Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2024
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea contestată
Prin Hotărârea secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2639/16.11.2023, s-au menţinut efectele Hotărârii nr. 209/07.02.2023 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii până la încadrarea doamnelor judecător A. şi B. pe posturi efectiv vacante în cadrul instanţei, începând cu data de 30.10.2023.
În considerentele hotărârii de mai sus s-a reţinut că, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 40 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi al dispoziţiilor art. 147 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 304/2022, rezultă că, la reluarea activităţii de către un judecător al cărui post temporar vacant a fost ocupat pe perioadă nedeterminată, ministrul justiţiei este obligat să îi asigure un post din fondul de rezervă aflat la dispoziţia sa, numai în situaţia în care la instanţa respectivă nu există un post vacant sau un alt post temporar vacant.
S-a mai constatat că, în acord cu practica anterioară a Consiliului Superior al Magistraturii, în situaţia în care un judecător al cărui post temporar vacant a fost ocupat pe perioadă nedeterminată îşi reia activitatea, iar la nivelul instanţei se regăsesc atât posturi vacante, cât şi posturi temporar vacante, în raport de dispoziţiile art. 1341 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care se regăsesc în art. 147 alin. (5) şi alin. (6) din Legea nr. 304/2022, încadrarea acestora se va face pe un post temporar vacant, respectiv postul a cărui durată este mai îndelungată.
2. Contestaţia formulată
Împotriva Hotărârii secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2639/16.11.2023 au formulat contestaţie contestatoarele A. şi B., solicitând anularea acesteia, urmând ca intimatul să dispună, ca efect al desfiinţării măsurilor suspendării din funcţie, repunerea lor în situaţia anterioară, prin reluarea activităţii în cadrul secţiei I penală a Curţii de Apel Bucureşti.
În motivarea contestaţiei au arătat că, prin hotărârea criticată, s-a încălcat competenţa materială a secţiei de Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Astfel, atribuţia de a stabili componenţa completelor de judecată sau mutarea unui judecător pe un alt complet ori la o altă secţie nu intră în competenţa intimatului, nefiind menţionată, nici în cuprinsul art. 40 din Legea nr. 305/2022, care face referire doar la delegarea, detaşarea şi transferul judecătorilor, şi nici în art. 38, punctele 1-22 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea nr. 122/6. Vll. 2023. Din contră, potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 304/2022, competenţa de a decide încadrarea judecătorilor în secţii, adică stabilirea compunerii secţiilor, aparţine preşedintelui instanţei, cu avizul colegiului de conducere.
În continuare, au pretins că s-au încălcat prevederile art. 52 alin. (1)4 din Legea nr. 317/2004, respectiv art. 52 alin. (5) din Legea nr. 305/2022, în condiţiile în care repunerea în situaţia anterioară ar fi însemnat reintegrarea ca judecători nu doar la instanţă, dar şi la secţia de unde au fost înlăturate.
De asemenea, au considerat că s-a încălcat principiul inamovibilităţii, în condiţiile în care dispoziţia de a fi încadrate pe locurile temporar vacante ale judecătorilor A.P. şi C.B.T., care funcţionează la secţii civile, înseamnă, practic, mutarea lor de la secţia I-a penală la secţiile civile, în lipsa acordului exprimat în acest sens.
În fine, au pretins că s-a încălcat dreptul de acces la instanţă, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Ştefănescu c. României şi Strungariu c. României), prin aceea că intimatul a refuzat să respecte deciziile instanţei supreme, prin aceea că nu le-a repus în deplinătatea drepturilor, inclusiv sub forma reintegrării în posturile din cadrul secţiei penale, ocupate anterior suspendării din funcţie.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022.
3. Apărările formulate în cauză
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei, susţinând că, în cauză, este aplicabilă Legea nr. 304/2022, în raport cu data emiterii actului contestat.
În acest sens, a învederat că în hotărârea contestată nu se face referire la vreo secţie anume a Curţii de Apel Bucureşti, posturile temporar vacante fiind individualizate prin raportare la judecătorii ce le-au ocupat la momentul vacanţei postului, fără nicio referire la secţia unde au activat respectivii judecători.
