Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2024
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul contestaţiei şi circumstanţele cauzei
Prin contestaţia înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 24.08.2022, în dosar nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 504/1.03.2022 şi a Hotărârii secţiei de Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 775/3.03.2022; obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să admită cererea sa de transfer de la Judecătoria Constanţa la una din următoarele judecătorii: Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa nr. 206 din 9 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii ca neîntemeiată şi a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.
Prin încheierea din 11 ianuarie 2023, atacată cu recurs de către recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii prin întâmpinare.
Împotriva sentinţei nr. 206 din 9 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., iar împotriva încheierii din 11 ianuarie 2023 şi a sentinţei nr. 206 din 9 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs incident recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 3 şi 8 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 210 din 17 ianuarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis ambele recursuri; a casat încheierea şi sentinţa recurate şi, rejudecând: a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti şi a trimis cauza pentru soluţionarea contestaţiei pe fond la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În considerentele deciziei de mai sus s-a reţinut că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 3 C. proc. civ., respectiv instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, iar pe de altă parte, hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii, prima instanţă respingând în mod greşit excepţia necompetenţei materiale invocate de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.
2. Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii contestate în prezenta cauză
2.1. Prin Hotărârea secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 504/01.03.2022, s-a respins cererea de transfer formulată de doamna judecător A. de la Judecătoria Constanţa la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti sau la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că în temeiul art. 61 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, Direcţia resurse umane şi organizare a întocmit nota nr. x/2021 din data de 25.02.2022, însoţită de referatul cu datele relevante privind cariera de judecător a contestatoarei, precum şi datele statistice ale instanţelor implicate în procedura de transfer.
Reţinând dispoziţiile art. 60 alin. (1) - (3), art. 61 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004, secţia pentru Judecători a constatat că doamna judecător A. are o vechime în funcţia de judecător de 5 ani, inclusiv auditor de justiţie, şi o vechime la instanţa de la care solicită transferul de 1 an şi 3 luni.
S-a mai reţinut că la Judecătoria Constanţa, instanţă de la care s-a solicitat transferul, dintre cele 56 posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt ocupate 46 posturi, dintre care 13 posturi au ca titulari judecători stagiari, 8 posturi sunt vacante, 7 posturi sunt temporar vacante dintre care 3 sunt ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, iar alte 2 posturi sunt aprobate spre ocupare în condiţiile art. 1341 din aceeaşi lege. În anul 2021, la Judecătoria Constanţa, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1239 cauze, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 898, comparativ cu media naţională de 855.
La Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, instanţă la care s-a solicitat transferul, dintre cele 78 posturi de judecător prevăzute în schemă, 69 posturi sunt ocupate, fiind vacante 9 posturi, 6 posturi sunt temporar vacante, iar 4 posturi temporar vacante sunt aprobate pentru a fi ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, dintre care 3 sunt neocupate, iar un post este ocupat. De asemenea, 3 judecători sunt delegaţi la alte instanţe, iar 1 judecător este delegat la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. La această instanţă, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1250, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 983, comparativ cu media naţională de 855.
La Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, dintre cele 50 posturi de judecător prevăzute în schema de personal, 44 posturi sunt ocupate, fiind vacante 6 posturi, iar 3 posturi temporar vacante sunt ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004. De asemenea, 5 judecători sunt delegaţi la alte instanţe, iar alţi 8 judecători sunt delegaţi/detaşaţi la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti. La această instanţă, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 919, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 840, comparativ cu media naţională de 855.
La Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, toate cele 68 posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate, 1 post este temporar vacant, 8 posturi temporar vacante sunt aprobate şi ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, iar 1 post aprobat în condiţiile art. 1341 din aceeaşi lege este vacant. De asemenea, 5 judecători sunt delegaţi la alte instanţe, iar 1 judecător este delegat la această instanţă. În anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 693, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 642, comparativ cu media naţională de 855.
La Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, dintre cele 54 posturi de judecător prevăzute în schemă, 53 posturi sunt ocupate, fiind vacant 1 post, iar 3 posturi sunt temporar vacante, neaprobate pentru a fi ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004. De asemenea, 5 posturi temporar vacante, aprobate pentru a fi ocupate în condiţiile art. 1341 din aceeaşi lege, sunt ocupate, alte 2 asemenea posturi sunt vacante, un judecător este delegat la altă instanţă, iar alţi 3 judecători sunt delegaţi la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti. În anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 806, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 731, comparativ cu media naţională de 855.
La Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, instanţă la care s-a solicitat transferul, toate cele 42 posturi de judecător prevăzute în schema de personal sunt ocupate, iar 4 posturi temporar vacante sunt ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004. De asemenea, un judecător este delegat la altă instanţă, iar alţi 3 judecători sunt delegaţi la această instanţă. La Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1174, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 1048, comparativ cu media naţională de 855.
La Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, dintre cele 33 posturi de judecător prevăzute în schema de personal, 31 posturi sunt ocupate, fiind vacante 2 posturi, iar 4 posturi temporar vacante sunt aprobate pentru a fi ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, dintre care 3 sunt ocupate, iar un post nu este ocupat. De asemenea, 1 judecător este delegat la altă instanţă, iar alţi 3 judecători sunt delegaţi la această instanţă. La Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1037, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 977, comparativ cu media naţională de 855.
În temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, Curtea de Apel Constanţa, Judecătoria Constanţa, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti au transmis avize nefavorabile cu privire la cererea de transfer, iar Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti au avizat favorabil cererea contestatoarei. Curtea de Apel Constanţa a comunicat aviz favorabil doar cu privire la transferul petentei la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Secţia pentru Judecători a analizat, prin raportare la art. 612 din Legea nr. 303/2004, cererea contestatoarei, reţinând că 10 judecători de la Judecătoria Constanţa au solicitat transferul la alte instanţe, astfel că, în eventualitatea admiterii tuturor cererilor de transfer, buna funcţionare a instanţei ar fi grav afectată, în condiţiile în care 8 posturi sunt vacante, 4 posturi temporar vacante sunt neocupate, iar 13 posturi au ca titulari judecători stagiari, având o competenţă redusă de soluţionare a cauzelor, aspecte ce rezultă şi din avizele nefavorabile comunicate de Curtea de Apel Constanţa şi Judecătoria Constanţa.
Reţinând concursul cererilor de transfer de la Judecătoria Constanţa, pentru asigurarea bunei funcţionări a acestei instanţe, secţia a apreciat că se impune admiterea doar a 2 cereri de transfer, respectiv: cererea formulată de doamna judecător B., care a solicitat transferul la mai multe instanţe, inclusiv la Judecătoria Buftea unde era detaşată la momentul formulării cererii, astfel că admiterea acestei cereri nu afectează buna funcţionare a Judecătoriei Constanţa, transferul fiind oportun şi din perspectiva instanţei la care se solicită transferul, prin prisma continuităţii completului de judecată şi soluţionării cauzelor cu celeritate; cererea formulată de doamna judecător C., având în vedere situaţia personală deosebită ce impune prezenţa acesteia în Municipiul Bucureşti.
S-a mai reţinut că doamna judecător A. are o vechime în funcţia de judecător de 5 ani, comparativ egală sau mai mică cu vechimea în funcţie a unora dintre ceilalţi judecători care au solicitat transferul de la Judecătoria Constanţa.
2.2. Prin Hotărârea secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 775/03.03.2022, s-a respins cererea de transfer de la Judecătoria Constanţa la una dintre Judecătoriile Sectoarelor 1, 2, 3, 4, 5 sau 6 Bucureşti, formulată de doamna judecător A..
În considerentele hotărârii de mai sus s-a reţinut că cererea de transfer a fost însoţită de nota Direcţiei Resurse Umane şi Organizare nr. 20/25873/DRUO/5773/ST/2022 şi de referatul cu datele relevante privind cariera solicitantului, motivele pe care se întemeiază cererea, precum şi datele statistice privind situaţia instanţelor implicate în procedura de transfer.
