Şedinţa publică din data de 21 mai 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zărneşti, la data de 21 februarie 2024, sub nr. x/2024, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., prin executorul judecătoresc A., a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x/27.01.2023 emis de B. S.A., împotriva debitorului C., la cererea creditoarei D. S.A., pentru suma de 13.378,23 RON, reprezentând debit, dobânda remuneratoare, dobânda penalizatoare calculată ulterior scadenţei anticipate, precum şi cheltuielile de executare, prin toate modalităţile legale de executare silită.
În drept, cererea se întemeiază pe dispoziţiile art. 666 C. proc. civ.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 141 din 25 martie 2024, Judecătoria Zărneşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect încuviinţare executare silită, formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., prin executorul judecătoresc A., privind pe creditoarea D. S.A. şi pe debitorul C., în favoarea Judecătoriei Iaşi.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că debitorul nu are domiciliul în România, ţara migrării fiind Republica Moldova, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Iaşi, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 5553 din 23 aprilie 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect încuviinţare executare silită, formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., prin executorul judecătoresc A., privind pe creditoarea D. S.A. şi pe debitorul C. în favoarea Judecătoriei Zărneşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă dintre Judecătoria Zărneşti şi Judecătoria Iaşi şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului; din oficiu, a dispus suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea conflictului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că debitorul s-a născut în Republica Moldova şi a dobândit cetăţenia română la data de 24 noiembrie 2021, stabilindu-şi domiciliul în sat Moieciu de Sus, nr. 17, comuna Moieciu, judeţul Braşov, domiciliu care figurează activ şi în prezent, aspect relevat de fişa DEPABD, dar şi de conţinutul titlului executoriu din anul 2023, când debitorul a indicat ca domiciliu activ adresa din România.
II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zărneşti, în considerarea argumentelor ce succed:
Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea de încuviinţare a executării silite declanşate împotriva debitorului C., la cererea creditoarei D. S.A., în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x/27.01.2023 emis de B. S.A., pentru suma de 13.378,23 RON, reprezentând debit, prin toate modalităţile legale de executare silită, şi înaintată instanţei de judecată de către A., executor judecătoresc în cadrul Biroului Executorului Judecătoresc A..
În materia executării silite, art. 651 C. proc. civ. prevede că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
Ca atare, din punct de vedere al criteriului teritorial, norma în discuţie identifică judecătoria ce devine instanţă de executare prin aplicarea unui set de reguli succesive, după cum urmează: în primul rând - ca regulă generală - instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii. În subsidiar şi numai dacă debitorul nu are sediul sau domiciliul în ţară, legiuitorul determină instanţa de executare prin raportare la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului la momentul sesizării organului de executare. În continuare, dacă la acelaşi moment indicat, nici debitorul, nici creditorul nu au domiciliul sau sediul în ţară, atunci instanţa de executare va fi judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
Aceste reguli de stabilire a instanţei de executare nu permit creditorului a alege instanţa competentă din punct de vedere teritorial deoarece variantele normative menţionate reglementează ipoteze diferite care se exclud reciproc. Sub acest aspect, fiecare nouă regulă de determinare a instanţei de executare se aplică strict sub rezerva ineficienţei normei anterioare, de unde rezultă o aplicare etapizată şi exclusivă, ceea ce va elimina posibilitatea unui conflict de reguli sau existenţa vreunui drept de opţiune în favoarea creditorului.
Numai cea din urmă regulă, în ipoteza în care nici debitorul, dar nici creditorul nu îşi au domiciliul sau sediul în ţară, recunoaşte un drept de opţiune în favoarea creditorului în condiţiile în care sediul biroului executorului judecătoresc ales de creditor va fi reper în determinarea instanţei de executare.
Totodată, se reţine că regula de determinare a instanţei de executare prin raportare la criteriile prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. se aplică indiferent de modalitatea de executare aleasă de creditor sau impusă de dispoziţiile titlului executoriu ce urmează a fi aduse la îndeplinire.
Reglementând competenţa funcţională, art. 651 alin. (3) C. proc. civ. prevede că instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
Pentru determinarea competenţei instanţei de executare interesează, ca regulă, domiciliul sau sediul debitorului la momentul formulării cererii de executare, astfel că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite trebuie să procedeze la verificarea competenţei prin raportare la momentul la care cererea de executare a fost depusă la executorul judecătoresc, funcţie de care se va determina instanţa competentă.
În contextul reperelor de analiză expuse în stabilirea instanţei de executare, Înalta Curte constată că debitorul C. figurează cu domiciliul activ în judeţul Braşov, începând cu data de 22 noiembrie 2021, deci şi la data formulării cererii de executare silită - 16 februarie 2024, conform procesului-verbal din 19 martie 2024, aflat la dosar, ce consemnează rezultatul interogării bazei de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, întocmit la solicitarea Judecătoriei Zărneşti, verificare efectuată şi de Judecătoria Iaşi, potrivit fişei de solicitare a interogării bazei de date aflate la fila x, localitate situată în circumscripţia Judecătoriei Zăneşti, potrivit H.G. nr. 102/2021 privind stabilirea localităţilor care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor din fiecare judeţ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 25 iunie 2021.
Cum ceea ce contează, ca element temporal în determinarea competenţei teritoriale a instanţei, este domiciliul debitorului de la momentul sesizării organului de executare, ţinând cont că scopul regulii generale în materia competenţei teritoriale nu poate fi atins dacă domiciliul nu ar fi asociat cu locuinţa efectivă a debitorului, faptul că ţara de provenienţă este Republica Moldova nu este în măsură să influenţeze competenţa instanţei de executare, prin aplicarea criteriului subsidiar, cel al sediului creditoarei, nefiind permise derogări ori interpretări contrare dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., care sunt de strictă interpretare şi aplicare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoria Zărneşti este instanţa competentă teritorial a soluţiona cererea de încuviinţare executare silită dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zărneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 mai 2024.