Şedinţa publică din data de 22 mai 2024
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti, secţia civilă în data de 19.01.2018, sub nr. x/2018, contestatorul A. a solicitat anularea actelor de executare silită întocmite de către intimatul BEJ B., anularea titlului executoriu reprezentat de încheierea pronunţată de Judecătoria Piteşti în data de 03.01.2018, în dosarul nr. x/2017, suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare, precum şi obligarea intimatului la plata unor despăgubiri, reprezentând daune morale pentru demararea, cu rea-credinţă, a procedurii de executare silită.
Prin sentinţa nr. 4344/26.06.2019, Judecătoriei Piteşti, secţia civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului BEJ B., în ceea ce priveşte capătul de cerere privind contestaţia la executare, şi a respins capătul de cerere privind contestaţia la executare, ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea intimatului BEJ B. la plata de despăgubiri în beneficiul contestatorului.
Prin decizia nr. 1225/10.07.2020, Tribunalul Argeş, secţia civilă a admis apelul contestatorului, a anulat în parte sentinţa apelată, în ceea ce priveşte soluţia asupra contestaţiei la executare, a trimis cauza, spre rejudecare, primei instanţe, sub aspectul contestaţiei la executare şi a menţinut în rest sentinţa apelată.
După casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti sub nr. x/2018*.
Prin sentinţa nr. 7899/10.12.2021, Judecătoria Piteşti, secţia civilă a luat act de renunţarea contestatorului la capătul de cerere vizând suspendarea executării silite; a respins, ca nefondată, contestaţia la executare şi a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea BEJ B. la plata de despăgubiri în beneficiul contestatorului.
Prin decizia nr. 3389/19.10.2022, Tribunalul Argeş, secţia civilă a respins, ca nefondat, apelul contestatorului împotriva sentinţei civile nr. 7899/10.12.2021 a Judecătoriei Piteşti.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă în data de 21.12.2022, sub nr. x/2022, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 3389/19.10.2022, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă în dosarul nr. x/2018.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 504 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 503 alin. (2) din acelaşi cod.
Prin decizia nr. 558/2023 din 17.02.2023, Tribunalul Argeş, secţia civilă a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 3389/19.10.2022.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul A..
Cu prilejul cercetării judecătoreşti în calea de atac a recursului, în data de 30.10.2023, recurentul-contestator a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, precum şi a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) şi art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, fiind invocate, în ceea ce priveşte Legea nr. 317/2004, dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie, iar în ceea ce priveşte prevederile art. 2 alin. (3) şi art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, fiind invocată atât încălcarea dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din legea fundamentală, cât şi a principiului de drept nemo judex in propria causa.
2. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Piteşti
Prin încheierea din 4 martie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de contestatorul A..
3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul A..
Recurentul a arătat, în esenţă, că reţinerea curţii de apel, în sensul că actul normativ care face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea recursului, este contrară situaţiei de fapt deoarece, în recursul supus judecăţii acestei instanţe, a invocat drept unic argument faptul că decizia recurată a fost pronunţată de un complet de judecată a cărui compunere a fost schimbată cu încălcarea legii, precum şi că procesul-verbal din data de 26.01.2023 (emis în baza art. 109 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al instanţelor judecătoreşti, adoptat prin Hotărârea CSM nr. 3243/22.12.2022), care a stat la baza înlocuirii unui membru al completului de judecată, nu există din punct de vedere legal.
De asemenea, a mai susţinut şi că instanţa de contencios european a constatat în numeroase cazuri că în România instituţiile statului beneficiază de o protecţie incompatibilă cu prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale.
În drept, a arătat că îşi întemeiază cererea de recurs pe dispoziţiile art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, pe dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, respectiv pe cele art. 1 alin. (5), art. 20 şi art. 148 alin. (2)-(4) din Constituţie, precum şi pe dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
4. Apărări formulate în cauză
În cauză a formulat întâmpinare SPARL C., în calitate de reprezentant convenţional atât al intimatei D., în prezent radiată, cât şi al societăţii E., în calitate de actual creditor cesionar, prin care a invocat excepţia netimbrării recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.
