Şedinţa publică din data de 27 iunie 2024
Deliberând asupra contestaţiei formulate de persoana solicitată A., constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 121/F din data de 15 iunie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Spania cu privire la executarea mandatului european de arestare emis în data de 07.06.2024 de Judecătoria pentru cazuri de violenţă asupra femeii nr. 1 din Denia, faţă de persoana solicitată A., emis la data de 28.02.2018.
În baza dispoziţiilor articolului 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus luarea măsurii arestării faţă de persoana solicitată A. în vederea predării pe o durată de 30 zile, începând cu data 15.06.2024 până la data de 14.07.2024, inclusiv.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare faţă de persoana solicitată A., iar administraţia locului de deţinere să reţină persoana solicitată în arest, pe o durată de 30 zile până la predarea efectivă către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Spania.
Potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 predarea se va realiza în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea şi că nu a renunţat la regula specialităţii.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 de ore prin ordonanţa de reţinere nr. 71/14.06.2024, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2024, începând cu ora 23:20.
În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004 cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul avocatului desemnat din oficiu să fie achitat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului desemnat s-a dispus să fie achitat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că la data de 15.06.2024 a fost sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (lucrare nr. x/2024) cu cererea de punere în executare a mandatului european de arestare de către autorităţile judiciare din Spania emis la data de 07.06.2024 pe numele persoanei solicitate A..
S-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004 şi nu este incident niciun motiv de neexecutare a mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de art. 99 din acelaşi act normativ. Totodată, s-a reţinut că faptele dau loc la predare şi sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă a cărei durată maximă este de cel puţin 3 ani, astfel încât nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări: agresiune sexuală şi maltratare.
Astfel, s-a arătat că în cauză se efectuează cercetări pentru o infracţiune de agresiune sexuală, prevăzută de art. 179 din C. pen. spaniol, care se pedepseşte cu închisoarea de până la 12 ani şi pentru o infracţiune de maltratare, prevăzută de art. 153.1 şi 3 din C. pen. spaniol, care se pedepseşte cu închisoarea de până la un an.
Sub aspectul situaţiei de fapt, s-a reţinut că, inculpatul împreună cu numita B. au întreţinut ocazional relaţii sexuale consensuale, după ce s-au cunoscut, în vara anului 2020, când doamna B. s-a mutat în Belgia, unde avea reşedinţa obişnuită, de la adresa sa obişnuită din oraşul Javea. În după-amiaza zilei de sâmbătă, 13 noiembrie 2021, ambii s-au aflat în mai multe baruri din oraşul Javea, împreună cu prietenii. În jurul orei 1 dimineaţa, doamna B. a decis să meargă la locuinţa ei ocazională situată în "Apartamente Plaja", fiind însoţită de inculpat. Ajunşi la uşa locuinţei, victima a încercat să îl împiedice pe A. să intre, dar acesta a apucat-o de gât şi a intrat în casă, începând să ţipe. Victima a încercat să îl liniştească oferindu-i un pahar cu vin, dar, după aproximativ, 2 minute inculpatul a devenit violent. Când victima a încercat să scape de el, A. a pălmuit-o de mai multe ori şi a lovit-o în stomac şi prins-o de gât cu ambele mâini. Victima l-a prins de braţe pentru a încerca să scape de el, inculpatul i-a dat drumul, iar pe la 9 dimineaţa, victima a reuşit să îl convingă pe inculpat să plece din locuinţă.
În urma atacului, numita B. a suferit leziuni fizice constând în eritem în regiunea cervicală şi hematom la piciorul drept, leziuni fizice care au necesitat doar asistenţă medicală iniţială pentru recuperare şi care i-au cauzat o vătămare personală de bază din cauza leziunii temporară de 15 zile, fără sechele.
Persoana solicitată a refuzat predarea motivat de faptul că a fost reţinut de două ori pentru aceleaşi fapte de către autorităţile din Spania. A stat în închisoare timp de 6 luni, iar cercetările efectuate pe parcurs au dus la concluzia că nu există probe care să susţină acuzaţiile care i se aduc.
