Şedinţa publică din data de 16 mai 2024
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Obiectul contestaţiei în anulare
Prin decizia nr. 313 din 7 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sfântul Apostol Andrei" Galaţi împotriva deciziei nr. 107/A din 8 iunie 2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
2. Contestaţia în anulare
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 15 martie 2024, sub nr. x/2024, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sfântul Apostol Andrei" Galaţi a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 313 din 7 februarie 2024, pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2021, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 şi art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.
În dezvoltarea primului motiv de contestaţie, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., contestatorul a susţinut că decizia atacată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă din punct de vedere funcţional.
A învederat că obiectul litigiului, finalizat prin decizia atacată cu contestaţie în anulare, a vizat obligarea intimatei Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Galaţi la plata unei sume de bani reprezentând influenţele salariale şi că aceasta ar fi trebuit decontată în baza relaţiei contractuale existente între părţi.
A apreciat că secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie era competentă să soluţioneze recursul, întrucât litigiul era de natură contractuală, implicând aplicarea unor dispoziţii legale speciale în materia raporturilor dintre profesionişti, ce impuneau specializarea completului, iar nu a normelor dreptului comun din materia răspunderii civile delictuală.
Contestatorul a susţinut că este admisibilă contestaţia în anulare, întrucât prin decizia nr. 17/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a statuat că necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică.
În susţinerea celui de-al doilea motiv de contestaţie, întemeiat pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatorul a afirmat că dezlegarea recursului prin decizia atacată este rezultatul mai multor erori materiale, care au condus la săvârşirea unor erori de judecată.
A învederat că a invocat prin motivele de recurs că toate influenţele salariale atribuite personalului sanitar prin hotărâri de guvern sau ordonanţe de urgenţă, începând cu anul 2018, sunt decontate de F.N.U.A.S.S. prin Casele de Asigurări de Sănătate Galaţi.
Prevalându-se de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 281/2023, a solicitat admiterea contestaţiei în anulare.
3. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă la data de 8 mai 2024, intimata a solicitat respingerea contestaţiei, ca nefondată.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând contestaţia în anulare din perspectiva motivelor invocate, raportate la dispoziţiile legale cărora acestora li se circumscriu, Înalta Curte constată următoarele:
4.1 Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare", "atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia."
În doctrină s-a apreciat că aceste norme trebuie corelate cu cele ale art. 129, art. 130 şi ale art. 131 C. proc. civ., care reglementează excepţia de necompetenţă (de ordine publică/generală/materială/teritorială), condiţiile de invocare a acesteia, precum şi verificarea competenţei de către instanţa de judecată.
Prevalându-se de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., contestatorul a susţinut că decizia nr. 313 din 7 februarie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a fost pronunţată de o instanţă necompetentă funcţional, întrucât obiectul litigiului finalizat prin această hotărâre a vizat plata unei sume de bani, reprezentând influenţele salariale, care se circumscrie raporturilor contractuale specifice profesioniştilor, de natură să atragă competenţa secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu normelor dreptului comun din materia răspunderii civile delictuale.
Înalta Curte constată că, prin acţiunea civilă dedusă judecăţii în dosarul nr. x/2021, reclamantul Spitalul Clinic de Urgenţă "Sfântul Apostol Andrei" Galaţi a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Galaţi la plata sumei de 3.146.840 RON, reprezentând influenţele salariale aferente aplicării art. 7 alin. (1) din Legea nr. 56/2020, cuantumul sporului salarial de până la 30%, calculat la salariul de bază pentru perioada martie 2020 - 15 august 2020, precum şi a dobânzilor şi a penalităţilor de întârziere, de la data scadenţei decontării şi până la data plăţii efective. În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 95/2006, Legii nr. 56/2020, O.M.S. nr. 1070/2020, H.G. nr. 140/2018, H.G. nr. 252/2020 şi ale Ordinului nr. 1011/2020.
Cauza a fost înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă - Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă, care, prin încheierea nr. 66 din 24 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a declinat competenţa în favoarea completelor specializate în soluţionarea cauzelor civile din cadrul secţiei civile a aceleiaşi instanţe, în considerarea faptului că litigiul nu se circumscrie conflictelor de muncă, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 sau de art. 231, art. 266 şi art. 267 din Codul muncii, pe motiv că s-a invocat un contract-cadru de furnizare servicii medicale încheiat între părţi, nefiind vorba despre drepturi salariale solicitate de salariaţi.
Învestit fiind prin hotărârea de declinare, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 1327 din 24 octombrie 2022, a admis cererea de chemare în judecată, obligând-o pe pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Galaţi să plătească reclamantului Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sfântul Apostol Andrei" Galaţi suma de 3.146,840 RON, reprezentând influenţele salariale aferente aplicării art. 7 alin. (1) din Legea nr. 56/2020, pentru perioada martie 2020 - 15 august 2020, precum şi dobânda legală, de la data scadenţei decontării, până la data plăţii efective.
Apelul declarat împotriva hotărârii de primă instanţă a fost soluţionat de Curtea de Apel, secţia I civilă prin decizia nr. 107/A din 8 iunie 2023, în sensul admiterii acestuia, schimbării în tot a sentinţei apelate şi respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiate.