În continuare, a precizat că, prin hotărârea contestată, se realizează o interpretare a efectelor Hotărârii nr. 209/07.02.2023 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care, în condiţiile art. 147 alin. (1) din Legea nr. 304/2022 s-a aprobat ocuparea pe perioadă nedeterminată a posturilor reclamantelor, în raport de care, la acel moment, era dispusă măsura suspendării din funcţie. De altfel, nici prin această hotărâre, nu s-a făcut vreo referire la secţia unde activau doamnele judecător. Integrarea contestatoarelor pe posturile anterior ocupate de judecătorii P.A. şi T.C.B. nu are semnificaţia că le înlocuiesc pe acestea din urmă în organigrama instanţei, ci are doar semnificaţia realizării obligaţiei impuse de art. 147 alin. (3) din Legea nr. 304/20022. Aceste prevederi nu impun ca în cazul în care judecătorul revine la instanţa unde a funcţionat anterior, să îi fie asigurat un post în anumite condiţii, ci doar asigurarea reintegrării pe un post vacant la acea instanţă.
Cu privire la încălcarea art. 52 alin. (5) din Legea nr. 305/2022, a susţinut că acest text de lege nu oferă detalii suplimentare cu privire la modalitatea concretă de repunere în situaţia anterioară pentru ipoteza în care hotărârea de suspendare din funcţie a fost desfiinţată, sens în care se impune coroborarea acestei norme cu cea de la art. 147 alin. (3) din Legea nr. 304/2022, ce reprezintă norma comună pentru toate situaţiile în care judecătorul revine la instanţa unde a funcţionat anterior.
De asemenea, a învederat că nu s-a încălcat principiul inamovibilităţii, întrucât, în fapt, nu s-a realizat o mutare a reclamantelor de la secţia penală la cea civilă, cu atât mai mult cu cât intimatul nu are competenţe în stabilirea componenţei secţiilor instanţei, sarcină atribuită exclusiv preşedintelui instanţei, conform art. 45 alin. (3) Legea nr. 304/2022, art. 7 alin. (1) lit. h) şi art. 17 alin. (1) lit. b) din ROIJ, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 3243/2022, astfel că acest motiv de nulitate este neîntemeiat.
În fine, a considerat că nu s-a încălcat dreptul de acces la instanţă şi nici jurisprudenţa CEDO, în condiţiile în care susţinerile reclamantelor că intimatul a refuzat să dea curs deciziilor ÎCCJ sunt contrazise de Hotărârile nr. 2577 şi 2576 din 07.11.2023 ale CSM, secţia pentru judecători.
4. Procedura de soluţionare a contestaţiei
În cauză s-a derulat procedura de regularizare a contestaţiei şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei şi a fost fixat primul termen pentru judecată la data de 10.04.2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
La acest termen de judecată, a fost încuviinţată proba cu înscrisurile ataşate contestaţiei. Pe de altă parte, au fost respinse, ca neconcludente, probele având ca obiect efectuarea unor adrese către Curtea de Apel Bucureşti pentru ca această instanţă să comunice situaţia posturilor alocate secţiei Penale atât la momentul suspendării doamnelor judecător din funcţie, cât şi la momentul reintegrării respectiv către Consiliul Superior al Magistraturii pentru ca această instituţie să precizeze în concret care erau posturile temporar vacante în cadrul Curţii de Apel Bucureşti la momentul reintegrării acestora în funcţie.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei
În urma derulării unor proceduri disciplinare, prin hotărâri ale secţiei pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, s-au dispus sancţiuni constând în excluderea contestatoarelor din magistratură. Corelativ, s-a dispus suspendarea acestora din funcţie, începând cu data de 19.12.2022. La acel moment, contestatoarele activau ca judecătoare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală.
Prin Hotărârea nr. 209/07.02.2023 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a fost aprobată ocuparea, pe perioadă nedeterminată, a unor posturi temporar vacante la Curtea de Apel Bucureşti, în condiţiile art. 147 din Legea nr. 304/2022, printre care şi posturile contestatoarelor.
Ca efect al admiterii recursurilor declarate de contestatoare şi al respingerii/anulării acţiunilor disciplinare exercitate împotriva acestora, prin Hotărârile nr. 2.576, faţă de judecătorul A., şi nr. 2.577, faţă de judecătorul B., ambele din data de 7.11.2023, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători a dispus constatarea încetării măsurii suspendării din funcţie şi repunerea contestatoarelor în situaţia anterioară, prin recunoaşterea vechimii în muncă şi în magistratură pe perioada 19.11.2022 la zi.
