Şedinţa publică din data de 08 martie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 aprilie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, contestaţie împotriva rezoluţiei inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare de clasare a plângerii sale, precum şi împotriva rezoluţiei de clasare nr. 507/A emisă în dosarul nr. x/26 februarie 2021, înregistrată sub nr. lucrare C21/490. A solicitat să se constate că toate documentele de la dosar evocă faptele care arată că cei implicaţi - poliţie judiciară, procurori şi judecători, şi-au exercitat prerogativele şi atribuţiile cu rea-credinţă şi gravă neglijenţă, abateri disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1306 de la data de 12 iulie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1306 de la data de 12 iulie 2022 a declarat recurs reclamantul A., arătând că se impune reanalizarea dosarului său pentru a i se da o motivare realistă pentru determinarea adevărului şi constatarea faptelor care fac obiectul plângerii sale.
Procesul-verbal de contravenţie emis pe numele său trebuie să releve autenticitatea realităţii de la momentul controlului pe care l-a semnat fără a se împotrivi dar care a fost ascuns, fiind emis un nou proces-verbal fictiv şi fals şi care nu relevă realitatea de la faţa locului.
A precizat că din probele de la dosar rezultă indubitabil adevărul care ar trebui să conducă la anularea procesului-verbal de contravenţie care reprezintă o plăsmuire.
În concluzie, a precizat că organul de poliţie judiciară şi, ulterior, procurorii şi judecătorii, au săvârşit o serie de neregularităţi care a condus la crearea în mod fraudulos a unor dosare.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepţie, constatarea nulităţii recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.
A precizat că recursul în Noul C. proc. civ. este reglementat ca fiind o cale extraordinară de atac iar motivele de casare sunt cele expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Niciuna dintre criticile dezvoltate de recurent nu poate fi încadrată în motivele de casare prevăzute de textul de lege indicat anterior, ba mai mult decât atât, aceasta în cadrul căii de atac reia argumentaţia expusă şi în faţa primei instanţe de judecată.
Astfel, a apreciat că se impune anularea cererii de recurs ca nemotivată.
Pe fondul recursului, a apreciat că sentinţa civilă atacată în cauză este rezultatul interpretării şi aplicării corecte a legii de prima instanţă astfel că nu se identifică motive de reformare a acesteia.
II. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul - reclamant A. este nemotivat.
Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în condiţiile art. 499 C. proc. civ.
Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Din susţinerile recurentului - reclamant A. prin comparaţie cu argumentaţia expusă în faţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal rezultă că aceasta a reluat în cadrul căii de atac o serie de elemente înscrise şi în cererea de chemare în judecată, fără a aduce nicio critică de nelegalitate sentinţei atacate, care să se poată încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.
Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate hotărârii recurate, respectiv o minimă argumentare a criticii de nelegalitate.
Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale de drept procesual sau de drept material pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
Or, simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia atât să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute în mod expres şi limitativ de lege, cât şi să dezvolte criticile sale de nelegalitate prin prisma acelui motiv de casare/nelegalitate.
Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită legal doar cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, raportat la motivele de casare/nelegalitate expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
În sfârşit, Înalta Curte arată că potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recursul este nul în cazul în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi act normativ.
Recurentul - reclamant A. nu a dezvoltat nicio critică susceptibilă de a fi circumscrisă motivelor de casare/nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aptă să conducă la casarea sentinţei civile recurate.
După cum s-a arătat în precedent, susţinerile din cererea de recurs constau în referiri succinte şi cu caracter general la o pretinsă neregularitate săvârşită de poliţia judiciară, procurori şi judecători, care nu pot fi asimilate însă cu îndeplinirea cerinţei de motivare a recursului.
În concret, Curtea de Apel Bucureşti şi-a argumentat soluţia pronunţată prin sentinţa civilă nr. 1306/2022, arătând, faţă de obiectul cauzei, faptul că art. 451 din Legea nr. 317/2004 este cel care stabileşte coordonatele verificărilor pe care instanţa judecată le poate realiza cu privire la legalitatea rezoluţiilor de clasare. În acest sens, prima instanţă a expus raţionamentul propriu pentru care a apreciat că analiza efectuată de Inspecţia Judiciară în cadrul etapei administrative a fost realizată cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează categoria abaterilor disciplinare ce pot fi săvârşite de magistraţi.
În ciuda dezvoltării argumentative a Curţii de Apel Bucureşti, recurentul - reclamant nu a prezentat un raţionament critic faţă de considerentele sentinţei civile recurate, ci s-a limitat la a relua afirmaţiile generice în sensul că se impune reanalizarea dosarului său pentru a i se da o motivare realistă pentru determinarea adevărului şi constatarea faptelor care fac obiectul plângerii sale.
Or, o asemenea neregularitate a cererii de recurs este sancţionată de lege cu nulitatea căii de atac formulate, criticile dezvoltate de recurentul - reclamant nefiind apte a conduce la reformarea sentinţei primei instanţe.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1306/2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii, invocată prin întâmpinare.
Constată nul pentru nemotivare recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 1306 din 12 iulie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 8 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.