Raportând aceste aspecte ale judecăţii la dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., se constată că, în speţă, nu se pune problema încălcării normelor de competenţă materială procesuală de către instanţa de recurs, câtă vreme obiectul litigiului finalizat prin hotărârea atacată cu contestaţie în anulare (astfel cum acesta a fost determinat prin încheierea de declinare a competenţei nr. 66 din 24 iunie 2022 a Tribunalului Galaţi, încheiere definitivă) vizează pretenţii de ordin patrimonial izvorâte dintr-un contract-cadru de furnizare a unor servicii medicale, încheiat între părţi, iar nu drepturi provenite din exploatarea unei întreprinderi, care să atragă competenţa unui complet specializat în soluţionarea litigiilor cu profesionişti.
De altfel, cu ocazia dezbaterilor asupra excepţiei de necompetenţă funcţională a Tribunalului Galaţi, secţia I civilă - Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă, invocată din oficiu de instanţă, reprezentantul convenţional al reclamantului Spitalul Clinic de Urgenţă "Sfântul Apostol Andrei" Galaţi, prezent la judecată, a susţinut că litigiul este de competenţa instanţei civile, întrucât sumele solicitate prin cererea de chemare în judecată derivă dintr-un contract de prestări servicii, care ar fi trebuit incluse în contractul de prestări servicii medicale.
Astfel cum reiese din actele şi lucrările dosarului, în faţa instanţei de fond (Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, învestit prin declinare de completul specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale al aceleiaşi instanţe) nu s-a invocat, din oficiu sau de către părţi, excepţia de necompetenţă (şi nicio altă excepţie), cauza fiind analizată pe fond, din perspectiva normelor de drept aplicabile.
Similar, nici în faţa instanţei de apel nu s-a pus problema necompetenţei materiale procesuale, prin actele procedură efectuate părţile formulând critici pe fondul cauzei, iar Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă procedând la soluţionarea apelului conform învestirii sale.
Or, potrivit art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ., necompetenţa de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina.
Regulile enunţate privind invocarea necompetenţei primei instanţe operează în ceea ce priveşte competenţa materială, indiferent de criteriul de stabilire (după materie şi/sau după valoarea sau obiectul cererii).
În acest sens sunt relevante dezlegările obligatorii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii din decizia nr. 31/2019, în considerentele căreia s-a statuat că, în cazul în care necompetenţa nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate ori, în condiţiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., la termenul acordat în mod excepţional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenţei, aceasta se acoperă definitiv şi nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului. De asemenea, s-a reţinut că efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă reprezintă stabilizarea competenţei în favoarea instanţei sesizate, care nu poate fi ulterior ignorat, aceeaşi soluţie impunându-se şi în cazul repartizării la secţii sau completuri specializate, asimilate sub aspectul regimului competenţei materiale procesuale.
Totodată, prin decizia nr. 18/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii s-a statuat în sensul în care competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu completările şi modificările ulterioare, la paragr. 164 menţionându-se că, în căile de atac, se păstrează în mod corespunzător competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond.
În raport de aceste considerente expuse, Înalta Curte constată că motivul de contestaţie în anulare întemeiat pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. nu este incident în cauză.
4.2 Examinând motivul circumscris de către contestatoare dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Normele menţionate prevăd că "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când (…) dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale (…)".
În sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., prin erori materiale se înţeleg acele greşeli de natură procedurală, ce vizează omisiunea sau confundarea unor date sau elemente în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, iar nu posibile greşeli de judecată ce privesc fondul cauzei.
Pentru a învesti instanţa cu soluţionarea contestaţiei în anulare, se impune ca şi criticile formulate să se circumscrie ipotezei prevăzute de textul legal pe care aceasta este întemeiată, în speţă, art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că prin motivul de contestaţie subsumat acestor prevederi legale, contestatorul a susţinut că dezlegarea recursului prin decizia atacată este rezultatul mai multor erori materiale, care au condus la săvârşirea unor erori de judecată.
Totodată, a învederat că a invocat prin criticile de recurs că toate influenţele salariale atribuite personalului sanitar prin hotărâri de guvern sau ordonanţe de urgenţă, începând cu anul 2018, sunt decontate de F.N.U.A.S.S. prin Casele de Asigurări de Sănătate Galaţi, redând în cuprinsul contestaţiei în anulare dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 56/2020, considerate elocvente în acest sens.
Raportând susţinerile recurentului la dispoziţiile legale care reglementează cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că acestea nu conturează eroarea materială săvârşită de instanţa de recurs, ci o prezumtivă greşeală de judecată.
Această ipoteză nu se circumscrie celei pentru care art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. deschide calea contestaţiei în anulare şi care are în vedere, exclusiv, erorile materiale ce ţin de judecata formală a recursului.
Astfel, greşelile la care se referă art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. sunt erori de fapt, iar nu eventuale erori legate de modul de interpretare sau de aplicare a legii, prin contestaţia în anulare tinzându-se la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităţilor formale săvârşite de instanţă cu ocazia judecăţii, iar nu pentru motivul că judecata nu a fost corespunzător realizată.
Or, prin motivul circumscris normelor legale anterior menţionate, contestatorul a formulat apărări legate de fondul cauzei cu privire la debitorul obligaţiei de decontare pentru sumele reprezentând influenţele salariale atribuite personalului sanitar prin hotărâri de guvern sau ordonanţe de urgenţă, începând cu anul 2018, chestiune ce a făcut obiectul judecăţii în recurs.
Aceste aspecte nu se circumscriu ipotezei reglementate de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., care trebuie interpretate restrictiv, pentru a nu se deschide calea unui veritabil recurs.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sfântul Apostol Andrei" Galaţi împotriva deciziei nr. 313 din 7 februarie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sfântul Apostol Andrei" Galaţi împotriva deciziei nr. 313 din 7 februarie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 16 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.