A arătat că în mod corect a dispus curtea de apel respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pentru neîndeplinirea condiţiei referitoare la existenţa unei legături între norma juridică pretins neconstituţională şi soluţionarea cauzei.
Susţine că autorul excepţiei este nemulţumit de modul de interpretare şi de aplicare, de către organele judiciare, a dispoziţiilor Legii nr. 317/2004 şi a art. 2 alin. (3) şi a art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, însă eventualele greşeli de aplicare a legii nu pot constitui motive de neconstitutionalitate a textului de lege criticat şi, prin urmare, apreciază că nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
A răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie si prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
Aşadar, problema de drept invocată de autorul excepţiei de neconstitutionalitate se referă la nelegala compunere a completului de judecată.
Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale referitoare la condiţia de admisibilitate a legăturii dispoziţiilor criticate cu cauza în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, această condiţie presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecaţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, criterii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstitutionalitate în desfăşurarea procesului (sens în care face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 303 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 8 iulie 2014, paragraful 24).
De asemnea, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, este inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale atunci când se invocă neconstituţionalitatea dispoziţiilor care nu au legătură cu soluţionarea cauzei pendinte, deoarece normele de drept indicate nu fac referire la motivele pentru care poate fi promovată calea de atac sau la modul în care se interpretează prevederile art. 483 C. proc. civ.
Astfel cum a constatat şi instanţa, recurentul a formulat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la dispoziţiile Legii nr. 317/2004 într-o cauză ce a avut ca obiect contestaţie la executare, respectiv în calea de atac a recursului formulat împotriva deciziei nr. 558/2023 a Tribunalului Argeş, pronunţată într-un dosar având ca obiect contestaţie la executare.
Aşadar, arată că este corectă soluţia curţii de apel, în sensul că actul normativ care face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea recursului.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
În evaluarea recursului de faţă, se constată că recurentul a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi a prevederilor art. 2 alin. (3) şi art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
În motivarea excepţiei, recurentul a arătat, în esenţă, că dispoziţiile a căror neconstituţionalitate o invocă au legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât decizia recurată "a fost pronunţată de un complet de judecată a cărui compunere a fost schimbată cu încălcarea legii".
Prin încheierea recurată, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, reţinându-se, în considerente, că nu sunt întrunite cerinţele de admisibilitate impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, atât timp cât, în speţă, nu este îndeplinită condiţia existenţei unei legături a normei juridice criticate ca fiind neconstituţională cu soluţionarea cauzei, având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate a fost formulată într-o cauză ce a avut ca obiect contestaţie la executare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul, apreciind, în esenţă, ca fiind întrunite toate condiţiile de admisibilitate, conform prevederilor legale, inclusiv legătura normelor vizate cu soluţionarea cauzei, întrucât "singurul argument invocat", prin cererea de recurs formulată împotriva deciziei nr. 558/17.02.2023 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, a fost acela că decizia atacată "a fost pronunţată de un complet de judecată a cărui compunere a fost schimbată cu încălcarea legii", Consiliul Superior al Magistraturii (emitent al Hotărârii nr. 3243/22.12.2022, care a constituit temeiul juridic al procesului-verbal de înlocuire a unui membru al completului de judecată învestit cu soluţionarea contestaţiei în anulare formulate de recurent împotriva deciziei nr. 3389/19.10.2022 a Tribunalului Argeş, secţia civilă) "neexistând din punct de vedere legal".
Aceste susţineri sunt nefondate şi vor fi înlăturate de instanţa de recurs.
În speţă, se constată că posibilitatea legală recunoscută unei instanţe judecătoreşti de a respinge o cerere de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu o excepţie de neconstituţionalitate este dată de prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, referitoare la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, respectiv: i. excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; ii. calitatea titularului cererii, de parte sau de procuror care participă în proces; iii. excepţia să privească neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; iv. prevederile a căror neconstituţionalitate se invocă să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale; v. legea sau ordonanţa ori dispoziţia din lege sau din ordonanţă să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Aşadar, prin aceste dispoziţii legale se atribuie instanţei în faţa căreia a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate o competenţă specială, având ca obiect verificarea îndeplinirii, în mod cumulativ, a condiţiilor de admisibilitate prevăzute de alin. (1)-(3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Cu referire la condiţia de admisibilitate vizând legătura cu soluţionarea cauzei, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 4/18.01.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305/04.04.2018, par. 33), s-a reţinut că aceasta presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului.
