Şedinţa publică din data de 16 mai 2024
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 24 martie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul Cabinet de Avocat "A." a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov, B. şi C., admiterea plângerii de carte funciară şi radierea ipotecii instituite în favoarea D. S.A. asupra apartamentului (sediu cabinet de avocat), situat în Braşov, str. x, jud. Braşov şi notării executării silite în favoarea E.; obligarea intimaţilor, în solidar, la plata sumei de 4.000 RON, cu titlu de despăgubiri materiale în ceea ce priveşte spaţiul destinat sediului profesional din judeţul Ilfov, comuna Chiajna, reprezentând chiria aferentă lunilor decembrie 2022 - aprilie 2023; obligarea intimaţilor, în solidar, la plata sumei de 150.000 RON, constând în daune morale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 31 şi următ. din Legea nr. 7/1996, art. 1800 alin. (1) pct. 4 din C. civ. de la 1964, art. 1349 şi următ. C. civ.
Prin întâmpinare, intimata Autoritatea Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti
Prin sentinţa civilă nr. 6426 din 18 septembrie 2023, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
Pentru a dispune astfel, instanţa a apreciat că primul capăt de cerere este reprezentat de o plângere formulată împotriva încheierii de carte funciară, iar capetele de cerere având ca obiect repararea prejudiciului material, respectiv, moral imputat registratorilor de carte funciară sunt subsecvente celui dintâi, întrucât depind de soluţia ce se va pronunţa asupra acestuia.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a avut în vedere dispoziţiile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, conform cărora plângerea împotriva încheierii se poate depune de cei interesaţi sau de notarul public la judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, situaţie în care instanţa va solicita, din oficiu, biroului teritorial comunicarea dosarului încheierii şi copia cărţii funciare, precum şi notarea plângerii în cartea funciară.
Instanţa a reţinut că, potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ., competenţa se determină după valoarea obiectului cererii indicată în capătul principal de cerere, iar, conform art. 123 alin. (1) din acelaşi act normativ, cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120.
Constatând că primul capăt de cerere este de competenţa Judecătoriei Braşov, imobilul ce priveşte plângerea aflându-se în raza teritorială a acestei instanţe, precum şi faptul că petitele accesorii sunt de competenţa aceleiaşi instanţe, în temeiul art. 132 alin. (2) C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
Instanţa a apreciat că introducerea în cauză a pârâtei Autoritatea Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară putea atrage competenţa de soluţionare a capătului de cerere având ca obiect răspundere civilă delictuală în favoarea sa numai dacă ar fi avut caracter principal.
De asemenea, a considerat că cele două capete de cerere care sunt contencioase nu modifică caracterul necontencios al primului capăt de cerere, care se va judeca potrivit regulilor prevăzute pentru acesta, iar, potrivit art. 122 C. proc. civ., reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor codului.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a apreciat că hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului privind cauza Buzescu împotriva României (cererea nr. x/00) nu se aplică în speţă în ceea ce priveşte stabilirea competenţei instanţelor, acest aspect fiind de competenţa exclusivă a instanţelor interne.
3. Hotărârea Judecătoriei Braşov
Prin sentinţa civilă nr. 3100 din 29 martie 2024, Judecătoria Braşov a admis în parte excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Braşov, exclusiv în ceea ce priveşte capetele de cerere având ca obiect obligarea intimaţilor la plata sumei de 4.000 RON, despăgubiri materiale, şi a sumei de 150.000 RON, daune morale. A declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect pretenţii, formată din capetele indicate anterior, respectiv petitele 2 şi 3 din dosarul nr. x/2023, stabilind că au calitatea părţi reclamantul Cabinet de Avocat "A." şi pârâţii Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov, B. şi C.. A constatat ivit conflict negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii şi sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
A respins excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Braşov, referitoare la capătul de cerere având ca obiect, exclusiv plângerea, de carte funciară, ca neîntemeiată.
A disjuns capătul de cerere privind plângerea de carte funciară şi a dispus crearea unui nou dosar cu acest obiect, care a primit număr nou (petitele având ca obiect pretenţii rămânând înregistrate în dosarul iniţial nr. x/2023), iar în dosarul nou (plângere de carte funciară) având ca părţi pe petentul Cabinet de Avocat "A." şi pe intimaţii E. şi F. S.A., prin Direcţia Juridică - Departamentul de litigii judiciare şi suport juridic recuperare/Biroul regional de litigii şi insolvenţă Târgu Mureş. A acordat termen la 17 mai 2024 în dosarul nou format, având ca obiect plângere de carte funciară, cu citarea părţilor, pentru continuarea judecăţii.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Braşov a reţinut că petentul a învestit instanţa cu soluţionarea mai multor capete de cerere, unul fiind necontencios (plângerea împotriva încheierii de carte funciară), iar altele contencioase (obligarea pârâţilor la daune materiale şi morale).
