august 2021. Deoarece această zi era nelucrătoare (duminica) termenul s-a prelungit până în prima zi lucrătoare care a urmat, respectiv 9 august 2021.
Se constată că procedura verificărilor prealabile s-a finalizat la 20 august 2021, peste termenul care s-a împlinit la 9 august 2021. De asemenea, se reţine că termenul iniţial de 45 de zile impus pentru efectuarea verificărilor prealabile nu a fost prelungit, de către inspectorul-şef, prin procedura expres prevăzută de art. 45 alin. (3) teza finală din Legea nr. 317/2004 republicată, la solicitarea motivată a inspectorului judiciar.
Se mai reţine că termenul prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 republicată nu s-a întrerupt între data emiterii rezoluţiei de clasare şi data infirmării acesteia în procedura avizării şi confirmării prevăzută de art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 republicată, întrucât legea nu permite şi nu reglementează această posibilitate, ci, astfel cum s-a arătat, prevede doar posibilitatea prelungirii lui printr-un act decizional al inspectorului şef, în baza unor motive întemeiate.
Prin urmare, completarea verificărilor prealabile, după infirmarea de către inspectorul-şef a rezoluţiei de clasare trebuia să fie efectuată înăuntrul termenului de 45 de zile prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 republicată, întrucât acest termen are un caracter imperativ sau putea fi efectuată după o solicitare formulată în baza art. 45 alin. (3) ultima teză din lege.
Aceasta, întrucât art. 45 din Legea nr. 317/2004 republicată nu prevede un alt termen, distinct, în care se pot completa verificările prealabile după infirmarea în procedura de avizare şi confirmare a rezoluţiei de clasare şi, datorită caracterului imperativ al acestor dispoziţii, nu se poate face analogie cu alte dispoziţii legale şi, dacă legea nu permite în mod expres aceasta, nici nu se pot completa cu alte prevederi legale, cum ar fi dispoziţiile cuprinse în Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie, act juridic cu putere infralegală, care instituie termene administrative în derularea procedurilor de lucru ale Inspecţiei Judiciare.
În ceea ce priveşte procedura distinctă de avizare şi confirmare reglementată de art. 451 din Legea nr. 317/2004 republicată, când rezoluţia de clasare confirmată de către inspectorul-şef a fost comunicată persoanei care a formulat sesizarea, în situaţia în care aceasta din urmă formulează plângere, iar inspectorul-şef admite plângerea şi dispune completarea verificărilor, Legea nr. 317/2004 republicată, la art. 451 alin. (2) lit. b) prevede în mod expres, cu titlu de excepţie, un nou termen de cel mult 30 de zile pentru efectuarea completării de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.
Se reţine că în această situaţie legiuitorul a instituit un nou termen în care să se completeze verificările prealabile, întrucât rezoluţia de clasare, confirmată de către inspectorul-şef, se comunică persoanei care a formulat sesizarea, comunicare care se efectuează într-o perioadă de timp variabilă, astfel că termenul imperativ cu durata de maxim 90 de zile pentru efectuarea verificărilor prealabile, care are un caracter unitar şi curge neîntrerupt, se poate împlini din motive neimputabile Inspecţiei Judiciare.
Înalta Curte reţine că cele două proceduri sunt distincte iar dispoziţiile cu caracter imperativ din cele două articole de lege nu pot fi aplicate prin analogie, nu se pot completa şi nu se pot modifica dacă legea nu prevede în mod expres aceasta.
Prin urmare, se apreciază că a fost încălcat termenul de decădere de 45 de zile pentru efectuarea verificărilor prealabile, prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 republicată, care atrage sancţiunea nulităţii absolute a tuturor actelor efectuate după expirarea termenului în care puteau fi efectuate verificările prealabile, respectiv a procesului-verbal din 20 august 2021 de finalizare a verificărilor prealabile şi nulitatea absolută a rezoluţiei nr. x din 27 august 2021 prin care s-a dispus începerea cercetării disciplinare şi nulitatea absolută a rezoluţiei nr. 21-2398/a1 din 26 octombrie 2021 prin care s-a dispus exercitarea acţiunii disciplinare.
Aşadar, nulitatea absolută a procesului-verbal din 20 august 2021 de finalizare a verificărilor prealabile, pentru nerespectarea termenului de 45 de zile prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 republicată, are consecinţe directe asupra validităţii tuturor actelor întocmite ulterior, atrăgând nulitatea absolută a acţiunii disciplinare, în concordanţă cu dispoziţiile art. 177 alin. (2) şi art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora nulitatea nu poate fi acoperită dacă a intervenit decăderea ori o altă sancţiune procedurală sau dacă se produce ori subzistă o vătămare.
Având în vedere cele anterior arătate, Înalta Curte va constata nulitatea absolută a acţiunii disciplinare formulate de Inspecţia judiciară împotriva pârâtului A..
Cele mai sus-menţionate sunt în concordanţă cu jurisprudenţa constantă, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a reţinut:
"jurisprudenţa în materie disciplinară a stabilit că actul de sesizare a instanţei disciplinare (rezoluţia de exercitare a acţiunii disciplinare) este un act procesual ce poate fi cenzurat (sub aspectul nulităţii) de instanţa sesizată, validitatea acestui act depinzând de validitatea actelor anterioare din procedura administrativă disciplinară; instanţa disciplinară este competentă să cenzureze validitatea actului de sesizare a instanţei şi validitatea actelor anterioare acestuia, pe care el se întemeiază (Deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători nr. 111 din 13 iulie 2020, nr. 312 din 4 decembrie 2017 şi nr. 50 din 25 februarie 2019)".
În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, coroborate cu cele ale art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva încheierii din 23 februarie 2022 şi a Hotărârii nr. 3P din 29 martie 2022 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/2021; va casa încheierea din 23 februarie 2022 şi Hotărârea nr. 3P din 29 martie 2022, pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/2021, iar, în rejudecare, va admite excepţia nulităţii acţiunii disciplinare, constatându-se nulitatea absolută a acţiunii disciplinare.
Având în vedere cele reţinute anterior, constatându-se nulitatea absolută a acţiunii disciplinare, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte ce ţin de fondul cauzei, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Inspecţia Judiciară împotriva Hotărârii nr. 3P din 29 martie 2022 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/2021.
Reţinând că recurentul-intimat A. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON, reprezentând servicii de consultanţă juridică, asistenţă şi reprezentare la termenul de judecată a recursului, iar cheltuielile de judecată efectuate în faza procesuală a recursului au fost dovedite prin factura fiscală nr. x din 4 februarie 2022 şi dovada de plată aferentă acesteia, Înalta Curte va obliga intimata-recurentă Inspecţia Judiciară, ca parte căzută în pretenţii potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., la plata sumei de 2.000 RON către recurentul-intimat A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Inspecţia Judiciară împotriva Hotărârii nr. 3P din 29 martie 2022 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/2021.
Admite recursul declarat de A. împotriva încheierii din 23 februarie 2022 şi a Hotărârii nr. 3P din 29 martie 2022 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/2021.
Casează încheierea din 23 februarie 2022 şi Hotărârea nr. 3P din 29 martie 2022, pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/2021.
Constată nulitatea absolută a acţiunii disciplinare.
Obligă recurenta Inspecţia Judiciară la plata cheltuielilor de judecată către recurentul A. în cuantum de 2.000 RON.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2022.