După cum reiese din analiza pe care o face chiar Curtea Constituţională în privinţa acestei condiţii de admisibilitate, examenul legăturii cu cauza trebuie făcut în concret, în raport cu interesul specific al celui care a invocat excepţia şi cu înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă, adică în legătură cu pretenţia dedusă judecăţii în litigiul principal de către titularul cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional.
Cu alte cuvinte, verificarea pertinenţei excepţiei în raport cu procesul în care a fost ridicată presupune, în mod necesar, ca o eventuală decizie a Curţii Constituţionale să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal.
Prin urmare, cerinţa relevanţei excepţiei presupune însăşi utilitatea pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării litigiului în care a fost invocată.
Date fiind aceste consideraţii, analizând legalitatea încheierii recurate, Înalta Curte constată că, în mod judicios, s-a dispus de către Curtea de Apel Piteşti respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de învestire a jurisdicţiei constituţionale cu excepţia formulată, în circumstanţele în care nu este îndeplinită condiţia referitoare la existenţa legăturii acesteia cu soluţionarea cauzei.
Astfel, se observă că obiectul cauzei în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale anterior menţionate este reprezentat de recursul formulat de către contestator împotriva deciziei nr. 558/17.02.2023, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă într-o pricină având ca obiect contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 3389/19.10.2022, pronunţată de aceeaşi instanţă în soluţionarea apelului într-o pricină având ca obiect contestaţie la executare.
În acest context, în acord cu reţinerile curţii de apel, dată fiind natura juridică de incident procedural a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, aceasta se află într-o strânsă legătură cu procesul principal în care a fost formulată, urmând a fi analizată prin prisma beneficiului adus părţii în litigiul principal ca efect al admiterii excepţiei.
Cum obiectul pricinii care a declanşat litigiul în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate s-a mărginit la cercetarea legalităţii procedurii execuţionale desfăşurate împotriva contestatorului, rezultă că pertinenţa prezentului incident nu poate fi examinată decât în raport cu aceste limite procesuale, singurul cadru menit să confere, în mod efectiv, un folos practic titularului cererii de sesizare, ţinând cont, totodată, de regimul juridic al acestei căi de atac specifice fazei de executare silită, precum şi de etapa procesuală în care a fost invocat.
Astfel fiind, cum textele de lege a căror neconstituţionalitate se solicită nu conţin prevederi menite să îi asigure contestatorului un beneficiu real în legătură cu soluţia dată asupra contestaţiei la executare formulate, se reţine că nu este îndeplinită condiţia referitoare la legătura cu soluţionarea cauzei a normelor pretins a fi neconstituţionale.
Nici susţinerile referitoare la aspectul că partea ar fi invocat, drept critică împotriva deciziei recurate, că aceasta ar fi fost pronunţată de un complet de judecată a cărui compunere ar fi fost schimbată cu încălcarea legii nu sunt în măsură să contureze o altă concluzie.
În acest sens, se impune a se menţiona că scopul invocării excepţiei de neconstituţionalitate nu poate fi doar acela de a supune formal jurisdicţiei constituţionale orice dispoziţie legală, ci de a împiedica o judecată şi pronunţarea unei soluţii întemeiate pe o dispoziţie neconstituţională.
Or, în cauză, simpla nemulţumire a recurentului în raport cu procesul-verbal din data de 26.01.2023 (care a arătat modalitatea de compunere a completului de judecată care a soluţionat contestaţia în anulare formulată de către recurent) şi cu prevederile art. 109 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al instanţelor judecătoreşti, adoptat prin Hotărârea nr. 3243/22.12.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii (care au stat la baza întocmirii procesului-verbal), pentru motivul că acestea ar fi permis pronunţarea hotărârii "de un complet de judecată a cărui compunere a fost schimbată cu încălcarea legii", ci reprezintă, mai degrabă, aspecte ce privesc chestiuni de legalitate, a căror verificare juridică revine instanţelor judecătoreşti.