Emitentul hotărârii atacate a reţinut dispoziţiile art. 60 alin. (1) şi alin. (3), art. 61 alin. (1), art. 611 alin. (2) - (3) şi (5) din Legea nr. 303/2004, precum şi faptul că doamna judecător are o vechime de 5 ani şi o lună în funcţia de judecător şi un an şi 3 luni la Judecătoria Constanţa; că la Judecătoria Constanţa, instanţa de la care s-a solicitat transferul, dintre cele 56 de posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 45 de posturi, 2 urmând a fi ocupate la data semnării decretelor de numire din funcţia de procuror, 9 posturi fiind vacante, din care unul este indisponibilizat pentru concursul de admitere în magistratură aflat în derulare. Din cele 7 posturi temporar vacante, 3 posturi sunt ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004.
La această instanţă, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1239, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 898, comparativ cu media naţională de 855.
Conform evidenţelor direcţiei de resort, la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, instanţa la care s-a solicitat transferul, dintre cele 78 de posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 72, dintre care 4 la data de 15.03.2022, iar un judecător care a fost numit din funcţia de procuror urmează a începe activitatea la data publicării decretului Preşedintelui României, fiind vacante 5 posturi, din care 3 la data de 15.03.2022. De asemenea, există 6 posturi de judecător temporar vacante, 4 posturi sunt ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, un judecător este delegat la această instanţă, iar 3 judecători sunt delegaţi de la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti la alte instanţe.
La această instanţă, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1250, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 983, comparativ cu media naţională de 855.
La Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, dintre cele 50 de posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 48, dintre care unul la data de 15.03.2022, fiind astfel vacante 2 posturi, din care unul la data de 15.03.2022. De asemenea, există 3 posturi de judecător temporar vacante, ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, 8 judecători sunt detaşaţi/delegaţi la această instanţă, iar 5 judecători sunt delegaţi de la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti la alte instanţe. În anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 919, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 840, comparativ cu media naţională de 855.
La Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, toate cele 68 de posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate. De asemenea, există 9 posturi de judecător temporar vacante, ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, un judecător este delegat la această instanţă, iar 5 judecători sunt delegaţi de la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti la alte instanţe. În anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 693, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 642, comparativ cu media naţională de 855.
La Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, toate cele 54 de posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate. De asemenea, există 3 posturi de judecător temporar vacante, 7 posturi de judecător temporar vacante sunt ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, 3 judecători sunt delegaţi la această instanţă, iar un judecător este delegat de la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti la alte instanţe. În anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 806, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 731, comparativ cu media naţională de 855.
La Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, toate cele 42 de posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate. De asemenea, 4 posturi de judecător temporar vacante sunt ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, 3 judecători sunt delegaţi la această instanţă, iar un judecător este delegat de la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti la alte instanţe. În anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1174, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 1048, comparativ cu media naţională de 855.
La Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, din cele 33 de posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 32 de posturi, fiind vacant postul de preşedinte al secţiei civile, ocupat prin delegare. De asemenea, 4 posturi de judecător temporar vacante sunt ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, 3 judecători sunt delegaţi la această instanţă, iar un judecător este delegat de la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti la alte instanţe. În anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1037, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 977, comparativ cu media naţională de 855.
Prin urmare, potrivit evidenţelor direcţiei de specialitate, la Judecătoriile Sectoarelor 3, 4 şi 5 Bucureşti nu există posturi utile pentru transfer în prezenta etapă.
S-a mai reţinut că în speţă, Curtea de Apel Constanţa, Judecătoria Constanţa, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti au avizat nefavorabil transferul doamnei judecător A., Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a avizat favorabil transferul, Judecătoriile Sectoarelor 3 şi 4 Bucureşti au avizat favorabil cererea de transfer, în limita posturilor vacante disponibile, iar Curtea de Apel Bucureşti a avizat pozitiv cererea pentru Judecătoriile Sectoarelor 1, 3 şi 4 Bucureşti, în limita posturilor vacante existente la aceste instanţe sau a celor care se vor vacanta ca urmare a admiterii unor cereri de transfer de la acestea.
