Şedinţa publică din data de 16 mai 2024
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Cererea
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la 20 februarie 2024, sub nr. x/2024, petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti "A." a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 666 C. proc. civ., încuviinţarea executării silite a debitorilor Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1301 din 11 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia nr. 4775 din 16 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în acelaşi dosar, la cererea creditoarei B..
2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti
Prin sentinţa civilă nr. 3473 din 29 februarie 2024, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Pentru a dispune astfel, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ., în raport de calitatea debitorilor, de instanţe superioare Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, precum şi faptul că aceste norme instituie o prezumţie legală de lipsă de aparenţă a imparţialităţii peste care nu se poate trece prin actul de voinţă al reclamantului, norma de competenţă reglementată fiind de ordine publică, de strictă interpretare şi limitată aplicare, doar alegerea instanţei de la una dintre curţile de apel învecinate fiind facultativă.
Apreciind că art. 127 C. proc. civ. prevede o prorogare legală de competenţă teritorială specială în favoarea altei instanţe, de acelaşi grad, din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
3. Hotărârea Judecătoriei Constanţa
Prin sentinţa civilă nr. 3261 din 1 aprilie 2024, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata pricinii şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Constanţa a constatat că, în cauză, calitatea de debitori aparţine Curţii de Apel Bucureşti şi Tribunalului Bucureşti, creditoarea făcând parte din categoria personalului auxiliar şi conex de specialitate din cadrul Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.
Raportat la dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., instanţa a reţinut că, potrivit art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ, soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite este de competenţa instanţei de executare, respectiv a judecătoriei în a cărei circumscripţie se află sediul debitorilor, care, în speţă, este în municipiul Bucureşti.
Totodată, a arătat că petenta nu a înţeles să se prevaleze de posibilitatea oferită de art. 127 C. proc. civ. la momentul introducerii cererii pendinte pe rolul instanţei judecătoreşti, respectiv de a sesiza o instanţă din circumscripţia unei curţi de apel învecinate celei competente potrivit dreptului comun, ci a înregistrat cererea de încuviinţare a executării silite pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, în a cărei circumscripţie se află sediul debitoarei Curtea de Apel Bucureşti.
Judecătoria Constanţa a apreciat că normele art. 127 alin. (2), alin. (2)1 şi alin. (3) C. proc. civ. nu puteau fi valorificate de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti din oficiu, prin substituirea părţii, în vederea justificării necompetenţei teritoriale şi declinării acesteia în favoarea altei instanţe.
A învederat că, în ipoteza prevăzută de acest text legal, excepţia de necompetenţă teritorială este de ordine privată, caracterul facultativ al normei rezultând din folosirea de către legiuitor a verbului "poate", aspect ce semnifică faptul că reclamantul alege dacă doreşte să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege.
În aceste condiţii, reţinând că norma de competenţă teritorială incidentă în cauză este relativă, de ordine privată, a arătat că nesocotirea ei nu putea fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă de către Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că revine Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei asupra căruia poartă conflictul negativ de competenţă constă în cererea de încuviinţare a executării silite formulată de petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti "A." în temeiul dispoziţiilor art. 666 C. proc. civ., prin care s-a solicitat încuviinţarea executării silite a debitorilor Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1301 din 11 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia nr. 4775 din 16 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în acelaşi dosar, la cererea creditoarei B..
Potrivit dispoziţiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., "În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) şi dovada achitării taxei judiciare de timbru."
Art. 651 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel." (alin. (3) "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."
Din coroborarea prevederilor legale enunţate rezultă că, în cazul cererii de încuviinţare a executării silite, competenţa teritorială a instanţei de executare are caracter exclusiv, astfel încât, în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispoziţiile procedurale care reglementează necompetenţa de ordine publică, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.
Norma conţinută la art. 651 alin. (1) C. proc. civ. prevede că instanţa de executare se determină prin raportare la sediul/domiciliul debitorului, iar nu la alte criterii care nu sunt expres arătate.
În materia executării silite, în absenţa unui text de lege care să reglementeze modalitatea de identificare a instanţei de executare în cazul pluralităţii de debitori cu sedii diferite (cum este cazul în speţă), sunt aplicabile, prin analogie, dispoziţiile art. 112 din C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia", care reglementează o prorogare legală de competenţă în cazul coparticipării procesuale pasive.
Înalta Curte constată că, prin depunerea cererii de încuviinţare a executării silite la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, creditoarea a optat pentru instanţa de la sediul debitoarei Curtea de Apel Bucureşti, ca instanţă de executare în sensul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.
Deşi, potrivit situaţiei de fapt reţinute de instanţele aflate în conflict, creditoarea face parte din categoria personalului auxiliar şi conex de specialitate din cadrul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, iar debitorii Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti sunt instanţe superioare în grad Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, unde are sediul cel dintâi debitor, dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.
În configurarea reglementată, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (alin. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."
Dispoziţiile legale evocate reglementează o prorogare de competenţă teritorială în favoarea altei instanţe faţă de cea competentă, în ipoteza în care judecătorul/procurorul/grefierul, parte într-un proces, îşi desfăşoară activitatea la instanţa căreia i-ar reveni competenţa de soluţionare a cauzei.
În cauză, însă, creditoarea este grefier la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, iar petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti "A." a învestit Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, în circumscripţia căreia unul dintre debitori, Curtea de Apel Bucureşti, are sediul.
Nefiind incidentă ipoteza de la art. 127 C. proc. civ., respectiv aceea în care instanţa învestită cu soluţionarea cererii să fie cea la care creditoarea să îşi desfăşoare activitatea, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti este instanţa competentă să soluţioneze cauza ca instanţă de executare în sensul art. 651 alin. (1) C. proc. civ.. Eventualitatea declarării unei căi de atac împotriva soluţiei ce urmează a se pronunţa în cauza pendinte şi soluţionarea acesteia de către instanţa ierarhic superioară nu pot determina extinderea sferei de aplicare a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ. va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2024.