Şedinţa publică din data de 16 iulie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, în baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea transmisă prin poştă, la data de 14.05.2024, din Penitenciarul Rahova, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 14.05.2024, sub nr. x/2024, condamnatul A. a solicitat, în temeiul art. 592 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei, întrucât suferă de mai multe afecţiuni medicale. Condamnatul a învederat că se află în executarea pedepsei de 3 ani şi 9 luni închisoare, conform mandatului nr. x din 11.01.2022 emis de Tribunalul Bucureşti, iar această pedeapsă ar trebui contopită cu pedeapsa de 3450 de zile dispusă prin sentinţa nr. 7 din data de 15 martie 2020 pronunţată de Curtea Naţională Madrid, secţia a 3-a, Sala pentru cauze speciale în dosarul nr. x/2019, definitivă prin hotărârea executorie nr. 24/2020 din data de 17.04.2020, hotărâre recunoscută prin sentinţa penală nr. 21/F/CC din 31.10.2023 a Curţii de Apel Piteşti.
Prin încheierea din data de 02.07.2024, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală - Departamentul Executări Penale, în temeiul art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 593 C. proc. pen. a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând că mandatul de executare a pedepsei închisorii în executarea căruia se află petentul este emis de către Curtea de Apel Piteşti, iar la momentul formulării prezentei cereri petentul se afla în Penitenciarul Bucureşti-Rahova. Or, potrivit dispoziţiilor art. 593 alin. (1) C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere corespunzătoare în grad instanţei de executare.
Urmare declinării, cauza a fost înregistrată, la 04.07.2024, sub acelaşi număr, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
Prin încheierea din 08.07.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Totodată, constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa ierarhic superioară comună, pentru regulator de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
Petentul are spre executare două mandate de executare a pedepsei închisorii, respectiv:
- MEPI nr. 4841/11.01.2022 emis în baza sentinţei penale nr. 1469/29.12.2021 a Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin necontestare la data de 11.01.2022, pentru o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 9 luni închisoare (mandat aflat în aşteptare) - cu privire la acest mandat, competenţa materială de soluţionare a unei cereri de întrerupere a executării pedepsei aparţinând, în mod evident, tribunalului, ca instanţă de executare.
- MEPI nr. 21/2023 din 18.01.2024 emis în baza sentinţei penale nr. 21/F/CC/31.10.2023 a Curţii de Apel Piteşti, definitivă prin necontestare la data de 29.11.2023, pentru o pedeapsă rezultantă de 3450 zile închisoare (mandat aflat în executare) - cu privire la acest mandat, competenţa materială de soluţionare a unei cereri de întrerupere a executării pedepsei, aparţinând, de asemenea, tot tribunalului, ca instanţă de executare şi nu Curţii de Apel.
Curtea a reţinut că sentinţa penală nr. 21/F/CC/31.10.2023 a Curţii de Apel Piteşti, definitivă prin necontestare la data de 29.11.2023, a fost pronunţată conform art. 166 alin. (6) lit. a) rap. la art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind recunoaşterea unei hotărâri străine de condamnare pentru infracţiuni având drept corespondent art. 367 C. pen. (constituirea unui grup infracţional organizat), art. 244 C. pen. (înşelăciune), art. 320 C. pen. (fals material în înscrisuri oficiale) şi spălarea banilor (art. 49 din Legea nr. 129/2019).
Potrivit art. 593 C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa de executare sau instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare.
Curtea de Apel Bucureşti, având în vedere, pe de-o parte, că după recunoaşterea unei hotărâri străine de condamnare, aspectele ce vizează executarea se supun legii române şi, pe de altă parte, că printre infracţiunile care au atras condamnarea în străinătate se regăsesc şi infracţiuni care, potrivit art. 36 alin. (1) lit. a) şi c)1 C. proc. pen., atrag competenţa tribunalului în primă instanţă, respectiv infracţiunile prev. de art. 367 C. pen. şi art. 49 din Legea nr. 129/2019, a constatat că cererea de întrerupere a executării pedepsei este de competenţa tribunalului, ca instanţă de executare.
În raport cu argumentele prezentate, constatând că la data formulării cererii petentul se afla în Penitenciarul Rahova Bucureşti, în executarea unei pedepse cu închisoarea stabilită prin sentinţa penală nr. 21/F/CC/31.10.2023 a Curţii de Apel Piteşti, definitivă prin necontestare la data de 29.11.2023, Curtea a apreciat că instanţa competentă să judece cauza este Tribunalul Bucureşti, ca instanţă corespunzătoare în grad instanţei de executare, în a cărei circumscripţie se afla locul de deţinere a condamnatului la data formulării cererii.
*****
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, la data de 09 iulie 2024, formând obiectul dosarului nr. x/2024, cu termen de judecată la data de 16 iulie 2024.