A constatat că reclamantul a formulat acţiunea în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Administraţiei, care au sediul pe raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
În raport de dispoziţiile art. 99 C. proc. civ., a remarcat că reclamantul a învestit instanţa de judecată cu două cereri principale, care se judecă în două proceduri diferite, plângere de carte funciară, ce urmează a fi analizată în procedură necontencioasă, iar, cea de-a doua, acţiune în răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie, care trebuie examinată în procedura contencioasă.
Instanţa a constatat că petentul a susţinut că a formulat acţiunea având ca obiect obligarea pârâţilor Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Administraţiei, cu sediul pe raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, în solidar cu pârâţii registratori, la plata sumei de 4.000 de RON, faţă de împrejurarea că s-a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale a acestora pentru emiterea încheierilor de respingere a radierii ipotecii.
Judecătoria Braşov a apreciat că nu se poate reţine existenţa unui raport de accesorialitate faţă de primul capăt de cerere, pentru acţiunea în pretenţii, ci doar că poate fi incidentă o cauză de suspendare a judecăţii cauzei având ca obiect atragerea răspunderii civile delictuale a pârâţilor, faţă de acţiunea ce vizează plângerea de carte funciară, în funcţie de fapta ilicită alegată de reclamant pentru fiecare pârât, în speţă nefiind incidente dispoziţiile art. 123 C. proc. civ., care au caracter imperativ şi reglementează o prorogare de competenţă în ceea ce priveşte judecata cererilor accesorii şi incidentale în favoarea instanţei învestite cu soluţionarea cererii principale, competenţa urmând a fi stabilită prin raportare la ambele petite, în mod distinct.
În ceea ce priveşte plângerea de carte funciară, a considerat că în mod întemeiat a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, faţă de împrejurarea că imobilul grevat de ipoteca neradiată se află în circumscripţia Judecătoriei Braşov şi de prevederile art. 31 din Legea nr. 7/1996, ce reglementează un caz de competenţă materială şi teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul.
Instanţa nu a reţinut că litigiul se subsumează materiei drepturilor consumatorului, câtă vreme acesta nu a evidenţiat un astfel de raport contractual, iar pârâţii nu au calitatea de profesionişti, în sensul C. civ., art. 3 alin. (1) şi (2), sau al reglementărilor speciale, cum ar fi Legea nr. 296/2004 privind codul consumului.
Aspectele învederate de petent referitoare la art. 528 C. proc. civ. au fost apreciate că nu sunt aplicabile speţei, excepţia de necompetenţă cu privire la acest aspect fiind apreciată ca nefondată.
În legătură cu petitul având ca obiect de pretenţii, instanţa a apreciat că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti este instanţa competentă în materia răspunderii civile delictuale, conform art. 111, 113 alin. (1) pct. 9 şi 116 C. proc. civ., necompetenţa fiind de ordine privată, legată de sediul pârâţilor şi/sau locul producerii faptei ilicite şi de alegerea competenţei în favoarea reclamantului, pârâţii fiind persoane de drept public/instituţii publice.
Faptul că necompetenţa a fost discutată la al doilea termen pe rolul Judecătoriei Braşov a fost apreciat că nu determină incidenţa dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., câtă vreme la primul termen de judecată, 12 ianuarie 2024, nu se putea antama excepţia, iar părţile să pună concluzii, la acel moment fiind în derulare protestul magistraţilor.
Împrejurarea că instanţa a dispus introducerea în cauză a societăţilor care figurează în cartea funciară cu drepturi în legătură cu imobilul aparţinând petentului (E. şi F.) a fost considerată că nu semnifică faptul că a fost stabilită implicit competenţa, câtă vreme aceşti intimaţi au fost citaţi exclusiv în calitate de intervenienţi în procedura necontencioasă a plângerii de carte funciară, strict pentru acel petit.
Introducerea în cauză a pârâtei Autoritatea Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a fost apreciată că atrage competenţa de soluţionare a capătului de cerere având ca obiect răspundere civilă delictuală în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, aparte de dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 şi ale 107 C. proc. civ., precum şi ale art. 111 din acelaşi act normativ, fiind o instituţie publică. Din modalitatea de redactare a art. 111 C. proc. civ. s-a concluzionat că reiese faptul că, indiferent de numărul persoanelor publice pârâte, cererea poate fi introdusă la orice instanţă competentă teritorial faţă de acestea, nefiind incident art. 112 privind pluralitatea de pârâţi, Judecătoria Braşov rămânând competentă să soluţioneze cauza, întrucât unul dintre pârâţi este Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov, iar imobilul este situat în Braşov.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, reclamantul Cabinet de Avocat "A." a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov, B. şi C., admiterea plângerii de carte funciară şi radierea ipotecii în favoarea D. S.A. asupra apartamentului (sediu cabinet de avocat), situat în Braşov, str. x, jud. Braşov, şi a notării executării silite în favoarea E.; obligarea intimaţilor, în solidar, la plata sumei de 4.000 RON, cu titlu de despăgubiri materiale în ceea ce priveşte spaţiul destinat sediului profesional din judeţul Ilfov, reprezentând chiria aferentă lunilor decembrie 2022 - aprilie 2023, precum şi la plata sumei de 150.000 RON, constând în daune morale.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 6426 din 18 septembrie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, reţinând că primul capăt de cerere constă într-o plângere formulată împotriva încheierii de carte funciară, de competenţa exclusivă a instanţei în circumscripţia căreia se află imobilul, conform art. 31 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, iar celelalte capete de cerere sunt subsecvente acestuia, întrucât vizează repararea prejudiciului material şi moral pretins registratorilor de carte funciară.
