Şedinţa publică din data de 26 iunie 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 30 aprilie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.1, s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii formulate de inculpatul A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009.
În esenţă, pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte a reţinut că în speţă recurentul a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declaraţii în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, faţă de omisiunea legiuitorului de a reglementa, în mod expres, posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva încheierii prin care a fost respinsă o cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară, susţinând că se încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţia României.
În examinarea admisibilităţii cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional relativ la îndeplinirea cumulativă a cerinţelor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte a reţinut că în speţă condiţia ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei nu este îndeplinită.
Astfel, în concret, instanţa a constatat că excepţia invocată vizează dispoziţii dintr-o lege aflată în vigoare [art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009], recurentul inculpat susţinând că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţia României.
Potrivit art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declaraţii în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 18 noiembrie 2009, potrivit cărora "Încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra suspendării judecăţii poate fi atacată cu recurs la instanţa superioară, în termen de 72 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsă. Calea de atac se soluţionează prin încheiere, în camera de consiliu, fără citarea părţilor; hotărârea este definitivă." Aşadar, ipoteza normativă prevăzută de art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 (calea de atac a recursului) este circumscrisă exclusiv măsurii suspendării şi nu priveşte soluţia pe care instanţa a pronunţat-o cu privire la cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
În speţă, s-a apreciat că doar aparent excepţia invocată are legătură cu soluţionarea cauzei, în realitate, prin faptul că a fost soluţionat definitiv dosarul penal (prin decizia nr. 364/05 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2018), sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene nu ar mai avea niciun efect, chiar în ipoteza formulării unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Prin urmare, s-a constatat că nu este îndeplinită în cauză condiţia ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât, chiar şi în condiţiile în care Curtea Constituţională ar constata neconstituţionalitatea textului, nu ar avea o finalitate pentru inculpat, neexistând o cale de atac ulterioară care să permită reformarea hotărârii judecătoreşti definitive.
v
Împotriva acestei încheieri, recurentul A. a formulat recurs. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, la data de 21.06.2024, sub nr. x/2018*/a1.1.1, fiind fixat termen de judecată la data de 26 iunie 2024, cu citarea recurentului şi cu asigurarea apărării obligatorii, întrucât la momentul luării măsurilor premergătoare şedinţei de judecată acesta figura ca fiind încarcerat. Ulterior, având în vedere că recurentul nu se mai aflat în stare de deţinere, a fost citat la adresa de domiciliu, IPJ Bacău înaintând la dosarul cauzei dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru acest termen, semnată de destinatar.
Pentru termenul din 26.06.2024, recurentul A. a transmis la dosar, prin e-mail, la data de 25.06.2024, o cerere prin care a solicitat să se ia act că doreşte să renunţe la recursul având ca obiect excepţie de neconstituţionalitate.
În aceste condiţii, având în vedere declaraţia recurentului A. care reprezintă manifestarea sa unilaterală de voinţă, în sensul retragerii căii de atac exercitate şi, în contextul în care, exercitarea oricărei cereri este guvernată de principiul disponibilităţii, partea care a formulat cererea putând să o retragă până la închiderea dezbaterilor, Înalta Curte urmează să ia act de retragerea recursului.
În consecinţă, faţă de cele reţinute, având în vedere cererea recurentului A. în sensul retragerii prezentei căi de atac, reprezentând manifestarea sa de voinţă valabil exprimată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va lua act de retragerea recursului formulat de acesta împotriva încheierii din data de 30 aprilie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.1.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, în sumă de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 30 aprilie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.1.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2024.