De asemenea, reţinând dispoziţiile art. 612 din Legea nr. 303/2004, respectiv criteriile stabilite prin acest text de lege, care nu au o ordine de prioritate, precum şi necesitatea menţinerii unui echilibru între interesul public constând în buna funcţionare a instanţelor şi interesul legitim privat al titularului cererii de transfer, secţia pentru judecători a CSM a reţinut lipsa posturilor utile la Judecătoriile Sectoarelor 3, 4 şi 5 Bucureşti, precum şi avizele nefavorabile comunicate de Curtea de Apel Constanţa şi Judecătoria Constanţa, potrivit cărora la această din urmă instanţă funcţionează efectiv un număr de 31 judecători definitivi şi 8 judecători stagiari, 13 posturi fiind temporar vacante, pentru 2 judecători care au fost numiţi din funcţia de procuror nu se cunoaşte încă data începerii activităţii. Raportat la volumul de activitate, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti are o încărcătură a dosarelor/judecător puţin mai mare decât Judecătoria Constanţa, însă acesta nu se confruntă cu dificultăţi de ocupare a schemei.
Astfel, reţinând situaţia dificilă cu care se confruntă Judecătoria Constanţa şi, pentru evitarea efectelor negative ale fluctuaţiei de personal, care s-ar răsfrânge asupra calităţii actului de justiţie, secţia a respins cererea de transfer din cauză.
3. Contestaţia formulată împotriva hotărârilor secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii
Contestatoarea A. a formulat contestaţie împotriva Hotărârilor secţiei de Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 504/1.03.2022 şi nr. 775/3.03.2022, solicitând obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să admită cererea sa de transfer de la Judecătoria Constanţa la una din următoarele judecătorii: Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestaţiei a arătat că prin soluţionarea cererilor sale de transfer, secţia pentru judecători a CSM şi-a exercitat dreptul de apreciere cu încălcarea competenţelor prevăzute de lege şi cu încălcarea drepturilor sale legitime, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 care reglementează "excesul de putere".
Reclamanta a arătat că în raport cu criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, cererea sa trebuia admisă cu prioritate faţă de cererea doamnei judecător C., întrucât avea o vechime în magistratură de 5 ani şi de 1 an şi 6 luni în cadrul Judecătoriei Constanţa, în timp ce doamna judecător C. avea o vechime în magistratură de 3 ani şi de numai 10 luni în cadrul Judecătoriei Constanţa.
A mai arătat că este căsătorită, iar soţul său are loc de muncă în Bucureşti, în timp ce doamna C. nu este căsătorită şi nu are copii, deci nu are o situaţie familială care să impună prezenţa sa în Municipiul Bucureşti; că a locuit în Bucureşti în ultimii 11 ani, având o legătură mult mai puternică cu oraşul în care şi-a întemeiat familia, spre deosebire de doamna C., originară din Constanţa.
Consideră că hotărârile contestate nu au analizat în mod obiectiv situaţia sa, argumentele secţiei pentru Judecători nefiind relevante, atât timp cât se referă doar la date statistice, fără legătură cu argumentele de ordin personal şi profesional invocate, nefiind motivată în concret soluţia de respingere a cererii sale de transfer, respectiv cu privire la motivele personale/familiale invocate în cerere, astfel că hotărârile sunt lovite de nulitate, nefiind deloc cercetate şi corect evaluate motivele de ordin personal şi familial invocate.
Susţine că respingerea solicitărilor se caracterizează prin lipsă de transparenţă, activitatea administraţiei nefiind ancorată în limitele legalităţii, ceea ce creează dubii cu privire la respectarea drepturilor şi intereselor celor implicaţi.
De asemenea, consideră că nu a fost respectat principiul egalităţii în faţa legii şi autorităţilor publice, fiind eludate limitele în care se putea manifesta puterea sa de apreciere; că din perspectiva interesului bunei funcţionări a sistemului judiciar, acordarea transferului său părea a fi oportun cel puţin cu privire la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, instanţă mai încărcată decât Judecătoria Constanţa şi care avizase pozitiv transferul său; că transferul reclamantei apare ca fiind oportun şi prin prisma costurilor cu personalul, întrucât desfăşurarea activităţii în Municipiul Bucureşti ar scuti ordonatorul de credite de obligaţia decontării chiriei sau a transportului.