Curtea a reţinut că temeiul invocat nu se circumscrie niciunui motiv opţional de refuz la executare dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 2 şi art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, motiv pentru care s-a apreciat că aspectele invocate de persoana solicitată sunt neîntemeiate.
Aşa cum este descrisă situaţia de fapt în conţinutul mandatului european de arestare, rezultă cu evidenţă că faptele ar fi fost comise pe teritoriul Spaniei.
Faţă de aceste considerente, având în vedere că - potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată - mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei alte măsuri privative de libertate, respectiv că acesta se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, neexistând niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 2 şi art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, Curtea a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Spania cu privire la executarea mandatului european de arestare emis în data de 07.06.2024 de Judecătoria pentru cazuri de violenţă asupra femeii nr. 1 din Denia, faţă de persoana solicitată A..
Împotriva sentinţei penale nr. 121/F din data de 15 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a formulat contestaţie persoana solicitată A., oral, fără a motiva în scris calea de atac promovată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 18 iunie 2024, sub nr. x/2024, cu termen de judecată fixat pentru 27 iunie 2024.
Cu ocazia dezbaterilor, contestatorul, personal şi prin apărătorul desemnat din oficiu, a susţinut că se opune predării către autorităţile judiciare din Spania, pe de-o parte pentru că nu are încredere în modul în care se desfăşoară procesul său în Spania, respectiv modul în care sunt administrate probele, iar pe de altă parte soţia şi copii săi sunt dispăruţi de aproximativ 3 luni, iar la acest moment încearcă să îi găsească cu ajutorul autorităţilor din România şi din America, însă acest lucru nu îl poate face în stare de arest. Astfel, a solicitat revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea acestei măsuri cu măsura controlului judiciar sa a aretului la domiciliu.
Examinând contestaţia formulată pe baza actelor dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Alineatul (2) al aceluiaşi text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru nr. 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.
Din dispoziţiile art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.
Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.
În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.
În speţă, respectând rigorile legii, prima instanţă a verificat îndeplinirea tuturor condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 07 iunie 2024, de Judecătoria pentru cazuri de violenţă asupra femeii nr. 1 din Denia - Spania, în dosarul cu numărul de referinţă 747/2021, faţă de persoana solicitată A., în vederea cercetării acesteia sub aspectul săvârşirii infracţiunii de agresiune sexuală, prevăzută de art. 179 din C. pen. spaniol, (pedeapsa maximă prevăzută de lege fiind de 12 ani închisoare) şi a infracţiunii de maltratare, prevăzută de art. 153.1 şi 3 din C. pen. spaniol, constatând în mod just că mandatul îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Situaţia de fapt, descrisă în cuprinsul mandatului european de arestare, a fost expusă pe larg în sentinţa penală atacată.
Pe de altă parte, în respectarea dispoziţiilor art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa a procedat la identificarea persoanei solicitate, iar după comunicarea către aceasta a mandatului european de arestare, i-a adus la cunoştinţă drepturile prevăzute de art. 106, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. Întrucât persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, instanţa a făcut aplicarea art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, procedând la audierea părţii în limitele prevăzute de textul de lege precitat, declaraţia persoanei solicitate fiind consemnată în scris şi ataşată la dosar .
Deopotrivă, curtea de apel a constatat în mod corect că infracţiunea de agresiune sexuală, prevăzută de art. 179 din C. pen. spaniol, (care este pedepsită cu închisoarea de până la 12 ani) ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă este sancţionată de legea statului emitent cu o pedeapsă a cărei durată maximă este de cel puţin 3 ani, astfel încât aceasta nu este supusă verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte infracţiunea de maltratare, prevăzută de art. 153.1 şi 3 din C. pen. spaniol (care este pedepsită cu închisoarea de până la un an), se impunea verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări conform dispoziţiilor art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004. Se constată că această infracţiune are corespondent în legislaţia românească în infracţiunea de lovire şi alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen. (care este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau cu amenda).