Prin Hotărârea nr. 2.639/16.11.2023, publicată pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii la data de 04.01.2024 (accesibilă astfel, începând cu acest moment, atât participanţilor la proces cât şi instanţei de judecată), şi contestată în prezenta cauză, pârâtul a dispus "menţinerea efectelor Hotărârii nr. 209/7.02.2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, până la încadrarea contestatoarelor pe posturile efectiv vacante în cadrul instanţei, încadrarea acestora începând cu data de 30.10.2023, urmând să opereze pe posturile temporar vacante ale doamnelor judecător A.P. şi C.B.T.
Analizând motivele de nelegalitate invocate cu privire la această din urmă hotărâre, Înalta Curte observă că ipoteza pe care se grefează are în vedere că, prin intermediul actului administrativ contestat, ar fi operat o veritabilă mutare a contestatoarelor de la secţia I-a penală a Curţii de Apel Bucureşţi la secţiile civile.
Or, respectiva ipoteză este eronată, pentru următoarele considerente:
Se reaminteşte că potrivit art. 147 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară,,(1) În cazul în care buna funcţionare a instanţelor sau a parchetelor este grav afectată din cauza numărului de posturi vacante temporar, acestea pot fi ocupate pe perioadă nedeterminată, potrivit legii, în cazul în care vacantarea posturilor s-a realizat în urma: a) numirii în funcţii de conducere; b) numirii ca procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism ori al Direcţiei Naţionale Anticorupţie; c) detaşării; d) alegerii în funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii; e) suspendării din funcţie, în condiţiile legii; f) vacantării din alte cauze, pe o perioadă mai mare de un an. (2) Numărul posturilor vacante temporar care se pot ocupa în cazurile prevăzute la alin. (1) se aprobă pentru fiecare instanţă sau, după caz, parchet, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea ordonatorilor de credite. (3) După încetarea situaţiilor prevăzute la alin. (1), în cazul în care judecătorul sau procurorul revine la instanţa sau parchetul unde a funcţionat anterior, ordonatorul principal de credite este obligat să îi asigure de îndată un post vacant din fondul de rezervă prevăzut la alin. (4) şi (5), în cazul în care nu mai există posturi vacante la acea instanţă sau parchet. (4) Pentru asigurarea posturilor necesare de judecător sau procuror la încetarea situaţiilor prevăzute la alin. (1), se constituie un fond de rezervă de 150 de posturi de judecător şi 50 de posturi de procuror, finanţate de la bugetul de stat. Numărul posturilor din fondul de rezervă se poate actualiza anual prin hotărâre a Guvernului. (5) Posturile prevăzute la alin. (4) vor fi repartizate instanţelor şi parchetelor prin ordin al ministrului justiţiei, în situaţia în care la instanţele sau parchetele unde judecătorul sau procurorul a solicitat revenirea pe post nu există posturi vacante. (6) În cazul vacantării ulterioare a unor posturi la instanţa sau parchetul respectivă/respectiv, temporar sau definitiv, posturile de judecător sau procuror repartizate în condiţiile alin. (5) se reinclud de drept, de la data vacantării, în fondul de rezervă, iar judecătorul sau procurorul care a ocupat un astfel de post este considerat încadrat pe postul care se vacantează. Includerea postului vacantat în fondul de rezervă se constată prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 15 zile de la vacantare,,.
După cum s-a arătat în cele ce preced, la momentul reintegrării în funcţie, posturile deţinute efectiv de contestatoare anterior suspendării din funcţie fuseseră ocupate pe perioadă nedeterminată, în urma Hotărârii nr. 209/7.02.2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători.
În acest context, erau incidente dispoziţiile precitate ale art. 147 alin. (3) din Legea nr. 304/2002. Din interpretarea acestora rezultă că, la momentul reintegrării în funcţie, ordonatorul principal de credite era obligat să le asigure contestatoarelor posturi vacante din fondul de rezervă, doar în cazul în care nu ar fi existat posturi vacante la acea instanţă. A contrario, în măsura în care aceste posturi existau, intimatul era obligat să dispună încadrarea contestatoarelor pe unele dintre acestea.