A mai susţinut contestatoarea că a fost supusă unei discriminări vădite din partea secţiei pentru Judecători, întrucât s-a aprobat transferul unei persoane cu vechime mai mică şi fără o situaţie personală care să justifice transferul.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare în dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a solicitat, pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiată.
În esenţă, a arătat că Hotărârile secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 504/01.03.2022 şi nr. 775/03.03.2022 sunt legale şi temeinice, fiind analizate şi corespunzător interpretate toate dispoziţiile legale privind transferul judecătorilor; că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor şi instanţelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanţei implicate în procedură şi interesul privat al solicitantului; că la soluţionarea cererii de transfer formulate, a analizat coroborat şi unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal invocate în cerere, în cauza de faţă fiind determinant volumul de activitate al instanţei de la care s-a solicitat transferul; că în considerentele actelor atacate au fost expuse informaţii privind traseul profesional, vechimea în funcţia de judecător, date referitoare la situaţia instanţelor implicate în procedura de transfer, aspectele personale invocate de reclamantă, avizele consultative, dar şi argumentele pentru care s-a acordat prioritate anumitor criterii; că soluţionarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situaţia personală a unui magistrat, cu ignorarea criteriilor prevăzute de lege, după cum rezultă inclusiv din pracţica instanţei supreme; că argumentele prezentate în hotărârile secţiei pentru judecători contestate sunt coerente, clare şi lipsite de ambiguităţi şi de contradicţii, fiind în măsură să permită urmărirea raţionamentului care a condus la adoptarea acestora; că motivele personale invocate de reclamantă în susţinerea cererii de transfer nu puteau prevala faţă de interesele instanţei de la care aceasta provenea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanţelor în discuţie şi interesele private ale solicitantei.
A mai susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile excesului de putere în condiţiile în care respingerea cererii de transfer s-a realizat prin luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de lege, iar situaţia expusă de reclamantă nu putea duce prin ea însăşi la inversarea raportului de preeminenţă al interesului public faţă de drepturi şi interese private.
Totodată, a arătat că în situaţia de faţă nu sunt întrunite condiţiile existenţei unei discriminări, aşa cum este definită de art. 2 din O.G. nr. 137/2000, întrucât nu a existat o restrângere, o înlăturare a recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale reclamantei.
4. Procedura derulată
În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, la dosarul cauzei s-au ataşat actele administrative atacate şi documentaţia aferentă.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei
Analizând contestaţia formulată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Înalta Curte a fost învestită în temeiul art. 60, art. 61, art. 611, art. 612 şi art. 613 din Legea nr. 303/2004, coroborate cu art. 40 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 317/2004 cu analiza legalităţii Hotărârilor nr. 504/01.03.2022 şi nr. 775/03.03.2022 ale secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
Preliminar, se constată că cele două hotărârii contestate vizează etape diferite ale sesiunii de transfer din martie 2022, şi, dată fiind similaritatea aspectelor de fapt şi a criticilor formulate, acestea urmează a fi analizate global.
În esenţă, contestatoarea a susţinut că emitentul hotărârii nu a analizat în concret motivele cuprinse în cererea de transfer; că în raport cu criteriile prevăzute de art. 612 din Legea 303/2004, cererea sa trebuia admisă cu prioritate faţă de cererea doamnei judecător C., întrucât avea o vechime în magistratură de 5 ani şi de 1 an şi 6 luni în cadrul Judecătoriei Constanţa, în timp ce doamna judecător C. avea o vechime în magistratură de 3 ani şi de numai 10 luni în cadrul Judecătoriei Constanţa; că hotărârea atacată a fost emisă cu exces de putere şi că nu i-au fost analizate motivele de ordin personal, fiind reţinute doar cele de ordin public referitoare în principal la volumul de activitate al instanţelor implicate în transfer.
Potrivit dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, aplicabilă în raport cu data formulării cererii de transfer:
"(1) Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă o instanţă din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel.
(2) Transferul nu se poate face la instanţe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcţioneze, potrivit legii."
