Şedinţa publică din data de 27 iunie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 27 aprilie 2022 pe rolul Judecătoriei Giurgiu, sub nr. x/2022, reclamanta Rulouri de Gazon S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii A., B., Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Iaşi, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea comunicărilor efectuate de pârâta A. privind acceptarea Ofertelor de vânzare înregistrate la Primăria Comunei Dumeşti publicate de pârâtul B., în calitate de vânzător, precum şi a tuturor şi oricăror acte subsecvente şi/sau anterioare, precum avizele finale emise de Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Iaşi; constatarea decăderii pârâţilor B. şi A. din dreptul de a mai încheia contractele de vânzare având ca obiect imobilele cuprinse în Ofertele de vânzare înregistrate la Primăria Comunei Dumeşti sub: nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral- x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral - x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral - x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral - x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti), nr. x/09.03.2021 (teren identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Dumeşti) publicate de pârâtul B., în calitate de vânzător; constatarea dreptului său de a i se analiza de către Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Iaşi îndeplinirea condiţiilor pentru a i se emite de către această instituţie avizele finale favorabile, Rulouri de Gazon S.R.L., în vederea încheierii contractului de vânzare în formă autentică de către notarul public sau pronunţării de către instanţă a unei hotărâri judecătoreşti care ţine locul contractului de vânzare, în termen de 10 zile calendaristice de la data pronunţării hotărârii definitive, iar în cazul refuzului, hotărârea ce urmează a fi pronunţată să ţină loc de avizele finale; obligarea pârâţilor la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea prezentului proces, conform art. 453 C. proc. civ.
În drept au fost invocate dispoziţiile C. proc. civ., ale Legii nr. 17/2014, ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 17/2014, precum şi dispoziţiile legale la care s-a făcut referire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
I.2. Hotărârile care au generat conflictul
I.2.1. Prin sentinţa civilă nr. 5414 din data de 25 noiembrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Giurgiu a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin cererea formulată, reclamanta a solicitat anularea anumitor acte privind ofertele de vânzare cu privire la anumite terenuri situate în extravilanul comunei Dumeşti, judeţul Iaşi, aflate în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Iaşi şi a avizelor emise de către pârâta Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Iaşi şi totodată constatarea decăderii pârâţilor persoane fizice, domiciliate în municipiul Iaşi, de a încheia contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect terenurile extravilane situate în extravilanul comunei Dumeşti, judeţul Iaşi, înscrise în cartea funciară a localităţii Dumeşti şi respectiv constatarea dreptului reclamantei de a i se analiza de către Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Iaşi, îndeplinirea condiţiilor pentru a i se emite de către această instituţie avizele finale favorabile în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică sau pronunţării de către instanţă a unei hotărâri judecătoreşti, care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare, iar în cazul refuzului hotărârea ce urmează a fi pronunţată să ţină loc de avizele finale, cu privire la terenurile mai sus arătate situate în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Iaşi.
Având în vedere că în cazul de faţă terenurile se află în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Iaşi, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 117 C. proc. civ., potrivit cărora cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat imobilul, aceste prevederi instituind o competenţă teritorială exclusivă absolută de ordine publică.
Mai mult, instanţa a avut în vedere şi împrejurarea că nici una dintre părţi nu îşi are sediul sau domiciliul pe raza Judecătoriei Giurgiu, că toţi pârâţii, atât persoane fizice, cât şi persoana juridică, domiciliază şi îşi are sediul în municipiul Iaşi, sens în care văzând şi prevederile art. 11, art. 112 alin. (1) C. proc. civ. a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Giurgiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, judeţul Iaşi.
I.2.2. Prin sentinţa civilă nr. 5772 din data de 25 aprilie 2024, Judecătoria Iaşi, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Giurgiu, a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că acţiunea formulată de reclamantă este o acţiune personală, iar nu o cerere privitoare la drepturile reale imobiliare, în oricare din formele ei. Sub acest aspect prima instanţă învestită nu poate invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, în speţă competenţa fiind una de ordine privată şi poate fi invocată potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ. doar de către pârâţi. Cum pârâţii nu au invocat excepţia, susţinând competenţa Judecătoriei Giurgiu, instanţa de trimitere a rămas legal învestită din punct de vedere teritorial.