Astfel, faţă de faptul că la momentul reintegrării contestatoarelor, la nivelul Curţii de Apel Bucureşti existau posturi vacante de judecător, se constată că intimatul a făcut aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate şi a dispus încadrarea pe unele dintre acestea.
Contrar celor afirmate de către contestatoare, măsura intimatului nu a vizat repartizarea acestora în cadrul uneia dintre secţiile Curţii de Apel Bucureşti, ci încadrarea scriptică în structura de posturi aprobată pentru instanţa respectivă.
Astfel, hotărârea nu are nicidecum semnificaţia atribuită de contestatoare, aceea de înlocuire a judecătorilor care ocupau posturile la momentul vacantării temporare, în secţia în care aceştia activau. Relevant în acest sens este faptul că, în cuprinsul actului contestat, nu se face referire la vreo secţie anume a Curţii de Apel Bucureşti, posturile temporar vacante fiind individualizate doar prin raportare la judecătorii care le-au ocupat la momentul vacantării, fără nicio referire la secţie.
Odată stabilit faptul că hotărârea criticată a fost emisă în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 147 din Legea nr. 304/2022 şi că referirea la judecătorii care ocupau aceste posturi nu are semnificaţia atribuită de contestatoare, anume aceea de repartizare în cadrul uneia dintre secţii sau de mutare între secţii, rezultă că nu pot fi primite susţinerile potrivit cărora intimatul şi-ar fi depăşit competenţa sau că ar fi fost încălcat principiul inamovibilităţii. Din aceeaşi perspectivă, după cum just a susţinut şi pârâtul, revine preşedintelui instanţei ca, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 304/2002, respectiv de art. 7 alin. (1) lit. h) şi art. 17 alin. (1) lit. b) din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti să stabilească secţia unde îşi vor desfăşura contestatoarele activitatea.
Într-adevăr, în mod just contestatoarele au învederat că potrivit art. 52 alin. (5) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii erau îndreptăţite la repunerea în situaţia anterioară suspendării din funcţie, dar, din această perspectivă, prerogativele legale ale intimatului se opresc, ca efect al constatării încetării măsurii suspendării, la reîncadrarea acestora pe posturi de judecători, ocupanţi ai unor funcţii de execuţie în cadrul instanţei la care activau, anume Curtea de Apel Bucureşti.
Prin urmare, prin hotărârea contestată nu s-a analizat dreptul contestatoarelor de a obţine reîncadrarea şi pe secţia pe care activau anterior suspendării din funcţie, deoarece, din această perspectivă, competenţa nu aparţinea intimatului, ci, după cum s-a arătat în cele de preced, preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti. Astfel, intimatul nu a încălcat prevederile art. 52 alin. (5) din Legea nr. 305/2022, ci a făcut o justă aplicare a acestora, în limitele competenţelor sale legale. Din aceeaşi perspectivă, nu pot fi primite nici susţinerile contestatoarelor referitoare la încălcarea dreptului de acces la instanţă prin pretinsul refuz de executare a hotărârilor judecătoreşti, prin care au fost respinse/anulate definitiv acţiunile disciplinare exercitate împotriva acestora. Contrar celor pretinse, se observă că, în privinţa ariei sale de competenţă, intimatul a pus în executare hotărârile judecătoreşti, recunoscându-le contestatoarelor vechimea în muncă şi magistratură pe durata suspendării (prin Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători nr. 2.576 şi nr. 2.577, ambele din data de 7.11.2023) şi încadrându-le pe posturi de judecători, funcţii de execuţie, în cadrul Curţii de Apel Bucureşti.
În fine, contrar celor susţinute de contestatoare, din hotărârea contestată nu rezultă că intimatul ar fi validat acte ale preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti referitoare la repartizarea acestora pe secţii şi în birouri. De altfel, intimatul nici nu deţine astfel de competenţe. În egală măsură, în cadrul prezentului litigiu, Înalta Curte nu a fost învestită cu analiza legalităţii unor asemenea acte, astfel încât, respectând limitele cadrului procesual, nu va proceda la aceasta.
Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul prevederilor art. 29 alin. (6) teza a II-a din Legea nr. 305/2022 raportate la cele ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reţinând că hotărârea contestată a fost emisă de către intimat cu respectarea legii, Înalta Curte va respinge contestaţia, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia formulată de contestatoarele A. şi B. împotriva Hotărârii secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2639/16.11.2023, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 10 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.