Potrivit art. 611 din Legea nr. 303/2004:
"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunţului prevăzut la art. 61 alin. (1). Cererea de transfer va conţine informaţii privind specializarea judecătorului sau a procurorului şi, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanţa sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secţiile sau completurile sau compartimentele la care cerinţele acestei instanţe sau ale acestui parchet o impun".
De asemenea, se impun a fi reţinute şi dispoziţiile art. 612 din Legea nr. 303/2004:
"La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:
a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);
b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;
c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării;
d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;
e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;
f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;
g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;
h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;
i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;
j) starea de sănătate şi situaţia familială."
Este de observat că textul de lege de mai sus nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate în procedură, cât şi la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.
Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile expuse în contestaţie, considerentele hotărârilor contestate evidenţiind analiza completă şi motivată a tuturor criteriilor prevăzute de lege, în raport de argumentele care susţin cererea de transfer, precum şi de necesitatea echilibrării interesului privat cu interesul public.
Astfel, în mod corect secţia pentru judecători a apreciat a nu fi oportun transferul contestatoarei, faţă de situaţia şi volumul de activitate al Judecătoriei Constanţa şi de lipsa caracterului excepţional al motivelor de natură personală invocate de contestatoare. Contrar susţinerilor acesteia, intimatul CSM a analizat coroborat şi unitar toate criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, apreciind în mod corect că aspectele privind situaţia Judecătoriei Constanţa sunt determinante în adoptarea soluţiei de respingere a cererilor, nefiind oportună vacantarea postului ocupat de contestatoare la acest moment.
Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care îşi întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel şi entităţile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.
Intimatul are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă, ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.
Analizând conţinutul actelor administrative atacate în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că hotărârile contestate respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora au fost adoptate, iar măsura luată a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei solicitări, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat.
Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare privitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, rezultă cu evidenţă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.
Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, precum şi faptul că în speţă, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererile formulate, în raport de motivele invocate, precum şi în raport de criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, corelând şi avizele emise în temeiul art. 61 din aceeaşi lege, de instanţele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei în respectiva sesiune de transferuri.
În cauză, în ceea ce o priveşte pe contestatoare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a avizat favorabil transferul, Judecătoriile Sectoarelor 3 şi 4 Bucureşti au avizat favorabil cererea de transfer a contestatoarei, în limita posturilor vacante disponibile, iar Curtea de Apel Bucureşti a avizat pozitiv cererea pentru Judecătoriile Sectoarelor 1, 3 şi 4 Bucureşti, în limita posturilor vacante existente la aceste instanţe sau a celor care s-ar vacanta ca urmare a admiterii unor cereri de transfer de la acestea, în timp ce Curtea de Apel Constanţa, Judecătoria Constanţa, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti au avizat nefavorabil transferul acesteia.
În speţă, secţia pentru judecători a reţinut prin Hotărârea secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 504/01.03.2022, concursul cererilor de transfer de la Judecătoria Constanţa, apreciind că pentru asigurarea bunei funcţionări a acestei instanţe, se impune admiterea doar a 2 cereri de transfer, respectiv: cea a doamnei judecător B., care a solicitat transferul la mai multe instanţe, inclusiv la Judecătoria Buftea unde era detaşată la momentul formulării cererii, astfel că admiterea acestei cereri nu afecta buna funcţionare a Judecătoriei Constanţa, transferul fiind oportun şi din perspectiva instanţei la care se solicită transferul, prin prisma continuităţii completului de judecată şi soluţionării cauzelor cu celeritate; cea a doamnei judecător C., având în vedere situaţia personală deosebită ce impune prezenţa acesteia în Municipiul Bucureşti.
De asemenea, la emiterea acestei hotărâri s-a mai reţinut că doamna judecător A. are o vechime în funcţia de judecător de 5 ani, comparativ egală sau mai mică cu vechimea în funcţie a unora dintre ceilalţi judecători care au solicitat transferul de la Judecătoria Constanţa.
Pe de altă parte, prin Hotărârea secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 775/03.03.2022, s-a reţinut lipsa posturilor utile la Judecătoriile Sectoarelor 3, 4 şi 5 Bucureşti, precum şi avizele nefavorabile comunicate de Curtea de Apel Constanţa şi Judecătoria Constanţa, iar pe de altă parte, situaţia dificilă cu care se confruntă Judecătoria Constanţa şi, pentru evitarea efectelor negative ale fluctuaţiei de personal, care s-ar răsfrânge asupra calităţii actului de justiţie, secţia a respins cererea de transfer din cauză.
