Şedinţa publică din data de 16 mai 2024
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Obiectul revizuirii
Prin decizia nr. 320 din 14 martie 2023, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ a respins, ca inadmisibil, apelul incident declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 9 februarie 2022 pronunţate de Judecătoria Roman în dosarul nr. x/2018. A respins, ca nefondate, apelurile principale formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi de pârâţii B., C. şi D. împotriva sentinţei nr. 1487 din 9 iunie 2022, pronunţate de Judecătoria Roman în acelaşi dosar.
2. Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 29 martie 2023, sub nr. x/2023, revizuenţii B., C. şi D. au solicitat revizuirea deciziei nr. 320 din 14 martie 2023 pronunţate de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ.
Invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 şi 8 C. proc. civ., revizuenţii au susţinut că au invocat în faţa instanţelor de fond şi de apel excepţia insuficientei timbrări a cererii de partaj, asupra căreia cele două instanţe nu s-au pronunţat şi nu au dispus anularea cererii, încălcând dispoziţiile art. 197 C. proc. civ.
Au învederat că această excepţie a fost invocată în contextul în care, deşi cererea de ajutor public judiciar a reclamantei S.C. A. S.R.L. a fost admisă în etapa procesuală a fondului, dispunându-se reducerea taxei judiciare de timbru şi eşalonarea plăţii acesteia, reclamanta nu a achitat integral suma rezultată ca urmare a aplicării acestor măsuri.
Revizuenţii au reclamat modalitatea de soluţionare a unei cauze prin sentinţa civilă nr. 1487 din 9 iunie 2022 a Judecătoriei Roman, prin nerespectarea deciziei nr. 2037 din 24 martie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Au făcut referire la contractul de vânzare-cumpărare a drepturilor succesorale nr. 3325 din 10 noiembrie 2014, încheiat între descendenta defunctei E., F., şi intimata S.C. A. S.R.L., prin ignorarea contractului de încheiere nr. x/2014, ale cărui părţi semnatare sunt G. şi intimata, considerând că sunt incidente dispoziţiile art. 326 C. pen.
De asemenea, au invocat existenţa mai multor decizii, prin care au fost soluţionate o serie de litigii privind imobilul retrocedat defunctului G., având ca obiect evacuare, partaj judiciar, respectiv, revizuire, şi au susţinut încălcarea art. 44 din Constituţie, a art. 562 alin. (3) C. civ., precum şi a statuărilor deciziei nr. 33/2008 pronunţate în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Revizuenţii au mai susţinut nulitatea absolută a contractului nr. x/2014, menţionând că acesta se suprapune contractului de închiriere nr. x/2010, şi au expus modalitatea de soluţionare a unei contestaţii la executare, prin sentinţa civilă nr. 775 din 13 aprilie 2005 pronunţată de Judecătoria Roman în dosarul nr. x/2005, cu respectarea deciziei nr. 2037 din 24 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Au reclamat săvârşirea unor infracţiuni de către administratorul intimatei şi au arătat că aceasta nu justifică legitimitate în a dobândi bunul, de vreme ce prin sentinţa nr. 2295/2011 a Judecătoriei Roman s-au stabilit moştenitorii (în persoana numiţilor G. şi F.), iar în cuprinsul hotărârii s-a menţionat că cea din urmă nu doreşte partajul efectiv al bunului.
Revizuenţii au invocat autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 943 din 22 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2021, a deciziei nr. 334/2021 a Tribunalului Neamţ, precum şi a sentinţelor nr. 2295/2011 şi nr. 131/2019 ale Judecătoriei Roman.
3. Apărările formulate în cauză
Intimata S.C. A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare, în condiţiile prevăzute de art. 513 alin. (2) C. proc. civ., însă, prin concluziile scrise depuse la 22 septembrie 2023, a solicitat respingerea, ca nefondată, a cererii de revizuire şi obligarea revizuenţilor la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform dovezilor anexate, respectiv factura seria x F nr. x/14.03.2023 emisă de Cabinet Individual de Avocat H., şi chitanţa aferentă, nr. 1533/14.03.2023.
4. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Prin rezoluţie, Înalta Curte a stabilit termen pentru soluţionarea cererii de revizuire în şedinţa publică de la 28 septembrie 2023.
La acest termen de judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 459 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata cererii de revizuire până la soluţionarea recursului declarat de revizuenţi împotriva deciziei nr. 320 din 14 martie 2023, pronunţate de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ în dosarul nr. x/2018.
Prin cererea depusă la 22 februarie 2024, revizuenţii au învederat soluţionarea recursului menţionat şi au solicitat repunerea cauzei pe rol.
La termenul de judecată stabilit pentru soluţionarea acestei cereri, 16 mai 2024, Înalta Curte, constatând, potrivit verificărilor efectuate în sistemul de evidenţă informatizată a instanţelor, veridicitatea susţinerilor revizuenţilor, în baza art. 415 C. proc. civ., a repus cauza pe rol, iar conform dispoziţiilor art. 510 alin. (1) C. proc. civ., a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 3 C. proc. civ., precum şi admisibilitatea revizuirii fondate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi act normativ, rămânând în pronunţare asupra acestor aspecte.
5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
5.1 Analizând excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul cererii de revizuire este reprezentat de decizia nr. 320 din 14 martie 2023, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ în dosarul nr. x/2018, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul incident declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 9 februarie 2022, pronunţate de Judecătoria Roman în dosarul nr. x/2018, şi au fost respinse, ca nefondate, apelurile principale formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi de pârâţii B., C. şi D. împotriva sentinţei nr. 1487 din 9 iunie 2022, pronunţate de Judecătoria Roman în acelaşi dosar.
Revizuenţii au indicat prin cererea de faţă ca motive de revizuire şi pe cele întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 3 C. proc. civ.
Or, în situaţia invocării acestor motive de revizuire, în conformitate cu dispoziţiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere."
Astfel, în cazurile arătate, competenţa soluţionării acestei căi extraordinare de atac aparţine instanţei care a pronunţat decizia a cărei retractare se solicită.
Norma reglementată la art. 510 alin. (1) C. proc. civ. este de ordine publică, doar instanţa care a pronunţat hotărârea atacată cu revizuire fiind în măsură să retracteze propria hotărâre.
Pentru considerentele expuse, se constată în aplicarea prevederilor art. 510 alin. (1) C. proc. civ. că instanţa competentă să judece cererea de revizuire este Tribunalul Neamţ, în favoarea căreia va opera declinarea de competenţă a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 3 C. proc. civ.
5.2 Examinând admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în acord cu prevederile art. 513 alin. (3) din acest act normativ, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."
Invocarea acestui text legal în susţinerea cererii de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii de admisibilitate: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
În speţă, invocând incidenţa cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenţii au solicitat anularea deciziei nr. 320 din 14 martie 2023, prin care Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ a respins, ca inadmisibil, apelul incident declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 9 februarie 2022 pronunţate de Judecătoria Roman în dosarul nr. x/2018, şi a respins, ca nefondate, apelurile principale formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi de pârâţii B., C. şi D. împotriva sentinţei nr. 1487 din 9 iunie 2022, pronunţate de Judecătoria Roman în acelaşi dosar.
Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, în care a fost pronunţată decizia care formează obiectul căii extraordinare de atac pendinte a vizat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul G. (decedat pe parcursul procesului), şi continuată cu moştenitorii acestuia, pârâţii B., C. şi I., prin care s-a solicitat ieşirea din indiviziune cu privire la imobilul compus din teren, spaţiu comercial şi anexe, situat în mun. Roman, str. x, jud. Neamţ.