Învestită prin declinare, Judecătoria Braşov, prin sentinţa civilă nr. 3100 din 29 martie 2024, s-a declarat competentă să soluţioneze capătul de cerere având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, în care figurează, în calitate de părţi, petentul Cabinet de Avocat "A." şi intimaţii E. şi F. S.A., prin Direcţia Juridică - Departamentul de litigii judiciare şi suport juridic recuperare/Biroul regional de litigii şi insolvenţă Târgu Mureş, pe care l-a disjuns, dispunând crearea unui nou dosar cu acest obiect, care a primit număr distinct, petitele având ca obiect pretenţii rămânând înregistrate în dosarul iniţial nr. x/2023
Distinct, Judecătoria Braşov a declinat competenţa de soluţionare a capetelor de cerere având ca obiect pretenţii, reţinând că au calitatea de părţi reclamantul Cabinet de Avocat "A.", precum şi pârâţii Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov, B. şi C., şi apreciind că acestea sunt cereri principale, care se judecă în procedura contencioasă, în temeiul normelor legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii, precum şi sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Raportat la cadrul procesual menţionat, pronunţarea regulatorului de competenţă se va reflecta, exclusiv, asupra cererii având ca obiect pretenţiile formulate pe temeiul răspunderii civile delictuale, cerere întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 1349 şi următ. C. civ., întrucât numai cu privire la aceasta instanţele aflate în conflict şi-au declinat reciproc competenţa, în sensul dispoziţiilor art. 133 alin. (2) C. proc. civ.
Această măsură se impune ca urmare a corectei aprecieri, din partea celei de-a doua instanţe aflate în conflict, a faptului că cererea în pretenţii are caracter principal, fiind distinctă de plângerea de carte funciară, dat fiind temeiul juridic în baza căruia acestea se soluţionează, între cele două petite neexistând un raport de accesorialitate pentru a genera o prorogare de competenţă în favoarea instanţei învestite cu soluţionarea primei cereri.
Înalta Curte reţine că, în materia competenţei teritoriale, regula generală este cea prevăzută la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Potrivit dispoziţiilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali."
Art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. prevede că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente şi instanţele în a căror circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.
Aceste ultime dispoziţii legale ce reglementează competenţa teritorială în materia răspunderii civile delictuale se aplică în mod alternativ cu cele ale art. 107 şi 112 C. proc. civ., în funcţie de opţiunea reclamantului exprimată prin introducerea cererii de chemare în judecată la una dintre instanţele competente, conform art. 116 din acelaşi act normativ ("Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente").
În cauză, reclamantul Cabinet de Avocat "A." a sesizat, iniţial Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti cu soluţionarea cererii de chemare în judecată formulate în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, cu sediul în Bucureşti, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, cu sediul în Bucureşti, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov, B. şi C., cu sediul/domiciliile în municipiul Braşov (cererea asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă).
În cadrul dezbaterilor asupra excepţiei de necompetenţă teritorială invocate de pârâta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară prin întâmpinare, dezbateri care au avut loc în faţa primei instanţe învestite la termenul de judecată din 18 septembrie 2023, reclamantul a învederat că prejudiciul faptei ilicite imputate pârâţilor s-a produs la sediul său, situat pe raza teritorială a sectorului 5 al municipiului Bucureşti, iar prin concluziile scrise depuse în combaterea excepţiei a învederat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. care reglementează o competenţă alternativă de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtului, respectiv, a instanţei în a cărei rază teritorială s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.
Înalta Curte, aplicând criteriile de stabilire a competenţei teritoriale prevăzute prin dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. anterior menţionate coroborate cu dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., constată că locul situării sediului unuia dintre pârâţi, respectiv a Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, atrage competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.
De asemenea, se constată în favoarea aceleiaşi instanţe a operat şi alegerea de competenţă a reclamantului, în considerarea dreptului conferit acestuia prin norma reglementată la art. 116 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2024.