În consecinţă, instanţa reţinând că reclamantul a făcut alegerea de competenţă o dată cu învestirea Judecătoriei Giurgiu, iar pârâţii nu au invocat în termen excepţia de ordine privată, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Giurgiu, reclamanta a solicitat anularea comunicărilor efectuate de pârâta A. privind acceptarea ofertelor de vânzare înregistrate la Primăria Comunei Dumeşti publicate de pârâtul B., în calitate de vânzător, precum şi a tuturor oricăror acte subsecvente şi/sau anterioare, precum avizele finale emise de Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Iaşi. De asemenea, a solicitat constatarea decăderii pârâţilor B. şi A. din dreptul de a mai încheia contractele de vânzare având ca obiect imobilele cuprinse în ofertele de vânzare înregistrate la Primăria comunei Dumeşti situate în extravilanul comunei Dumeşti, judeţul Iaşi, precum şi constatarea dreptului său de a i se analiza de către Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Iaşi îndeplinirea condiţiilor pentru a i se emite de către această instituţie avizele finale favorabile, în vederea încheierii contractului de vânzare în formă autentică de către notarul public sau pronunţării de către instanţă a unei hotărâri judecătoreşti care ţine locul contractului de vânzare, în termen de 10 zile calendaristice de la data pronunţării hotărârii definitive, iar în cazul refuzului, hotărârea ce urmează a fi pronunţată să ţină loc de avizele finale.
În speţă, instanţele în conflict au statuat diferit cu privire la natura acţiunii deduse judecăţii. Astfel, Judecătoria Giurgiu a apreciat că aceasta este o acţiune privitoare la drepturi reale şi, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare, că sunt incidente dispoziţiile art. 117 C. proc. civ., respectiv competenţa aparţine instanţei în a cărei rază teritorială se află imobilul. Pe de altă parte, Judecătoria Iaşi a apreciat că acţiunea dedusă judecăţii este o acţiune personală, caz în care competenţa este una de ordine privată şi nu poate fi invocată de către instanţă din oficiu.
Având în vedere obiectul dreptului subiectiv patrimonial, se observă că prezenta cerere dedusă judecăţii este o cerere personală prin care se încearcă valorificarea unui drept de creanţă, astfel că în speţă este vorba de o competenţă teritorială alternativă, reclamanta având posibilitatea de a alege între instanţele deopotrivă competente, conform art. 116 C. proc. civ.
În cauză toate solicitările reclamantei nu vizează drepturi reale imobiliare, pentru a fi incident art. 117 C. proc. civ., drepturile reale fiind definite de art. 551 C. civ. ca fiind "1. dreptul de proprietate; 2. dreptul de superficie; 3. dreptul de uzufruct; 4. dreptul de uz; 5. dreptul de abitaţie; 6. dreptul de servitute; 7. dreptul de administrare; 8. dreptul de concesiune; 9. dreptul de folosinţă; 10. drepturile reale de garanţie; 11. alte drepturi cărora legea le recunoaşte acest caracter".
Mai mult, competenţă teritorială alternativă este una de ordine privată şi raportat la dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.
Din interpretarea textului art. 130 alin. (3) C. proc. civ. rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate în acest text, soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.
O astfel de interpretare se impune şi în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepţiilor de necompetenţă în scopul declarat de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor.
Mai mult, prin decizia nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a reţinut că:
"65. Drept urmare, dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile menţionate mai sus, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.. (...) 67. În situaţia în care instanţa de judecată iniţial necompetentă, devenită însă competentă prin neinvocarea excepţiei în termenul legal, ar fi, totuşi, considerată îndreptăţită să îşi decline competenţa către instanţa pe care o apreciază ca fiind competentă, termenul statuat de lege ar fi superfluu, deoarece declinarea competenţei realizată cu nerespectarea dispoziţiilor legale ar subzista, atât instanţa de trimitere, cât şi instanţa ierarhic superioară care va pronunţa regulatorul de competenţă fiind ţinute de această soluţie".
