Şedinţa publică din data de 27 iunie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 14 februarie 2024, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Prahova, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Prahova şi A., în calitate de mamă, a solicitat înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă stabilit prin Dispoziţia nr. 3/PRU/08.01.2024 a directorului executiv al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Prahova, faţă de copilul B., cu măsura plasamentului la asistentul maternal profesionist C., stabilirea ca drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil, pe toată durata măsurii plasamentului, să fie exercitate de către Directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Prahova şi obligarea pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Prahova să plătească asistentului maternal profesionist, pentru copil, alocaţia lunară de plasament, începând cu luna următoare celei a pronunţării prezentei hotărâri. S-a solicitat ca în dispozitivul hotărârii să se includă menţiunea că este executorie şi definitivă.
În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
I.2. Hotărârile care au generat conflictul
I.2.1. Prin sentinţa civilă nr. 388 din 10 aprilie 2024, îndreptată prin încheierea din 22 aprilie 2024, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Constanţa.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 92 alin. (1) C. civ., conform cărora domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic. Astfel, având în vedere că acţiunea are ca obiect înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă faţă de minora B. şi faptul că domiciliul minorei este, conform art. 92 alin. (1) C. civ., la domiciliul unicului părinte cunoscut, respectiv la pârâta A., în comuna Ciocârlia, sat Ciocârlia, str. x, jud. Constanţa, instanţa a apreciat că Tribunalul Constanţa este instanţa competentă să judece cauza în baza art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, republicată.
I.2.2. Prin sentinţa civilă nr. 2073 pronunţată la data de 07 iunie 2024, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Tribunalul Constanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 92 alin. (3) C. proc. civ. care prevăd că prin excepţie, în situaţiile prevăzute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de încredere, cu consimţământul acestora. De asemenea, domiciliul minorului poate fi şi la o instituţie de ocrotire. De asemenea, a avut în vedere şi dispoziţiile art. 63 din Legea nr. 272/2004 potrivit cărora pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenţial care îl are în îngrijire. Astfel, constatând că domiciliul minorei este la domiciliul asistentului maternal profesionist, acesta din urmă având domiciliul în jud. Prahova, Tribunalul Constanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă
Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Prahova a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Prahova şi A., în calitate de mamă, înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă stabilit prin Dispoziţia nr. 3/PRU/08.01.2024 a directorului executiv al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Prahova, faţă de copilul B., cu măsura plasamentului la asistentul maternal profesionist C., stabilirea ca drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil, pe toată durata măsurii plasamentului, să fie exercitate de către Directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Prahova şi obligarea pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Prahova să plătească asistentului maternal profesionist, pentru copil, alocaţia lunară de plasament, începând cu luna următoare celei a pronunţării hotărârii.
Cererea este întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
Potrivit dispoziţiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, "Cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul copilului".
În speţă, instanţele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul copilul, conflictul negativ de competenţă fiind însă determinat de stabilirea diferită a domiciliului minorei B. de către instanţele care şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionarea a cauzei.
Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte reţine că prin Dispoziţia nr. 3/PRU/08.01.2024 a Directorului Executiv al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Prahova s-a dispus plasamentul în regim de urgenţă al copilului B., la asistentul maternal profesionist C., cu domiciliul în jud. Prahova, începând cu data de 08 ianuarie 2024.
Cum măsură de protecţie socială luată faţă de minora B. este măsura plasamentului în regim de urgenţă, stabilită prin dispoziţia sus menţionată, rezultă că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 63 coroborate cu dispoziţiile art. 59 din Legea nr. 272/2004, potrivit cărora, pe durata plasamentului în regim de urgenţă, domiciliul copilului se află la asistentul maternal care îl are în îngrijire, asistent menţionat în dispoziţia amintită.
De asemenea, în Raportul privind situaţia copilului nr. x/29.01.2024, aflat la dosarul Tribunalului Prahova, secţia I civilă, este menţionat domiciliul minorei B. în comuna Ciorani, sat Cioranii de Jos nr. 1618, jud. Prahova.
Art. 93 C. civ. prevede că domiciliul copilului supus unor măsuri de protecţie specială, cum este cazul în speţă, se află la persoana căreia i-a fost dat în plasament, respectiv la C., cu domiciliul în jud. Prahova, începând cu data de 08 ianuarie 2024.
În raport cu situaţia de fapt reţinută, având în vedere că domiciliul minorei B. se află pe raza judeţului Prahova şi ţinând seama că art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 prevede o competenţă teritorială exclusivă, Înalta Curte urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 iunie 2024.