Şedinţa publică din data de 22 mai 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31.05.2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub dosar nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârea secţiei pentru Judecători a CSM nr. 1512/11.05.2023 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă împotriva Hotărârii secţiei pentru Judecători a CSM nr. 3135/15.12.2022, obligarea pârâtului la validarea rezultatului obţinut la concursul de promovare pe loc a judecătorilor desfăşurat în perioada 23.09.2022-14.12.2022 în ceea ce îl priveşte şi, pe cale de consecinţă, să fie promovat pe loc în gradul de judecător de curte de apel. Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la înscrierea sa în tabelul cu candidaţii judecători declaraţi admişi la concursul de promovare pe loc a judecătorilor organizat în perioada septembrie - decembrie 2022, obligarea pârâtului la întreprinderea demersurilor în vederea salarizării reclamantului la nivelul gradului profesional de curte de apel începând cu data de 01.01.2023, atât timp cât desfăşoară activitatea de judecător, drepturi ce urmează a fi avute în vedere şi la calculul pensiei.
1.2. Prin cererea înregistrată la data de 15.09.2023, reclamantul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin încheierea din data de 13 decembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în prezent abrogată.
Totodată, în temeiul prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii menţionate la punctul I.2. de mai sus, reclamantul A. a formulat recurs, prin care, invocând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea în parte a încheierii recurate, respectiv numai în ceea ce priveşte suspendarea judecăţii şi trimiterea dosarului aceleiaşi instanţe, pentru reluarea cursului judecăţii şi soluţionarea cauzei pe fond.
În susţinerea căii de atac promovate, recurentul-reclamant a arătat, în esenţă, că în mod eronat ar fi dispus instanţa de fond suspendarea cauzei în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât măsura suspendării judecării ar fi de natură a-i crea grave prejudicii în ceea ce priveşte dreptul de soluţionare a procesului într-un termen optim şi previzibil garantat de art. 6 din Convenţia EDO şi art. 6 C. proc. civ., procesul fiind prelungit în mod nejustificat şi fără ca reclamantul să fi solicitat acest lucru.
Din această perspectivă, recurentul a opinat că soluţia suspendării nu era oportună în raport de totalitatea argumentelor de nelegalitate invocate de acesta în cauză, dintre care unele nu vizau chestiuni de natură a intra sub incidenţa textului de lege criticat pentru neconstituţionalitate.
De asemenea, recurentul a învederat că ipoteza avută în vedere de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. ar privi doar acele situaţii în care dezlegarea cauzei ar depinde în tot sau în parte de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, or, în opinia recurentului, sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate nu reprezintă o judecată care să aibă ca obiect existenţa sau inexistenţa unui drept, iar în eventualitatea admiterii excepţiei invocate după soluţionarea definitivă a cauzei, acesta ar avea la îndemână calea extraordinară de atac a revizuirii, prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.
Făcând trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 204/25.03.2021 şi la opinia Institutului Naţional al Magistraturii indicată în Minuta întâlnirii preşedinţilor secţiilor civile ale Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel de la Craiova (26-27 mai 2022), recurentul a argumentat şi în sensul imposibilităţii suspendării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pe perioada soluţionării unei excepţii de neconstituţionalitate.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă, intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de recurentul - reclamant A. împotriva încheierii din data de 13.12.2023 prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de recurentul-reclamant, şi a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
În apărare, intimatul-pârât a argumentat, în esenţă, în sensul că faptul că Legea nr. 47/1992 nu mai reglementează un caz de suspendare obligatorie a judecării cauzei în ipoteza sesizării Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate nu exclude de la aplicare prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care instituie un caz de suspendare facultativă, ci înseamnă doar că în această situaţie nu este obligatorie suspendarea judecării cauzei, oportunitatea dispunerii acestei măsuri fiind lăsată la latitudinea instanţei învestite cu soluţionarea cauzei.
Făcând trimitere la jurisprudenţa Înaltei Curţi, intimatul a apreciat că existenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ. nu înlătură, per se, posibilitatea suspendării facultative a judecăţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Totodată, intimatul a considerat nefondată critica formulată de recurentul-reclamant în sensul că nu se justifică măsura suspendării judecăţii cauzei, având în vedere că soluţia instanţei de contencios constituţional este de natură să producă consecinţe asupra deciziei instanţei de fond, de vreme ce, admiţând cererea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate, instanţa a apreciat că aceasta îndeplinea condiţia de admisibilitate vizând legătura cu soluţionarea cauzei.