Mai mult, se constată că, în speţă, nu poate fi reţinută existenţa condiţiei legăturii cu soluţionarea cauzei nici chiar din perspectiva tezei juridice a recurentului, referitoare la îndeplinirea acestei cerinţe ca efect al simplei existenţe a unor critici, în acest sens, în cuprinsul memoriului de recurs formulat împotriva deciziei pronunţate de Tribunalul Argeş în soluţionarea contestaţiei în anulare (care, însă, face abstracţie de ansamblul contextului procesual în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, conform celor arătate în precedent).
Astfel, se constată, sub un prim aspect, că recurentul a înţeles să invoce neconstituţionalitatea Legii nr. 317/2004, în ansamblul său, cu motivarea că acest act normativ constituie "fundamentul legal în baza căruia Consiliul Superior al Magistraturii poate emite documente juridice", referindu-se, în acest sens, pe întreg parcursul procesului, la Hotărârea nr. 3243/22.12.2022 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.
În schimb, contrar susţinerilor recurentului, se observă că Hotărârea nr. 3243/22.12.2022 a fost adoptată în temeiul dispoziţiilor art. 41 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, act normativ care a abrogat, la data intrării sale în vigoare (16.12.2022), Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.
Aşadar, actul normativ apreciat de către recurent ca fiind neconstituţional nu îşi găsea oricum aplicabilitatea în ceea ce priveşte aspectul invocat de recurent.
Aceeaşi este concluzia şi în ceea ce priveşte restul prevederilor legale contestate, care, dat fiind conţinutul normativ al acestora, nu reglementează aspecte ce privesc raporturile juridice deduse judecăţii în litigiul principal, ci doar elemente generale, ce ţin de competenţa şi de modalitatea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Astfel, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", iar conform art. 29 alin. (4) din acelaşi act normativ, "sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora."
Or, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut, în legătură cu această manieră de formulare a unei excepţii de neconstituţionalitate (Decizia nr. 766/15.06.2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549/03.08.2011), următoarele:
"(...) Curtea ia în discuţie problema regularităţii procedurii de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 şi ale art. 31 din Legea nr. 47/1992, analizând dacă o asemenea excepţie poate avea ca obiect exclusiv aceste prevederi, fără să fie criticate în acelaşi timp şi dispoziţiile de procedură sau de drept substanţial aplicabile în soluţionarea de către instanţa judecătorească sau de arbitraj comercial a cauzei cu care au fost învestite. Răspunsul nu poate fi decât negativ.
Prevederile Legii nr. 47/1992 pot forma însă obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau a instanţelor arbitrale cu condiţia - prevăzută de art. 29 alin. (1) din lege - să aibă legătură cu soluţionarea cauzei. Aceasta întrucât legătură cu soluţionarea cauzei au toate dispoziţiile legale de drept substanţial şi de drept procedural care vizează drepturile subiective deduse judecăţii şi fac posibilă desfăşurarea şi finalizarea procedurii judiciare."
Aceste dezlegări sunt aplicabile mutatis mutandis, pentru identitate de raţionament juridic, şi în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, având în vedere similaritatea cu ipoteza avută în vedere de Curte în cazul prevederilor art. 29 din acelaşi act normativ.
Prin urmare, date fiind considerentele arătate anterior, precum şi dezlegările obligatorii ale instanţei de contencios constituţional, se observă ca fiind lipsită de relevanţă juridică, în prezentul cadru procesual, aplicabilitatea dispoziţiilor a căror neconstituţionalitate se invocă de către recurent.
Astfel fiind, se reţine că nu este îndeplinită condiţia referitoare la legătura cu soluţionarea cauzei, care trebuie să fie reală, exprimată prin însăşi aplicarea şi interpretarea efectivă de către instanţă a normelor pretins a fi neconstituţionale.
Aşadar, în mod corect a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale menţionate, din moment ce acestea nu sunt în măsură să producă un efect juridic concret asupra cursului litigiului şi astfel, asupra situaţiei juridice în proces a recurentului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 4 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 4 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 mai 2024.