În contextul prezentat, notând că opoziţia persoanei solicitate la predare nu se circumscrie vreunuia dintre motivele de refuz al executării mandatului, expres şi limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, şi că aceasta nu figurează ca fiind urmărită pentru fapte penale pe teritoriul României, curtea, apreciind că nu există impedimente legale care să justifice respingerea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 07 iunie 2024, faţă de persoana solicitată A., şi constatând îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, a admis cererea cu care a fost investită şi, în aplicarea dispoziţiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile.
În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. a contestat soluţia primei instanţe, susţinând că nu are încredere în modul în care se desfăşoară procesul său în Spania, respectiv modul în care au fost administrate probele, iar pe de altă parte familia sa este dispărută de aproximativ 3 luni, iar la acest moment încearcă să îi găsească cu ajutorul autorităţilor din România şi din America, însă acest lucru nu îl poate face din arest. În acest sens a solicitat să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.
Susţinerile formulate de contestator nu constituie motive de refuz la predare, neregăsindu-se printre cazurile limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, şi nu pot face obiectul evaluării instanţei de executare în actuala procedură. Instanţa naţională nu este abilitată să verifice modalitatea în care se desfăşoară procedura de cercetare în alt stat, după cum nu are nici competenţa de a se pronunţa cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuate de autoritatea judiciară solicitantă, deoarece principiul care stă la baza executării mandatului european de arestare este acela al recunoaşterii şi încrederii reciproce între statele membre (art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004). Totodată, nici susţinerea contestatorului că familia sa este dispărută de mai mult timp nu constituie un motiv de refuz la predare, această situaţie urmând a fi gestionată de instituţiile competente, şi nu afectează direct procedura de predare. Astfel, criticile formulate de persoana solicitată sunt neîntemeiate.
În ceea ce priveşte solicitarea contestatorului de luare a unei măsuri preventive mai uşoare, respectiv măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, Înalta Curte reţine că măsura arestării în vederea predării este obligatorie în situaţia dată în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, legea nereglementând nicio alternativă.
Astfel, sunt incidente dispoziţiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, potrivit cărora după întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare.
Din interpretarea sistematică a textelor care reglementează luarea măsurilor preventive pe parcursul procedurii, cât şi cu ocazia soluţionării cererii de punere în executare a unui mandat european cuprinse în art. 104 alin. (11) şi (13) din Legea nr. 302/2004 rezultă că măsura arestării este obligatorie şi se dispune de îndată atunci când s-a admis sesizarea şi s-a dispus predarea. În acest sens, instanţa de control judiciar notează că dispoziţiile art. 104 alin. (9)-(11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, sub aspectul posibilităţii înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, nu şi după momentul pronunţării hotărârii prin care instanţa a dispus asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării.
Rezultă, aşadar, că spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european este în curs de soluţionare (când, prin încheiere, se pot lua, fie măsura arestării, fie măsuri alternative neprivative de libertate), în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională.
Pentru aceste motive, Înalta Curte în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (2) şi art. 111 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 121/F din data de 15 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.
Având în vedere că prin ordonanţa de reţinere nr. 71/14.06.2024, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2024, s-a dispus reţinerea persoanei solicitate începând cu ora 23:20, iar ulterior Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală a dispus prin sentinţa penală nr. 121/F din data de 15 iunie 2024 luarea măsurii arestării faţă de persoana solicitată A. în vederea predării pe o durată de 30 zile, începând cu data 15.06.2024 până la data de 14.07.2024, inclusiv, Înalta Curtea va constata că persoana solicitată a fost iniţial reţinută şi ulterior arestată provizoriu începând cu data de 14.06.2024 la zi.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., se va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 1163 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Totodată, având în vedere participarea doamnei interpret de limba engleză C. care a asigurat traducerea şedinţei de judecată pentru contestatorul persoană solicitată A., cetăţean american, onorariul pentru interpretul de limbă engleză va fi suportat din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 121/F din data de 15 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.
Constată că persoana solicitată a fost iniţial reţinută şi ulterior arestată provizoriu începând cu data de 14.06.2024 la zi.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată A., în cuantum de 1163 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă engleză se suportă din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 iunie 2024.