S-auluat în examinare recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bihor în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice și de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Oradea în reprezentarea Direcției Generale a Vămilor împotriva sentinței nr.295/CA/2001 – P din 21 decembrie 2001 a Curții de Apel Oradea.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Oradea, ambii reprezentați de consilierul juridic L.A. și Direcția Generală a Vămilor reprezentată de consilierul juridic C.A., lipsind recurenta Direcția Regională Vamală Interjudețeană Oradea, intimata reclamantă SC „Z.C.” SA, precum și intimatul pârât Biroul Vamal Oradea.
Procedura completă.
Consilierul juridic L.A. a solicitat admiterea recursului declarat de Direcția Generală a județului Bihor în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice potrivit motivelor dezvoltate în scris, casarea sentinței atacate și pe fond, respingerea acțiunii.
A cerut de asemenea, admiterea recursului declarat de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Oradea.
Consilierul juridic C.A. a pus concluzii pentru admiterea recursului declarat de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Oradea în reprezentarea Direcției Generale a Vămilor, casarea hotărârii atacate și pe fond, respingerea acțiunii. A cerut de asemenea și admiterea recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bihor în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice.
Procurorul a pus concluzii pentru respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.295/CA/2001-P pronunțată la data de 21 decembrie 2001, în dosarul nr.3827/CA/2001, Curtea de Apel Oradea – Secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamanta SC „Z.C.” SA și a anulat decizia nr.1368 din 11 septembrie 2001 emisă de Ministerul Finanțelor Publice și actele de constatare nr.1450, 1452 și 7542 din 22 iunie 2001 încheiate de Biroul Vamal Oradea.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Prin actele de constatare nr.1450, 1451 și 7542 din 22 iunie 2001, Biroul Oradea a stabilit în sarcina societății comerciale obligații anuale în sumă totală de 604.070.010 lei reprezentând:
- 423.611.496 lei datorie vamală;
- 180.458.514 lei majorări de întârziere aferente datoriei vamale.
Ministerul Finanțelor Publice, prin decizia nr.1368 din 11 septembrie 2001 a respins contestația formulată de societatea comercială, cu motivarea că aceasta, desfășurând operațiuni de leasing, nu a respectat termenul pentru încheierea operațiunii situației în care organele vamale erau îndreptățite să procedeze la calcularea drepturilor vamale potrivit prevederilor art.4 din Ordonanța Guvernului nr.12/1995.
În motivarea soluției de admitere a acțiunii, instanța de fond a reținut că reclamanta își exprimase opțiunea de cumpărare anterior expirării contractului de leasing și expirării termenului de import temporar, organele vamale interpretând în mod greșit derularea operațiunii de leasing și actele normative în materie.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, precum și Direcția Regională Vamală Interjudețeană Oradea, în reprezentarea Direcției Generale a Vămilor, ambele recursuri conținând aceleași critici.
Astfel, se susține că instanța de fond a reținut în mod eronat că societatea comercială reclamantă ar fi respectat termenul acordat de autoritatea vamală pentru încheierea operațiunii vamale de import temporar și că ar fi anunțat autorității vamale intenția de cumpărare în termenul prevăzut de art.3 din Ordonanța Guvernului nr.12/1995.
În întâmpinarea depusă, societatea comercială intimată a susținut că, în cauză, nu sunt aplicabile prevederile art.4 din Ordonanța Guvernului nr.12/1995, ci prevederile art.25 alin.2 și 3 din Legea nr.90/1998, în vigoare la data încheierii actelor de constatare de către organele vamale și că, chiar dacă a omis să depună în termen intenția de realizare a importului definitiv nu datorează decât taxele vamale aferente valorii reziduale, iar nu dublul taxelor vamale calculate la valoarea de intrare în vamă a bunurilor.
Recursurile sunt întemeiate.
Din probele administrate în cauză rezultă că societatea comercială intimată a importat, potrivit declarațiilor vamale nr.6428 și 6429 din 15 septembrie 1997, în regim de admitere temporară, utilajele care au făcut obiectul de leasing, pentru care Biroul Vamal Oradea a stabilit ca termen de încheiere a operațiunilor data de 10 septembrie 2000.
În conformitate cu prevederile art.2 din Ordonanța Guvernului nr.12/1995 privind unele măsuri referitoare la regimul vamal a mașinilor, utilajelor și instalațiilor importate în cadrul tranzacțiilor de leasing, termenul în cadrul căruia bunurile respective urmează să fie restituite sau să primească o nouă destinație vamală este cel convenit de părți prin contractul de leasing, dar nu mai mult de 36 de luni.
Potrivit prevederilor art.3 din aceeași ordonanță, în cazul în care, la expirarea contractului de leasing, beneficiarul bunurilor optează pentru cumpărarea acestora, este obligat ca, înainte de 30 de zile de definitivarea importului, să anunțe organele vamale asupra operațiunii și să plătească taxa vamală aplicată asupra valorii reziduale convenite de părți ca preț final al vânzării.
În cauză, instanța a reținut în mod greșit că societatea comercială, optând pentru cumpărarea bunurilor, ar fi anunțat organele vamale asupra operațiunii în termenul legal, adică cu 30 de zile înainte de expirarea termenului acordat pentru încheierea operațiunii (10 septembrie 2000), ceea ce rezultă din factura emisă de locator la data de 23 aprilie 2001, prin care se comunică intimatei valoarea reziduală.
De fapt, chiar intimata, în întâmpinarea depusă a acceptat evidența împrejurării că nu a anunțat orgenele vamale înainte cu 30 de zile de expirarea termenului fixat pentru încheierea operațiunii.
Astfel fiind, în mod just au reținut organele vamale incidența prevederilor art.4 din Ordonanțe Guvernului nr.12/1995, potrivit cărora, în cazul în care termenul prevăzut la art.2, acordat pentru regimul de import temporar a expirat, iar bunurile nu au fost restituite și nici nu au fost cumpărate, autoritățile vamale încasează dublul taxelor vamale datorate la data înregistrării declarației vamale pentru bunurile aduse în țară.
În ceea ce privește susținerea intimatei, formulată în întâmpinare, cum că în cauză ar fi aplicabile prevederile arr.25 din Ordonanța Guvernului nr.51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.90/1998, aceasta este neîntemeiată.
Astfel, așa cum rezultă și din titlul său, Ordonanța Guvernului nr.51/1997 reglemetează cadrul general aplicabil operațiunilor de leasing și societăților de leasing, în timp ce pentru utilajele importate de intimată a existat, la data importului, o reglementare specială, derogatorie: Ordonanța Guvernului nr.12/1995 care reglementa măsuri referitoare la regimul vamal al mașinilor, utilajelor și instalațiilor importate în cadrul tranzacțiilor de leasing, raportul juridic născându-se și rămânând guvernat de reglementările acestui act normativ cu caracter special.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art.188 din Legea nr.141/1997 privind Codul vamal al României și art.380 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.626/1997, operațiunile vamale pentru care s-au depus declarațiile vamale sub regimurile prevăzute în reglementările vamale anterioare, se derulează și se încheie în conformitate cu acele reglementări.
În concluzie, recursurile sunt întemeiate și urmează să fie admise, sentința atacată va fi casată și, pe fond, acțiunea va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bihor în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice și de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Oradea în reprezentarea Direcției Generale a Vămilor împotriva sentinței nr.295/CA/2001 – P din 21 decembrie 2001 a Curții de Apel Oradea.
Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2003.