În speţă, printr-o expunere exhaustivă a unor împrejurări încadrate în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenţii au reclamat, în esenţă, modalitatea de soluţionare a unor cauze aflate pe rolul Judecătoriei Roman, pretinzând încălcarea aspectelor statuate prin decizia nr. 2037 din 24 martie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi a unor norme de procedură (art. 197 C. proc. civ.), a prevederilor art. 44 din Constituţie, art. 562 alin. (3) C. civ. sau a dispoziţiilor deciziei nr. 33/2008 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.
Fără a indica neechivoc hotărârea în raport de care înţeleg să invoce încălcarea autorităţii de lucru judecat, revizuenţii au dedus judecăţii aspecte de fapt, care au făcut obiectul judecăţii într-o serie de litigii aflate pe rolul unor instanţe judecătoreşti, pretinzând că acestea au legătură cu imobilul litigios din dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, în care a fost pronunţată decizia a cărei retractare se solicită.
Aceste motive de revizuire, redate în mod rezumativ în cele ce preced, nu se circumscriu cerinţelor legale anterior evocate în conformitate cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât hotărârea a cărei anulare se solicită a fost pronunţată într-o cauză având ca obiect ieşire din indiviziune, iar aspectele de fapt/hotărârile invocate în susţinerea motivului de revizuire privesc litigii derulate între părţi care nu interferează cu obiectul cauzei în care a fost pronunţată decizia nr. 320 din 14 martie 2023 de către Tribunalul Neamţ.
În plus, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de împrejurarea ca, în cadrul celui de-al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe în legătură cu existenţa acelei hotărâri.
Această cerinţă izvorăşte din natura juridică a instituţiei revizuirii care este o cale extraordinară de atac de retractare, instanţa de revizuire neputând efectua un control judiciar asupra dezlegărilor date de alte instanţe asupra unor chestiuni care nu privesc judecata finalizată prin decizia a cărei anulare se solicită.
Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că prin decizia ce constituie obiectul revizuirii de faţă instanţa s-a raportat în soluţionarea pricinii şi la cele statuate asupra dreptului de proprietate al autorilor părţilor prin hotărâri judecătoreşti pronunţate anterior care au fost menţionate expres de revizuienţi în cuprinsul cererii ca fiind relevante în susţinerea motivului de revizuire analizat.
În acest context, trebuie amintită şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului care reiterează necesitatea ca procedura de revizuire a hotărârilor judecătoreşti definitive să îşi păstreze caracterul excepţional, instanţa europeană sancţionând redeschiderea judecăţilor atunci când ele ascund "recursuri deghizate", care tind la reexaminarea sau readucerea în discuţie a unor aspecte judecate definitiv, înfrângând astfel autoritatea de lucru judecat şi securitatea juridică (cauza Mitrea c. României; cauza Bartoş c. României).
Constatând astfel că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru retractarea hotărârii atacate şi având în vedere că, potrivit art. 513 alin. (3) din acest act normativ, "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază", Înalta Curte va respinge, pentru considerentele expuse, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii I., C. şi B. împotriva deciziei nr. 320 din 14 martie 2023, pronunţate de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ în dosarul nr. x/2018, în favoarea Tribunalului Neamţ.
În raport de această soluţie, în baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., îi va obliga pe revizuenţi, aflaţi în culpă procesuală, la plata către intimata S.C. A. S.R.L. a sumei de 700 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, conform dovezilor anexate, respectiv factura seria x F nr. x/14.03.2023 emisă de Cabinet Individual de Avocat H., şi chitanţa aferentă, nr. 1533/14.03.2023.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 3 C. proc. civ., formulate de revizuenţii I., C. şi B. împotriva deciziei nr. 320 din 14 martie 2023, pronunţate de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ în dosarul nr. x/2018, în favoarea Tribunalului Neamţ.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuenţi împotriva aceleiaşi decizii.
Fără cale de atac în ceea ce priveşte soluţia de declinare a competenţei.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Obligă pe revizuenţi la plata către intimata S.C. A. S.R.L. a sumei de 700 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pronunţată astăzi, 16 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.