Analizând conflictul negativ de competenţă ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată următoarele:
Cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul A. intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 593 C. proc. pen., dispoziţiile alin. (1) al celui din urmă text de lege precitat statuând că instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare.
Din interpretarea dispoziţiilor legale precitate rezultă că acestea stabilesc competenţa exclusivă de soluţionare a cererilor de întrerupere a executării pedepsei în favoarea instanţei corespunzătoare în grad instanţei de executare, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a condamnatului la data formulării cererii.
În speţă, se constată că petentul se afla, la momentul formulării cererii, în executarea MEPI nr. 21/2023 din 18.01.2024 privind pedeapsa rezultantă de 3450 zile închisoare aplicată prin sentinţa nr. 7 din data de 15 martie 2020 pronunţată de Curtea Naţională Madrid, secţia a 3-a, Sala pentru cauze speciale în dosarul nr. x/2019, definitivă prin hotărârea executorie nr. 24/2020 din data de 17.04.2020, hotărâre recunoscută prin sentinţa penală nr. 21/F/CC din 31.10.2023 a Curţii de Apel Piteşti, definitivă prin neapelare la data de 29.11.2023.
De asemenea, se constată că, prin sentinţa penală nr. 1469/29.12.2021 a Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin necontestare la data de 11.01.2022, inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 9 luni închisoare, fiind emis MEPI nr. 4841/11.01.2022, mandat aflat în aşteptare.
Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cererea formulată de contestatorul A. de întrerupere a executării pedepsei rezultante de 3450 zile închisoare aplicată acestuia de autorităţile judiciare spaniole, este, conform art. 593 alin. (1) C. proc. pen., instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei căreia i-ar fi revenit competenţa, potrivit legii române, să judece cauza în fond.
Pentru determinarea acestei instanţe, Înalta Curte are în vedere faptul că, în cazul particular al executării pedepselor aplicate prin hotărâri judecătoreşti pronunţate de autorităţi judiciare străine, recunoscute de curtea de apel conform dispoziţiilor Legii nr. 302/2004, instanţa de executare nu este curtea de apel, ci instanţa competentă material, potrivit legii române, să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate.
O astfel de dezlegare, consacrată constant de jurisprudenţă, îşi găseşte, în prezent, fundamentul în dispoziţiile art. 553 C. proc. pen., aplicabile în materia de referinţă în virtutea art. 156 cu referire la art. 7 din Legea nr. 302/2004, care stabilesc că instanţa de executare este, de regulă, prima instanţă, deci instanţa competentă material să soluţioneze cauza în fond.
Aceeaşi dezlegare rezultă, de altfel, şi din considerentele Deciziei de recurs în interesul legii nr. 34 din 14 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 742 din 05.11.2010), ale cărei efecte continuă să se producă şi în prezent, în condiţiile art. 474 C. proc. pen.
Prin decizia de unificare a practicii judiciare evocate, s-a statuat, mutatis mutandis, că o curte de apel, învestită în procedura recunoaşterii unei hotărâri pronunţate în străinătate în condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, are o competenţă materială limitată la procedurile prevăzute de legea specială. Instanţa supremă a subliniat, însă, că "această competenţă, reglementată în dispoziţiile menţionate, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte segmente ale executării, între care cele privind schimbările în executarea unor hotărâri, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, înlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru ele fiind aplicabile dispoziţiile referitoare la competenţă existente în art. 449 alin. (2) din C. proc. pen. (din 1968)".
Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că hotărârea străină de condamnare a contestatorului A. viza fapte ce au corespondent în legislaţia penală română actuală în dispoziţiile art. 367 C. pen., art. 244 C. pen., art. 320 C. pen. şi art. 49 din Legea nr. 129/2019. Infracţiunile de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 C. pen. şi spălarea banilor prevăzută de art. 49 din Legea nr. 129/2019 se încadrează în ipotezele derogatorii prevăzute de art. 36 alin. (1) lit. a) şi c)1) C. proc. pen., care atrag competenţa materială de primă instanţă a tribunalului.
Ca urmare, judecarea lor intră în competenţa materială a tribunalului, conform art. 36 alin. (1) C. proc. pen., respectiv a tribunalului în a cărui rază teritorială condamnatul execută o sancţiune privativă de libertate.
Reţinând şi faptul că, la data formulării cererii de întrerupere a executării pedepsei - 14 mai 2024 (data poştei, astfel cum rezultă din menţiunile existente pe plicul aflat la fila 4-verso din dosarul nr. x/2024 al Tribunalului Bucureşti), condamnatul A. se afla în Penitenciarul Rahova, Înalta Curte constată că, în virtutea dispoziţiilor art. 593 alin. (1) C. proc. pen., Tribunalului Bucureşti îi revine competenţa de soluţionare a cererii de întrerupere a executării pedepsei, ca instanţă corespunzătoare în grad instanţei de executare, în a cărei circumscripţie se afla locul de deţinere al contestatorului la momentul formulării cererii.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 360 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 360 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iulie 2024.