Totodată, intimatul a arătat că sunt nefondate susţinerile recurentului-reclamant referitoare la pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil, într-un termen rezonabil, în condiţiile în care el însuşi a invocat excepţia de neconstituţionalitate asumându-şi, în mod implicit, posibilitatea soluţionării cauzei într-un termen mai îndelungat, ce ar putea include şi perioada în care cauza ar fi suspendată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., în situaţia în care instanţa ar aprecia ca oportună o astfel de măsură.
Prin urmare, intimatul a apreciat că măsura suspendării judecăţii este legală, fiind dispusă în limitele dreptului de apreciere al instanţei şi pentru a preîntâmpina pronunţarea unei soluţii fundamentate pe anumite prevederi legale ce ar putea fi declarate neconstituţionale.
5. Procedura în faţa instanţei de recurs
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 494, art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 17.04.2024 s-a fixat termen de judecată la data de 22.05.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările formulate prin întâmpinare şi de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este fondat, pentru următoarele considerente:
Temeiul de drept al suspendării pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal prin încheierea din data de 13 decembrie 2023 îl reprezintă dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora instanţa poate suspenda judecata cauzei atunci când dezlegarea acesteia depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
Recurentul critică soluţia curţii de apel din perspectiva interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susţinând, dintr-o primă perspectivă, că o atare măsură de sistare temporară a cursului procesului ar fi inadmisibilă în ipoteza admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, iar, dintr-o a doua perspectivă că incidenţa acestui caz de suspendare ar fi condiţionată de existenţa unei chestiuni prejudiciale a cărei dezlegare trebuie să preceadă soluţionarea cauzei principale, condiţie apreciată de recurent ca nefiind îndeplinită în cauză.
Art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că "Instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi …", fiind consacrat astfel un caz de suspendare facultativă a judecăţii.
În acest context, instanţa reţine că suspendarea în discuţie implică pe de o parte întrunirea condiţiilor stabilite de norma legală, anume ca dezlegarea cauzei respective să depindă, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, iar pe de altă parte identificarea de către judecător a oportunităţii dispunerii unei astfel de măsuri de temporizare a procesului.
În acest din urmă sens, Înalta Curte subliniază că formularea art. 413 alin. (1) C. proc. civ. nu are caracter imperativ sub aspectul dispunerii suspendării judecăţii, ci textul debutează cu o conferire în beneficiul instanţei a atribuţiei de a aprecia asupra necesităţii suspendării amintite.
Cât priveşte setul de critici referitoare la inadmisibilitatea suspendării facultative în ipoteza admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte le consideră nefondate.
Astfel, aspectele statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 204/25.03.2021 nu reprezintă un argument în susţinerea acestei teze, câtă vreme problema analizată în cuprinsul acestei hotărâri a vizat raţiunile ce au stat la baza eliminării cazului de suspendare de drept a soluţionării cauzei de fond pe durata derulării procedurii în faţa Curţii Constituţionale, iar nu cazul de suspendare facultativă reglementat de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Nici opinia indicată în minuta întâlnirii preşedinţilor secţiilor civile ale Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel de la Craiova (26-27 mai 2022) organizate de Institutului Naţional al Magistraturii nu poate fi valorificată în sensul reţinerii unui imposibilităţi de utilizare a măsurii suspendării pentru ipoteza vizată de cauza pendinte, întrucât aceasta nu este de natură a afecta sau exclude dreptul suveran al instanţei de interpretare a normei juridice.
Înlăturarea, prin adoptarea Legii nr. 177/2010, a cazului de suspendare de drept a cauzei, ce avea un caracter obligatoriu, imperativ, nu poate să conducă la concluzia că instanţa nu poate uzita de cazul facultativ de suspendare a cursului judecăţii, atunci când, în funcţie de elementele cauzei, apreciază că măsura se impune, introducerea cazului de revizuire a hotărârii prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. neînlăturând, în sine, posibilitatea suspendării facultative a judecăţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Aşadar, nu se poate exclude de plano admisibilitatea instrumentului procesual al suspendării dispuse în condiţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. atunci când raportarea se face la o sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, câtă vreme prin aceasta din urmă se analizează însuşi temeiul obiectiv al dreptului subiectiv afirmat de una dintre părţile din proces în combaterea pretenţiilor formulate de partea adversă. Aşadar, dacă poate interveni suspendarea judecăţii pentru a se stabili într-o altă judecată existenţa ori inexistenţa unui drept, cu atât mai mult poate interveni o astfel de măsură procesuală când în discuţie este însuşi temeiul legal ce fundamentează dreptul afirmat de o parte, sub aspectul constituţionalităţii sale
Cu toate acestea, Înalta Curte găseşte fondate criticile recurentului ce vizează neîndeplinirea condiţiilor reglementate de prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în cauza pendinte.
Prin încheierea atacată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A. şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în prezent abrogată.