În privinţa verificării propriei sale competenţe de către instanţa investită în urma declinării de competenţă, Înalta Curte s-a pronunţat în sensul că "68. răspunsul la problema de drept contradictorie existentă în jurisprudenţa instanţelor naţionale vizând posibilitatea instanţei căreia i se declină competenţa de a analiza în ce măsură instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa a respectat şi prevederile legale privind condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă nu poate fi decât acela că trebuie acordată această posibilitate instanţei la care se declină competenţa, deoarece, în caz contrar, prevederile legale care reglementează condiţiile şi mai ales, termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă ar fi lipsite de orice eficienţă. 69. Nu poate fi primit argumentul exprimat în a doua opinie jurisprudenţială în sensul că instanţa în faţa căreia se iveşte conflictul de competenţă s-ar transforma într-o instanţă de control judiciar, deşi declinatorul de competenţă nu este supus niciunei căi de atac, întrucât instanţa trebuie să verifice cui îi aparţine competenţa în cauza concretă dedusă judecăţii. 70. De altfel, legalitatea declinării de competenţă nu este sustrasă controlului, o atare situaţie fiind inacceptabilă din perspectiva cerinţelor statului de drept. Şi aceasta deoarece instanţa competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă verifică modul în care atât normele de competenţă propriu-zise, cât şi normele referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă au fost respectate. Faptul că prevederile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ. dispun în sensul că hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă niciunei căi de atac nu poate duce la altă concluzie, deoarece s-a eliminat calea de atac împotriva hotărârii de declinare a competenţei cu scopul asigurării celerităţii procesului civil şi având în vedere că declinarea de competenţă nu are caracter obligatoriu pentru instanţa de trimitere, aceasta fiind, la rândul său, îndrituită să îşi verifice competenţa şi, dacă este cazul, să se desesizeze în favoarea instanţei pe care o consideră competentă. 71. Aşadar, instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca din oficiu, în condiţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 din C. proc. civ., necompetenţa materială procesuală şi poate declina competenţa în favoarea instanţei iniţial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanţă de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare şi al contradictorialităţii, etc., ci doar întrunirea condiţiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepţiei necompetenţei materiale procesuale. 72. Pe de altă parte, instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competenţa în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară".
Prin urmare, în conformitate cu paragrafele sus evocate, instanţa de conflict poate verifica dacă competenţa a fost câştigată, confirmată, în raport de respectarea sau nerespectarea normelor şi termenelor procedurale, de "întrunirea condiţiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepţiei necompetenţei" de către prima instanţă sesizată.
În cauză se constată că prin întâmpinările formulate, pârâţii nu au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Giurgiu, aceasta fiind invocată din oficiu de către instanţă la termenul de judecată din 25 noiembrie 2022.
Or, având în vedere că în prezenta cauză operează o competenţă de ordine privată, astfel cum s-a expus, precum şi faptul că pârâţii nu au invocat prin întâmpinări excepţia necompetenţei teritoriale, instanţa Judecătoriei Giurgiu nu putea invoca din oficiu această excepţie, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepţia necompetenţei teritoriale relative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu şi la aprecierea instanţei.
Prin urmare, chiar şi dacă am aprecia teza unei eventuale necompetenţe a Judecătoriei Giurgiu, cu toate acestea, ca urmare a exigenţelor de ordin procesual referitoare la invocarea excepţiei, anterior menţionate, s-ar constata că aceasta ar fi fost acoperită definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată - în speţă Judecătoria Giurgiu - a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost învestită, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., operând astfel chiar şi într-o astfel de situaţie, o prorogare legală de competenţă sui-generis.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 iunie 2024.