Mai mult, în sesiunea de transferuri la care a aplicat şi contestatoarea, de la Judecătoria Constanţa au fost formulate 10 cereri de transfer la alte instanţe, în condiţiile în care 8 posturi erau vacante, iar din analiza concomitentă a acestora şi prin raportare la motivele de ordin personal invocate şi la situaţiile existente la nivelul instanţelor vizate, secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat două, apreciind în mod corect că prin admiterea mai multor cereri de transfer în cadrul aceleiaşi sesiuni, în mod obiectiv nu s-ar putea asigura buna funcţionare a acestei instanţe.
Referitor la criticile contestatoarei potrivit cărora secţia pentru judecători nu ar fi acordat relevanţă la analiza cererii de transfer motivelor personale şi profesionale invocate în susţinerea cererii, acestea nu pot fi reţinut de vreme ce chiar din cuprinsul hotărârii rezultă că cererea de transfer a fost analizate în raport de toate motivele invocate, inclusiv cele personale şi profesionale.
De altfel, soluţionarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situaţia personală a unui magistrat, cu ignorarea celorlalte criterii prevăzute de lege, motivele de ordin personal şi familial reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinţei coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcţionare a instanţelor implicate în procedura transferului.
Pe de altă parte, în privinţa susţinerilor contestatoarei referitoare la pretinsa neanalizare a motivelor sale personale în raport cu motivele personale ale persoanelor cărora li s-au admis cererile de transfer, Înalta Curte reţine că prin formularea cererilor de transfer, persoanele în discuţie nu şi-au dat acordul expres ca informaţiile cu caracter personal să fie publicate pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii, ştiut fiind faptul că hotărârile în materia transferului magistraţilor sunt publice, însă aceasta nu înseamnă că respectivele motive personale nu au fost analizate.
În ceea ce priveşte efectuarea navetei, deşi nu se poate nega existenţa unui disconfort resimţit de contestatoare, totuşi acesta nu este suficient pentru a da preeminenţă interesului său privat în faţa interesului public al instanţei la care activează.
De asemenea, nu pot fi reţinute nici criticile contestatoarei referitoare la nelegalitatea respingerii cererii sale de transfer prin raportare la soluţia de admitere a celorlalte două cereri de transfer, atât timp cât secţia pentru judecători a reţinut concursul mai multor cereri de transfer de la Judecătoria Constanţa şi a apreciat că pentru asigurarea bunei funcţionări a acestei instanţe puteau fi admise doar două, iar solicitările magistraţilor au fost analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte, prin raportare la aceleaşi criterii legale, astfel încât nu se poate vorbi în speţă de o încălcare a principiului egalităţii de tratament.
În speţă, nici faptul că în speţă contestatoarea avea, la momentul formulării cererii de transfer, o vechime în funcţia de judecător superioară celei deţinute de doamna judecător C., nu poate constitui un argument suficient pentru a conduce la admiterea cererii sale de transfer, atâta vreme cât legiuitorul nu a stabilit o ordine de prioritate a criteriilor în analiza cererilor de transfer, revenind secţiei pentru judecători atribuţia de a analiza incidenţa fiecărui criteriu, sub rezerva de a asigura în condiţii optime funcţionalitatea instanţelor implicate în procedura de transfer.
Astfel, în cauză, soluţia de respingere a cererii de transfer a contestatoarei, dispuse de secţia pentru judecători este justificată şi se încadrează în limitele competenţei şi dreptului de apreciere conferit de lege, neputându-se decela, din această perspectivă, un exces de putere în emiterea hotărârii atacate.
Prin urmare, Înalta Curte reţine că secţia pentru judecători a analizat în mod efectiv motivele personale şi profesionale ale contestatoarei şi ale persoanelor care au solicitat transferul de la aceeaşi instanţă în aceeaşi sesiune de transferuri, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor unităţilor implicate în procedura de transfer, încărcătura pe judecător şi pe schemă, la acel moment, precum şi cu avizele emise în cauză.
