Şedinţa publică din data de 13 iunie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la 14 iunie 2022, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C., D. şi E., stabilirea bunurilor supuse împărţelii, constatarea faptului că au dobândit, prin moştenire legală, cota de 1/2 din bunurile supuse împărţelii şi ieşirea din indiviziune asupra bunurilor ce compun masa succesorală, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 1125 din 20 februarie 2022, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 10 aprilie 2023, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâţi, şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Craiova, reţinând că, din moment ce se solicită partajul unui imobil situat pe raza judeţului Dolj, sunt incidente în cauză prevederile art. 117 din C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 4153 din 10 aprilie 2024, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, reţinând că obiectul cauzei este, în principal, dezbatere succesorală, astfel că sunt incidente în cauză prevederile art. 118 din C. proc. civ., ultimul domiciliu al defunctului F. fiind în Sectorul 6.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Craiova a suspendat judecata şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei îl constituie ieşirea din indiviziune cu privire la terenurile menţionate în titlul de proprietate nr. x/22.03.1994, emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dolj, iar defuncţii a căror masă succesorală s-a cerut a fi împărţită sunt F., G. şi, implicit, H., primii doi defuncţi fiind înscrişi, ca titulari ai dreptului de proprietate, în titlul de proprietate menţionat.
Judecătoria Sectorului 6 a constatat că sunt aplicabile prevederile art. 117 alin. (1) din C. proc. civ., apreciind că indiviziunea rezultă din titlul de proprietate, în timp ce Judecătoria Craiova a considerat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 118 alin. (1) din C. proc. civ., reţinând că este competentă instanţa de la ultimul domiciliu al lui F..
Conform art. 117 alin. (1) din C. proc. civ., "cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul", iar, conform alin. (3), "dispoziţiile alin. (1) se aplică, prin asemănare, şi în cazul acţiunilor posesorii, acţiunilor în grăniţuire, acţiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum şi în cazul celor de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune". Pe de altă parte, potrivit art. 118 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., "în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia".
Din coroborarea acestor dispoziţii legale, rezultă că cererile de ieşire din indiviziune cu privire la imobile din masa succesorală intră în domeniul de aplicare al art. 118 alin. (1) din C. proc. civ., în condiţiile în care art. 117 alin. (3) teza finală exclude din sfera sa de aplicare cererile de împărţeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea rezultă din succesiune, chiar în condiţiile în care obiectul acesteia ar viza bunuri imobile. Raţiunea normei de competenţă exclusivă în materie succesorală, până la ieşirea din indiviziune, constă în aceea că ultimul domiciliu al defunctului coincide cu locul deschiderii succesiunii, astfel cum acesta este reglementat de art. 954 alin. (2) C. civ.
În cauză, se constată că starea de indiviziune rezultă din succesiune, dat fiind că persoanele între care s-a solicitat partajul bunurilor imobile cuprinse în titlul de proprietate nr. x/22.03.1994 sunt reclamanţii A. şi B., moştenitori ai defunctului F., conform certificatului de calitate de moştenitor nr. 1383/26.07.1995, şi pârâţii E., succesoare a defunctului G., şi D. şi C., moştenitori ai lui H., în prezent decedat, care, la rândul său, a fost succesor al defunctului G.. Aşadar, cererea dedusă judecăţii, având ca obiect ieşirea din indiviziune, priveşte trei moşteniri succesive, împrejurare care atrage incidenţa prevederilor art. 118 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora "cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv, sunt de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi". Dreptul de opţiune al reclamanţilor s-a exercitat la momentul sesizării Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, în considerarea ultimului domiciliu al defunctului F..
Ca atare, instanţa competentă din punct de vedere teritorial se determină, în prezenta cauză, prin aplicarea regulii prevăzute la art. 118 din C. proc. civ., iar nu a celei stipulate la art. 117 din acelaşi Cod.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) cu referire la cele ale art. 118 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2024.