Conform acestor prevederi, pot participa la concursul de promovare pe loc, în gradul profesional imediat superior, judecătorii şi procurorii care au avut calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc anumite condiţii minime de vechime în funcţia de judecător sau procuror.
Din întregul context al argumentelor evocate de prima instanţă se reţine că raţiunea pentru care Curtea de Apel Bucureşti a apreciat incidenţa, în cauză, a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este cea legată de faptul că prevederile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi invocarea, de către reclamant, a principiului non bis in idem reprezintă temeiul cererii de chemare în judecată.
Prin Hotărârea nr. 3135/15.12.2022, secţia pentru Judecători a CSM a dispus invalidarea rezultatului obţinut de recurentul - reclamant la concursul de promovare a judecătorilor pe loc în funcţii de execuţie, iar această hotărâre a fost atacată de reclamant.
Deşi chestiunea modului de aplicare a prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi principiului non bis in idem reprezintă elemente cu a căror verificare instanţa a fost învestită, se observă că, prin cererea de chemare în judecată, recurentul - reclamant a invocat un număr multiplu de aspecte pe care le-a apreciat ca reprezentând elemente ce, în opinia sa, ar afecta legalitatea actului atacat şi ar justifica pretenţiile sale.
Cu titlu exemplificativ, Înalta Curte arată că printre argumente s-a numărat şi cel conform căruia condiţiile de participare la concurs se apreciază în raport cu data ultimei zile a perioadei de înscriere la concurs, reclamantul opinând că la această dată toate condiţiile ar fi fost îndeplinite şi că sancţiunea aplicată prin decizia nr. 233/24.10.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ar fi fost ulterioară datei de verificare a condiţiilor de participare la concurs. De asemenea, recurentul - reclamant a evocat incidenţa unei autorităţi de lucru judecat ataşată deciziei civile nr. 233/24.10.2022, pronunţată de Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ce în opinia sa ar produce efecte în cauza de faţă, precum şi principiul securităţii juridice, inclusiv din perspectiva tipului de examen vizat de interdicţia de a se prezenta la concursul de promovare (promovare efectivă), reclamantul susţinând că a fost sancţionat suplimentar prin neacordarea indemnizaţiei lunare aferente gradului de curte de apel.
Or, aceste aspecte implică verificarea unor probleme diferite faţă de cele vizate de excepţia de neconstituţionalitate, astfel încât nu pot fi primite motivele curţii de apel potrivit cărora aplicarea art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. ar fi oportună în acest caz.
Deşi este adevărat că prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. fac referire la faptul că dezlegarea cauzei depinde, în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, totuşi, în circumstanţele particulare ale cauzei, nu se poate aprecia oportună suspendarea cursului judecăţii, fără ca prin aceasta să se încalce dreptul reclamantului la soluţionarea litigiului său într-un termen rezonabil, optim şi previzibil, cu atât mai mult cu cât nu reclamantul a solicitat suspendarea judecăţii, acesta chiar opunându-se măsurii de sistare temporară a cursului procesului câtă vreme are deschisă inclusiv calea reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., în ipoteza unei soluţii favorabile în faţa instanţei de contencios constituţional.
În acest din urmă sens, Înalta Curte reţine că o ingerinţă în exercitarea dreptului la un proces echitabil trebuie să prezinte caracter legal, să urmărească un scop legitim şi să prezinte caracter proporţional, ceea ce presupune asigurarea unui just echilibru în raport de interesul privat al părţii în discuţie.
Or, deşi partea recurentă - reclamantă a înţeles să valorifice în proces instrumentul procesual reprezentat de excepţia de neconstituţionalitate, totuşi nu este de acord ca aceasta să aibă un efect dilatoriu prin suspendarea facultativă a judecăţii dispusă de judecătorul primei instanţe, câtă vreme prin exercitarea acţiunii în faţa instanţei de contencios administrativ urmăreşte promovarea în grad profesional şi obţinerea unui beneficiu salarial aferent acesteia. Într-un astfel de context, deşi Curtea de Apel Bucureşti putea aprecia asupra oportunităţii dispunerii suspendării litigioase, totuşi măsura procesuală nu poate avea un efect disprorţionat, din moment ce interesul recurentului - reclamant este să obţină o judecare a cauzei într-un termen optim şi previzibil pentru clarificarea situaţiei sale profesionale şi salariale.
Aşa fiind, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile care justifică incidenţa în proces a măsurii suspendării cauzei şi sunt fondate criticile recurentului, în temeiul prevederilor art. 496 coroborate cu art. 414 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamantul A., va casa încheierea din data de 13 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe, în vederea continuării judecăţii cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 13 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârea recurată şi trimite cauza spre continuarea judecăţii aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 22 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.