Verificând hotărârile atacate, Înalta Curte constată că acestea sunt motivate, expunând corespunzător atât obiectul cererii de transfer şi împrejurările pe care acestea se întemeiază, cât şi argumentele secţiei pentru judecători ce au stat la baza respingerii solicitării contestatoarei, respectiv datele obiective privind situaţia posturilor, încărcătura pe judecător şi pe schemă de la instanţele implicate în procedura transferului, avizele instanţelor implicate, precum şi argumente referitoare la asigurarea bunei funcţionări a judecătoriei de la care se solicită transferul, care au determinat intimatul să adopte soluţia de respingere a cererii de transfer, precum şi menţiunea că în analizarea cererilor de transfer de la Judecătoria Constanţa au fost avute în vedere şi motivele de ordin personal invocate de titularii cererilor de transfer.
Astfel, la verificarea legalităţii hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii contestatoarei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speţă, funcţionarea optimă a instanţelor implicate în analiză, având în vedere datele statistice şi criteriile concrete relevante şi obiective privind toate cererile formulate, iar nu scoase din context şi interpretate în mod subiectiv de fiecare titular al unei cereri de transfer.
De altfel, motivul principal de nelegalitate al hotărârilor CSM contestate, invocat de contestatoare se referă la neanalizarea motivelor de ordin personal şi profesional invocate prin cererea de transfer, respectiv la împrejurarea că soluţiile de respingere s-au bazat exclusiv pe criteriul situaţiei Judecătoriei Constanţa, instanţa de la care se solicită transferul, cu ignorarea interesului privat al contestatoarei, conturat conform motivelor de ordin personal expuse în cerere.
Înalta Curte constată că situaţia activităţii Judecătoriei Constanţa, din perspectiva volumului de activitate, care depăşeşte semnificativ media naţională şi a numărului de posturi de judecători ocupate efectiv, justifică respingerea cererii de transfer formulate de contestatoare. În acest sens, intimatul CSM, în analiza de oportunitate a solicitării de transfer, a reţinut în mod corect consecinţele negative pe care le-ar avea vacantarea postului ocupat de contestatoare asupra desfăşurării în bune condiţii a activităţii şi a realizării adecvate a actului de justiţie, în condiţiile în care schema de judecători prevede 56 posturi de judecător, dintre care sunt ocupate 46, 13 posturi au ca titulari judecători stagiari, 8 posturi sunt vacante, 7 posturi sunt temporar vacante dintre care 3 sunt ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, iar alte 2 posturi sunt aprobate spre ocupare în condiţiile art. 1341 din aceeaşi lege.
Înalta Curte reţine că desfăşurarea unui volum de activitate ridicat cu o schemă de judecători incompletă poate afecta interesele justiţiabililor prin întârzierea soluţionării dosarelor, ca urmare a creşterii încărcăturii dosarelor pe judecător şi a preluării de către judecătorii rămaşi a atribuţiilor ce-i reveneau contestatoarei.
În consecinţă, nu poate fi reţinută nici susţinerea contestatoarei în sensul că hotărârile atacate sunt lovite de nulitate pentru necercetarea şi neevaluarea corectă a motivelor de ordin personal şi familial, în condiţiile în care acestea au fost analizate de către intimat, astfel cum reiese din considerentele anterior expuse.
Prin urmare, intimatul şi-a exercitat dreptul de apreciere cu respectarea competenţelor prevăzute de lege şi a drepturilor legitime ale reclamantei, iar hotărârile contestate nu au fost emise cu exces de putere, nefiind incidente dispoziţiile art. 2 lit. m) din Legea nr. 554/2004.
Constatând că Hotărârile secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 504/01.03.2022 şi nr. 775/03.03.2022 au fost legal emise, Curtea în baza art. 1, art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004 va respinge cererea ca nefondată.
7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 29 din Legea nr. 305/2022, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 504/01.03.2022 şi a Hotărârii secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 775/03.03.2022, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 504/01.03.2022 şi a Hotărârii secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 775/03.03.2022, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 10 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.